Kosovo - locul unde luxul este îngropat în beznă

La Priştina există magazine şic şi SUV-uri, dar lumina se stinge din 10 în 10 minute, iar comunicarea cu exteriorul e o problemă Cine s-a aventurat în Kosovo, în aceste zile

La Priştina există magazine şic şi SUV-uri, dar lumina se stinge din 10 în 10 minute, iar comunicarea cu exteriorul e o problemă

Cine s-a aventurat în Kosovo, în aceste zile premergătoare independenţei, a avut parte de surprize. Nu neapărat cele bănuite de jurnalişti - manifestaţii de stradă belicoase, în aşteptarea marelui anunţ al desprinderii provinciei de ţara-mamă, Serbia -, ci de altele, legate de viaţa de zi cu zi a oamenilor de aici. Pentru că tânărul stat pe cale de a se naşte în inima Europei prezintă observatorului sosit la faţa locului o suită de paradoxuri greu de imaginat laolaltă în ziua de azi.

Atmosfera la Priştina, în centrul puterii kosovare, este liniştită. Nimic nu-ţi lasă impresia că ar fi o zonă în care se poate întâmpla ceva neobişnuit. În centru, magazinele de tip occidental, cu haine de firmă şi produse de lux, alternează cu clădirile învechite, cu arhitectură de tip stalinist. De altfel, noul cu vechiul se îmbină aici peste tot, formând un contrast nu tocmai izbutit. Se construieşte într-un ritm ameţitor, dar haotic, în aşteptarea afacerilor înfloritoare şi a societăţilor care se vor grăbi să vină în oraş, după clarificarea statutului provinciei.

Kosovarii nu-i uită pe cei care le-au sprijinit aspiraţiile şi-şi manifestă recunoştinţa cum pot: din loc în loc, câte un graffiti cu "Mulţumesc, SUA!" acoperă ditamai zidul.

Cu cartela de Monaco, 5 euro 3 minute

De asemenea, o problemă acută pentru kosovari acum e comunicarea cu exteriorul. Serbia a blocat accesul provinciei la reţeaua de telefonie naţională, aşa că mobilele nu funcţionează, iar laptopurile sunt inutile. Descurcăreţi, ca în Balcani, kosovarii ies din impas folosind cartele cu număr de Monaco. Bulevardul Maria Tereza din Priştina e plin de ambulanţi care-ţi oferă cartele cu 5 euro bucata, de pe care poţi vorbi… 3 minute.

"Bun venit", pe întuneric!

Cafe-interneturile, ultima soluţie de comunicare, nu sunt nici ele prea multe. În plus, riscul e întreruperea curentului când ţi-e lumea mai dragă. În Kosovo există o companie de electricitate, dar care nu are un statut cert, din cauză că nici provincia nu beneficiază încă de aşa ceva. Urmarea: kosovarii de rând, dar şi societăţile profită din plin de situaţie şi nu-şi plătesc facturile, iar lumina se stinge din 10 în 10 minute. De altfel, patronii de cafe-internet te întâmpină cu un cordial "Bun venit, într-un Kosovo fără lumină".

Independenţa, între afaceri şi politic

Ideea de independenţă nu-i pasionează pe kosovarii de rând. Nici declaraţiile lui Hashim Thaci nu-i interesează. Vorbesc în schimb despre mafia din Priştina şi despre corupţia din administraţie. Şomajul atinge aproape 90% din cei 2.200.000 de locuitori ai provinciei.

Câştigă doar kosovarii angajaţi în serviciile administrative ale forţelor internaţionale de menţinere a păcii. Restul visează să plece la muncă în străinătate sau îşi duc zilele cu banii trimişi de cei plecaţi deja acolo. Există însă şi kosovari cu spirit întreprinzător care au transformat independenţa în mică afacere: în centrul Priştinei ţi se oferă la vânzare şepci şi tricouri cu însemnele Kosovo.

SUA şi Albania au deja clădiri de ambasadă

Deocamdată, companiile străine nu s-au grăbit să vină în Kosovo, deşi ar exista interes pentru viitorul stat. Singura care a avut curajul să se aşeze cu acte în regulă, la Priştina, este Porsche. Şi cancelariile occidentale îşi pregătesc teren pentru viitoarele ambasade. Şi-au adjudecat deja clădiri pentru misiunile diplomatice Statele Unite, Turcia, Macedonia şi Albania. În clădirea rezervată Albaniei funcţionează deja reprezentanţa Camerei de comerţ albaneze.

Albanezii kosovari cumpără cu forţa casele sârbilor

Puţinii sârbi care mai trăiesc în satele din nordul Kosovo nu cred în promisiunile autorităţilor kosovare şi nici în capacitatea forţelor internaţionale de a-i apăra. În satul Rubovc, vizitat recent de Hashim Thaci, domnesc teama şi neîncrederea. Aici mai trăiesc 49 de familii sârbeşti, înconjurate de 120 de familii albaneze. De teamă, sârbii se feresc să iasă din zona lor. La fel stau lucrurile şi în marea enclavă sârbă Gracanica, din sud-estul Priştinei. Din 1999 până azi, 200.000 de sârbi au părăsit provincia.

Dacă nu folosesc violenţa, albanezii kosovari recurg la alte mijloace pentru a-i determina pe sârbi să plece. "Comandourile" se plimbă din casă în casă şi-i îndeamnă pe oameni să spună câţi bani vor pe case. Plătesc, iar sârbii îşi iau agoniseala şi pleacă. Casele pustii sunt apoi dărâmate, kosovarii construindu-şi altele noi, cu banii primiţi de la organizaţiile internaţionale.

Paşapoartele sârbeşti, "viza" de ieşire din provincie

Sub "embargo" administrativ din partea Belgradului, dar doritori să plece la muncă în străinătate, kosovarii sunt obligaţi să-şi facă rost de acte cum pot. Astfel, la mare preţ sunt paşapoartele sârbeşti, iar traficul cu râvnitele documente înfloreşte.

Majoritatea kosovarilor obişnuiţi încearcă să plece la muncă în străinătate. Ţara preferată e Turcia, deşi nici Germania sau Elveţia, unde există deja comunităţi kosovare, nu sunt de lepădat. Deşi detestă tot ce înseamnă simbol statal sârbesc, au nevoie de paşapoarte. Cel mai apropiat consulat se află la Niş, unde se merge la mica înţelegere cu partea sârbă.

Pentru Turcia e mai simplu, deoarece îşi iau viză direct din Priştina, unde plătesc 60 de euro intermediarului unei agenţii de turism.

Ţara UNMIKSTAN

În afara paşapoartelor sârbeşti, kosovarii mai pot ieşi din ţară cu un bilet de liberă trecere (laisser passer), eliberat de UNMIK (Misiunea Naţiunilor Unite din Kosovo). Actul însă provoacă de foarte multe ori nedumerire. Nu o dată s-a întâmplat ca la sosirea pe vreun aeroport, vameşii să se întrebe ce ţară e "UNMIKSTAN" asta.