Liderii atipici cuceresc electoratele

Scena internaţională este "condimentată" de prezenţa unor şefi de stat sau de guvern, care tind să schimbe radical stereotipurile şi să impună un alt mod de a face politică Deşi ţin

Scena internaţională este "condimentată" de prezenţa unor şefi de stat sau de guvern, care tind să schimbe radical stereotipurile şi să impună un alt mod de a face politică

Deşi ţin în mână frâiele unor naţiuni, refuză să îşi pună în aplicare proiectele politice conform şabloanelor, iar viaţa personală e un model
de non-conformism.

Nicolas Sarkozy, 53 de ani, a devenit, fără îndoială, unul dintre cei mai mediatizaţi lideri, după ce a câştigat alegerile prezidenţiale din Franţa, în mai 2007. "Personajul" Sarkozy şi viaţa lui privată sunt întoarse pe toate feţele graţie comportamentului său ce, nu o dată, a constituit un spumos subiect de presă.

Despre "Sarko", supranumit "preşedintele bling-bling" (în parte) din cauza apetenţei sale pentru obiectele sclipitoare, "Le Nouvel Observateur" spune că, de când a intrat în politică, acum mai bine de 30 de ani, şi-a depus toată energia unui singur scop: acela de a cuceri Palatul Elysee.

Un ţel precis

Hiperactiv şi voluntar, Sarkozy şi-a dorit enorm rolul de preşedinte, nu pentru că ar fi foarte interesat de soarta poporului pe care îl păstoreşte, ci din cel mai pur egoism şi orgoliu, au susţinut deseori detractorii săi. De altfel, scrie publicaţia amintită, acest fapt se poate observa din modul în care îşi concepe discursurile, punctate excesiv cu formule de genul "eu vreau", "eu propun", "doresc".

Cotidianul "Le Parisien" a scos la iveală aceeaşi "meteahnă" ţinând de hiperego-ul prezidenţial, publicând o declaraţie a liderului de la Elysee, care, în martie 2005, a spus: "Singurul lucru care mă interesează este să fiu într-o zi preşedinte al Franţei".

Dependent de prezenţa feminină

În ciuda comportamentului de mare "boss" şi a unei siguranţe de sine afişate cu ostentaţie, Nicolas Sarkozy pare a simţi nevoia de a se afla mereu în preajma unei femei care să îi fie deopotrivă soţie (amantă) şi bun sfătuitor, nevoie ce denotă mai degrabă o anume fragilitate, incompatibilă cu imaginea de lider atotputernic.
Sarkozy a purces la cel de-al treilea mariaj (primele două "eşecuri" consumându-se alături de Marie-Dominique Culioli şi Cecilia Ciganer-Albeniz) cu viteza fulgerului, mergând pe principiul "văzut, plăcut, luat", când s-a căsătorit, în februarie 2008, cu fosta cântăreaţă şi top-model, Carla Bruni.

Potrivit unor indiscreţii din presa franceză, cererea în căsătorie nu a respectat nicio "uzanţă" matrimonială, Sarkozy anunţând-o sec pe Carla că are foarte puţin timp la dispoziţie pentru a se gândi dacă vrea să devină prima doamnă a Franţei sau nu.

Pe de altă parte, Cecilia pare să-i fi fost cel mai competent consilier, de îndrumările căruia a avut nevoie în momentele tensionate din punct de vedere politic. În martie 2002, el a declarat: "Sfaturile şi părerile sale îmi sunt cu atât mai indispensabile, cu cât ea are grijă să mi le prezinte <> , dar cu drăgălăşenie şi fermitate în acelaşi timp".

Legături nepotrivite în lumea afacerilor

Liderul Hexagonului iese din tiparul unui şef de stat "aşezat" şi bun de dat exemplu şi prin faptul că este menţionat în dosare dubioase, referitoare la unele afaceri controversate. Astfel, potrivit publicaţiei "Le Canard enchaine", Sarko ar fi primit de la grupul imobiliar "Lasserre", în diverse ocazii, "comisioane" substanţiale, de ordinul sutelor de mii de euro, pentru a-i acorda acestuia diferite facilităţi de construcţie, pe vremea când era primar la Neuilly-sur-Seine.

La fel, numele lui Nicolas Sarkozy este legat de tenebroasa afacere internaţională "Clearstream".
Potrivit unui martor, şeful statului francez a primit diverse "atenţii" în afacerea fregatelor din Taiwan.

Singurul lucru care mă interesează este să fiu într-o zi preşedinte al Franţei
Nicolas Sarkozy,
preşedintele Franţei

Kaczynski, "balerinul" european

Preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski (foto), a pus iarăşi pe jar ţările UE, refuzând să promulge legea de ratificare a Tratatului de la Lisabona, pe care îl consideră "fără obiect", după ce a fost respins de Irlanda. Kaczynski nu "sparge" clişeul unui lider "obişnuit" din cauza vieţii sale personale. Mai degrabă, el s-a detaşat prin derapaje verbale, precum şi prin inconsecvenţa în menţinerea unor promisiuni, fapt ce i-a făcut pe unii jurnalişti să îl acuze, de-a lungul timpului, că "face balet european".

Liderul polonez a mai scandalizat opinia publică internaţională din cauza vehemenţei cu care a susţinut aplicarea unei controversate legi a lustraţiei, precum şi din cauza simpatiilor pentru extrema dreaptă poloneză, care afişează convingeri antisemite.

Finlandeza Tarja Halonen detestă îngrădirile

"Acum şase ani, eram prima preşedintă a Finlandei, de data aceasta, sunt prima preşedintă aleasă încă o dată", a exclamat Tarja Halonen în ianuarie 2006, când a obţinut un al doilea mandat prezidenţial. Percepută ca un om simplu, apropiată de cetăţeni, bucurându-se de o imensă popularitate, această social-democrată se defineşte ca "preşedinta tuturor", în timp ce mass-media au supranumit-o "mama naţiunii".

Încă de la începutul primului mandat, Tarja s-a demarcat de predecesorii săi prin aversiunea faţă de protocol şi, în general, faţă de orice gen de îngrădiri. În Finlanda, considerată cea mai conservatoare ţară nordică, ea se distinge prin stilul personal de viaţă. Mamă celibatară, Tarja a convieţuit mult timp cu partenerul său înainte de a se căsători (eveniment ce a avut loc după ce a obţinut primul mandat la preşedinţie).

Desprindere de trecut

Feministă convinsă, ea s-a desprins de Biserica protestantă lutherană, pentru că aceasta se opune hirotonisirii femeilor. Halonen îşi doreşte ca Finlanda să joace un rol din ce în ce mai important în marea familie europeană. Din acest motiv, a "rupt-o" cu trecutul (din punct de vedere politic), încetând să mai pună Rusia în mijlocul diplomaţiei finlandeze (Finlanda a făcut parte din imperiul rus).

Fidelă neutralităţii politice adoptată de ţara sa după cel de-al doilea război mondial, Tarja se opune aderării Finlandei la NATO, agreând cel mult ideea organizării unui referendum pe această temă, dar nu înainte de 2012. Percepută ca o pacifistă, ea face din lupta pentru "o mondializare justă" un cal de bătaie.
În 2005, revista Forbes a clasat-o pe locul 31 în topul celor mai puternice femei din lume.

Un preşedinte suspendat pentru viol

Păţaniile cu tentă sexuală prin care a trecut fostul preşedinte al Israelului, Moshe Katsav (62 de ani şi tată a cinci copii), au făcut mult timp deliciul presei internaţionale. În 2006, a fost acuzat de viol de către fosta sa secretară, dar şi de o angajată de pe vremea când era ministru al turismului.

La recomandările poliţiei, Katsav a mai fost anchetat şi pentru hărţuire sexuală, acte indecente, plus obstrucţionarea justiţiei. În urma scandalurilor repetate şi a unei cereri semnate de 30 de deputaţi, pe 25 ianuarie 2007, fostul lider israelian a cerut să fie suspendat din funcţia de preşedinte.

Silvio Berlusconi, un Sarko "Made in Italy"

În afară de amiciţia care-i leagă ori de viziunea politică asemănătoare, Silvio Berlusconi şi Nicolas Sarkozy mai au ceva în comun: capacitatea profundă de a-i fascina sau de a-i enerva pe cei din jur. "Nu există un model Sarkozy, modelul său, sunt eu", se laudă şeful Guvernului italian, când se referă la Sarkozy.

Paralela nu-i este însă favorabilă liderului de la Elysee, pentru că nonconformismul lui Berlusconi se manifestă, în primul rând, într-un plan cât se poate de concret şi de grosolan, după cum notează presa din Peninsulă.

"Cu fondul de ten vizibil, cu implantul capilar care seamănă cu o peluză londoneză, cu prietenele sale şi cu tocurile pantofilor înălţate, Silvio Berlusconi nu este ceea ce se cheamă un model de discreţie şi bun-gust", spunea acid un comentator al cotidianului "La Republica", după căderea guvernului Prodi.

Depăşind cu mult atitudinea rezervată, specifică unui lider cu un comportament echilibrat, "Il Cavaliere" nu se sfieşte să povestească în detaliu ce fel de cadouri le oferă nevestelor celor mai buni prieteni sau ce marcă de ceasuri le-a dăruit, în timpul intâlnirilor cu alţi şefi de stat. Prietenia dintre cei doi s-a manifestat vizibil mai ales în ultimul an, când "Nick şi Silvio" au făcut schimb de felicitări pentru victoriile electorale.

Imigranţii, cal de bătaie politică

Aparţinând aceleiaşi familii politice europene (Partidul Popular), liderul guvernului italian este, ca şi şeful statului francez, implicat în procese penale pentru care, recent, a găsit o soluţie originală: promovarea unei legi ce suspendă dosarele în care s-ar putea pronunţa pedepse mai mici de zece ani de închisoare. Senatorii opoziţiei au supranumit această lege "Salvaţi premierul".

"Berlu" şi "Sarko" mai au o "preocupare" comună, comentată printre dinţi de restul liderilor europeni: lupta făţişă împotriva imigranţilor, prin adoptarea unor decizii care să reducă drastic fluxul migratoriu. În timp ce cabinetul Berlusconi îşi atrage criticile ONU, ale UE şi ale Vaticanului pe tema discriminării romilor, Sarkozy se gândeşte cum să-şi promoveze pactul asupra imigraţiei în perioada cât Franţa va asigura preşedinţia Uniunii Europene.

Hu Jintao, pe chat cu chinezii

Depăşind rigiditatea caracteristică şefilor de stat comunişti, preşedintele chinez Hu Jintao (foto) a făcut, în premieră absolută pentru China, un gest surprinzător. La sfârşitul lunii iunie a stat de vorbă cu internauţii pe site-ul "Cotidianul poporului", oficiosul partidului comunist chinez. Întrebările s-au referit la creşterea preţurilor, la relaţiile Chinei cu Taiwanul, la corupţia clasei politice etc.

Chat-ul on-line a durat circa 20 de minute, timp în care Hu Jintao a spus că primul lucru pe care îl face, când începe să navigheze pe Internet, este să citească ştiri despre China şi din străinătate. Cota de popularitate a lui Hu Jintao a crescut după devastatorul cutremur de la Sichuan, când şi-a manifestat în repetate rânduri îngrijorarea şi compasiunea pentru victime.