Liderii revoluţiei egiptene, şcoliţi de sârbi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Mişcarea din 6 aprilie“, vârful de lance al revoluţiei egiptene, a fost pregătită de sârbii de la Otpor, care l-au îndepărtat şi pe Miloşevici. De la începutul revoltei împotriva lui Hosni Mubarak, în Piaţa Tahrir au fost văzuţi membri ai Mişcării fluturând steagul „Otpor“, un pumn alb strâns, pe fundal negru.

Mohammed Adel, un blogger de 22 de ani, a declarat pentru televiziunea Al Jazeera că a fost în Serbia şi s-a instruit în organizarea manifestaţiilor paşnice şi în cele mai potrivite moduri de a se opune brutalităţii serviciilor de securitate. Când s-a întors în Egipt, la sfârşitul anului 2009, Adel  avea în bagaje un ghid al activităţilor subversive, pe care l-a transmis şi celorlalţi membri ai „Mişcării din 6 aprilie" şi organizaţiei de opoziţie Kifaya.

Srdja Popovici, un vechi specialist al nesupunerii civile şi al rezistenţei paşnice, care a fondat, în 1998, la Belgrad, mişcarea Otpor („Rezistenţa")- care l-a învins pe preşedintele iugoslav Slobodan Miloşevici - a recunoscut că a format tineri egipteni ai „Mişcării din 6 aprilie". Popovici conduce de câţiva ani Centrul pentru Acţiuni şi Strategii Nonviolente Aplicate (CANVAS), cu sediul la Belgrad, unde lucrează mulţi veterani ai Otpor. CANVAS este finanţat, printre alţii, de fundaţia Freedom House a lui  George Soros şi de Institutul Internaţional Republican, care are sediul în biroul lui John McCain, fostul candidat la preşedinţia SUA, din  2008. Despre CANVAS, presa internaţională a scris că s-a implicat în majoritatea „revoluţiilor colorate" din fostul spaţiu sovietic, de la „Revoluţia trandafirilor" din Georgia, în 2003, la cea „Portocalie" din Ucraina, în 2004, şi până la cea a „Lalelelor" din Kârkâzstan, în 2005. Mişcarea democratică de protest din Egipt a fost lansată pe Facebook la 6 aprilie 2008, cu scopul de a genera în rândul opiniei publice egiptene ideea de a aduce modificări Constituţiei egiptene.

Bani de la americani

Membri ai mişcării Otpor, la Belgrad, în 2003  Foto: Reuters

Primele informaţii despre legăturile Mişcării cu guvernul american au fost divulgate de WikiLeaks, prin intermediul a două telegrame  (08CAIRO2371 şi 10CAIRO99) datând din noiembrie 2008 şi respectiv ianuarie 2010. Acestea arată clar relaţia strânsă dintre Ambasada SUA din Cairo şi activiştii egipteni. Bloggerul Israa Abdel Fattah, cofondator al „Mişcării din 6 aprilie", este menţionat, în cea de-a doua telegramă, că ar fi participat la un training organizat de Freedom House, la Washington.

Programul, numit „Noua generaţie", a fost finanţat de Departamentul de Stat american şi de USAID, cu scopul de a forma „reformatori politici şi sociali".  Purtătorul de cuvânt al „Mişcării din 6 aprilie", Adel Mohammed, a declarat într-un interviu pentru Al Jazeera că a urmat un stagiu la CANVAS în vara anului 2009 şi că acolo s-a familiarizat cu tehnicile de organizare şi de comportament ale mulţimii în faţa violenţei poliţiei. Ahmed Maher, fondatorul Mişcării, a declarat pentru „Los Angeles Times" că a admirat „Revoluţia Portocalie" din Ucraina şi pe sârbii care l-au răsturnat pe Slobodan Miloşevici. Ca şi organizaţiile care au fost în prima linie a revoluţiilor colorate cum  ar fi „Pora", în Ucraina, „Mişcarea din 6 aprilie" a adoptat sigla Otpor.

Tehnicile Otpor

Mai mult , site-ul mişcării egiptene conţine o listă lungă de indicaţii de comportament care trebuie adoptate de membrii săi în cazul în care sunt arestaţi de poliţie. Această listă aminteşte de ghidul „Luptei nonviolente în 50 de puncte" a CANVAS.

Otpor a luat fiinţă într-un restaurant universitar din Belgrad, unde câţiva studenţi sârbi au elaborat regulile unei noi mişcări de rezistenţă, inspirată de Mahatma Gandhi şi de lupta împotriva apartheidului (segregarea rasială). Ei au dat mişcării lor o imagine proaspătă care atrage chiar şi tineretul apolitic, prin acţiuni pline de fantezie, care atrag atenţia mass-media. Ei sfidează şi iau în zeflemea regimul, înfruntă soldaţii şi poliţia cu flori. „Acestea sunt metodele şi mesajul pe care-l predăm acum activiştilor din alte ţări", explică Srdja Popovici. „La cursurile noastre, le cerem să identifice stâlpii regimului. Apoi le zicem: Nu-i atacaţi, aceasta ar duce doar la violenţă, încercaţi să-i atrageţi de partea voastră".

Dar Srdja Popovic nu vrea să se umfle în pene şi aproape s-a supărat când a fost întrebat dacă Otpor este un exportator de revoluţii. „Noi nu debarcăm cu revoluţia în valize. Este revoluţia lor şi consultanţii străini nu fac nimic în ea. Şi-au riscat viaţa pentru libertatea lor şi este victoria lor 100%. Ăsta-i adevărul!"

Otpor aplică o ideologie de rezistenţă individuală nonviolentă teoretizată de filosoful şi politologul american Gene Sharp. El este supranumit „Machiavelli al nonviolenţei", iar lucrarea sa - „De la Dicratură la democraţie" - a stat la baza tuturor revoluţiilor din spaţiul ex-sovietic. Disponibilă în 25 de limbi, între care şi arabă, această carte poate fi consultată gratuit pe internet.

Eroi efemeri

Prima sa ediţie a fost publicată în 1993 şi destinată dizidenţilor birmanezi din Thailanda, iar ultima ediţie a fost publicată în 2010.
Şi în cadrul revoltei egiptene, la fel ca în revoluţiile colorate, şi-au făcut apariţia personaje autohtone „respectabile pe plan internaţional" gata să se pună în slujba schimbărilor democratice din ţara lor. Candidatul favorit al „Mişcării din 6 aprilie", este, fără îndoială, Mohamed El Baradei, deţinător al Premiului Nobel pentru Pace, şi fost director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). Toată tevatura mediatică din jurul său s-a dovedit a fi o petardă umedă. Oamenii din stradă nu l-au susţinut şi a dispărut repede din peisaj, cu toate că el era candidatul preferat al SUA. Fostul şef al AIEA este membru al Grupului Internaţional de Criză din care face parte inclusiv George Soros.

Noi presiuni

Activişti egipteni de opoziţie au făcut apel pentru un alt marş de un milion de oameni pentru astăzi. Ei doresc să facă presiune asupra autorităţilor pentru eliberarea activistului Amr Abdallah Elbihiry.

Premier al revoltaţilor

Consiliul Suprem al Forţelor Armate, care conduce Egiptul de la plecarea preşedintelui Hosni Mubarak, a acceptat, ieri, demisia premierului Ahmad Shafik. El va fi înlocuit de Essam Sharaf, fost ministru al Transporturilor  din 2002 şi până în 2005. El a fost demis în urma unor divergenţe cu fostul premier Ahmad Nazif. Sharaf a participat la manifestaţiile din Piaţa Tahrir, bucurându-se de aprecierea tinerilor care au lansat apelul la revoltă.

Ce se va alege de creanţele României în Libia

image
image

„Gaddafi-mobilul“, maşinuţa securizată a liderului libian

România are de recuperat din Libia creanţe în valoare totală de 45.568.327,63 de dolari şi 22.930.147,992 de dinari libieni (circa 18,65 milioane de dolari). Romtehnica are de recuperat cei mai mulţi bani - 39,25 milioane de dolari. Alte companii ce au creanţe în Libia sunt Arcom (13,5 milioane de dolari), Tarom, Contransimex şi Romagrimex, scrie Hotnews, care citează oficiali din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

„Creanţele astea sunt mai încurcate. Eu am de dat bani şi Taromului de pildă, pentru nişte bilete luate prin Arcom. La rândul meu, am de luat de la alte firme care au creanţe acolo. Dar eu vă spun că am acte pe 80 de milioane de dolari", a declarat omul de afaceri Gigi Becali pentru HotNews. Luna trecută, Becali declara pentru Mediafax că înlăturarea lui Muammar Gaddafi l-ar putea ajuta să recupereze mai repede datoriile de la statul libian. „Nu îmi fac probleme, în orice situaţie îmi voi recupera banii. Ba mai mult, cred că e posibil să recuperez datoria mai repede într-un regim democratic", îşi exprima speranţa finanţatorul FC Steaua.

Gaddafi nu renunţă

Bucureştiul a încercat să recupereze creanţele prin negocieri, dar partea libiană a refuzat să recunoască toată suma. Eventuala schimbare de regim nu reprezintă o garanţie pentru recuperarea banilor. Preşedintele libian nu renunţă la putere şi foloseşte aviaţia împotriva forţelor de opoziţie, în pofida avertismentelor venite din partea comunităţii internaţionale privind instituirea unei interdicţii de zbor în spaţiul libian. Trupele guvernamentale au încercat ieri, din nou, să preia controlul asupra oraşului Brega, unde se află un important terminal petrolier, sprijiniţi de bombardamente aeriene. Forţele de aviaţie au lansat atacuri şi asupra poziţiilor rebelilor din oraşul Ajdabiyah.

Presa olandeză a anunţat capturarea a trei militari olandezi în oraşul Sirt. Capturarea a avut loc duminică, în momentul în care aceştia încercau să evacueze două persoane, dar informaţia a fost ţinută secretă din motive de securitate. Secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Anders Fogh Rasmussen, a declarat, ieri, la Bruxelles, că NATO nu intenţionează să intervină în Libia, dar se pregăteşte pentru „orice eventualitate".

Pe de altă parte, Secretarul General al Ligii Arabe, Amr Moussa, a anunţat că planul de pace pentru Libia propus de preşedintele Venezuelei este „luat în considerare". Hugo Chavez a discutat cu Muammar Gaddafi despre trimiterea unei misiuni internaţionale pentru rezolvarea conflictului, iar liderul libian ar fi acceptat. Tot ieri, Liga libiană pentru Drepturile Omului a precizat că în reprimarea insurgenţei au fost ucise circa 6.000 de persoane, mult mai mult decât cifrele anunţate de alte organizaţii.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite