Lecţiile Norvegiei

După toţi termenii de comparaţie, Norvegia e aproape un paradis pe Pământ. E una dintre cele mai bogate ţări ale lumii şi una dintre cele mai egalitariste.

Are un sistem de asistenţă socială invidiat de partidele de stânga din întreaga lume. Anul trecut, ţara s-a clasat prima în „Indexul dezvoltării umane" al ONU, care combină criterii precum speranţa de viaţă, alfabetizarea şi standardele de viaţă. Norvegia e liberă, bogată, paşnică, sigură, sănătoasă, şi, atât cât se poate măsura, fericită. Şi, în aceste vremuri de dificultăţi fiscale, are un surplus bugetar de peste 9%.

Unii politicieni conservatori britanici cred că norvegienii au fost înţelepţi pentru că au spus „nu" intrării în UE, în 1972 şi apoi în 1994. „În cazul unui vot negativ, am fi fost şi noi la fel de bogaţi, de sănătoşi şi de fericiţi", susţin ei. Pentru alţii, Norvegia e un exemplu de efecte pozitive ale egalităţii sociale.

Alţii cred că explicaţia stă în petrol, în veniturile din vastele exporturi, pe care Norvegia le acumulează într-un fond suveran, care e acum al doilea ca mărime din lume, cu o valoare de circa 440 miliarde de dolari. Dacă fondul va creşte în acelaşi ritm, va putea - caz unic în Europa - să susţină bugetul de pensii, chiar şi în condiţiile unei populaţii în continuă îmbătrânire.

Sau poate, cheia succesului Norvegiei stă în felul de a fi al norvegienilor. Poate că e vorba de tradiţionala lor autodependenţă, de munca asiduă şi de capacitatea de mobilizare a acestei societăţi celebre în istorie de pe vremea vikingilor. De fapt, ţara o ducea destul de bine şi pe baza industriei navale, a exporturilor de peşte, de cherestea şi de bunuri de consum, înainte de a da lovitura petrolieră, la mijlocul secolului trecut.

Totuşi, norocoasa Norvegie nu e total imună la şocurile economice mondiale. Exporturile sale depind de pieţele europene, iar fondul său masiv de pensii depinde de performanţa pieţelor financiare mondiale. Dacă restul Europei va eşua, Norvegia s-ar putea confrunta cu un val modern de vikingi care vin să caute de lucru pe ţărmurile mai fericite din nord.