Japonia arată Asiei riscurile nucleare

Accidentul de la Kashiwazaki avertizează asupra pericolului potenţial al sutelor de centrale atomice din Asia, printre care se disipă tehnologiile nucleare chineze Cutremurul de

Accidentul de la Kashiwazaki avertizează asupra pericolului potenţial al sutelor de centrale atomice din Asia, printre care se disipă tehnologiile nucleare chineze

Cutremurul de magnitudine 6,8 care a dus la avarierea centralei de la Kashiwazaki-Kariwa a descoperit faptul că cea mai mare uzină energonucleară niponă a fost construită exact pe o falie seismică. Este doar ultimul dintr-un lung şi grav şir de defecte ascunse sau perpetuate în sistemul energetic nuclear japonez, reputat pentru siguranţa tehnologiilor folosite şi pentru securitatea exploatării.

Oraşele mai mici ale Indiei rămân adesea fără electricitate, pentru ca centrele tehnologice şi financiare să nu sufere de pene de curent. Laolaltă cu alte metropole chineze, Hong Kong-ul se scufundă în gaze - până acolo că şi-ar putea pierde partenerii străini dacă nu rezolvă această chestiune sufocantă.

Creşterea rapidă a consumului de energie cerut de dezvoltarea industrială şi economică accelerată din Asia de Sud-Est şi de Sud se suprapune presiunilor local-internaţionale pentru limitarea cantităţii de gaze cu efect de seră emise de arderea combustibililor fosili.

Mai mult, o mare parte a hidrocarburilor consumate în Asia vin din regiuni unde creşte concurenţa pentru resurse naturale şi se înmulţesc condiţionările politice ale accesului la ele. Cauze care stimulează statele asiatice să-şi dezvolte programele nucleare civile avute sau să iniţieze unele inedite.

Continentul atomic

Asia este deja continentul cu cele mai multe centrale energonucleare. În Asia de Est şi de Sud operează 110 centrale nucleare, un sfert din totalul mondial; 18 sunt în construcţie şi alte 110 sunt în fază de proiect. China, India, Japonia, Pakistan, Coreea de Sud şi Taiwan generează energie electrică din surse atomice. Celor 54 de reactoare de cercetare li se adaugă curând cel puţin două. Reacţia în lanţ a cuprins Vietnamul, Thailanda, Indonezia, Bangladeshul, Malaysia, Filipinele, Mongolia şi chiar Myanmar.

Singurele economii asiatice semnificative nenuclearizate sunt Singapore şi Noua Zeelandă. Coreea de Sud obţine deja 45% din electricitate pe baze nucleare şi vrea 60% până în 2035. Japonia - 30%, dar vrea dublarea cantităţii până în 2050. Cele mai presate sunt China şi India, ambele cu doar 4%. China are planificate circa 60 de reactoare; Hong Kong oscilează între unul propriu sau utilizarea unuia de pe continent. India are construite opt centrale şi 24 sunt în diferite faze de proiectare.

Bombe în civil

Japonezii au o teamă naţională faţă de atom. Istoria politică şi economică niponă aproape că a reînceput de la zero cu bombele de la Hiroshima şi Nagasaki. Constituţia niponă nu permite pe teritoriul arhipelagului arme atomice, proprii sau ale aliaţilor.

Tehnologia acestora a fost însă convertită şi în tehnologie energetică civilă, iar Japonia are acum cel mai amplu program nuclear civil din Asia - şi al treilea din lume, după Franţa şi SUA.

Cu foarte puţin petrol şi cu cele mai mari importuri de gaze din regiune, economia japoneză depinde de energia electrică nucleară şi chiar promovează o profitabilă implicare a industriei atomice autohtone în proiectele energetice din restul lumii. Tehnologiile nucleare japoneze sunt considerate între cele mai sigure - dacă n-ar fi erorile factorului uman.

Cutremur politic

Japonezii sunt uluiţi că recentul seism, care a ucis 11 oameni şi a dărâmat sute de case, a avut epicentrul chiar sub situl centralei de la Kashiwazaki. Constructorul şi-a cerut scuze pentru această greşeală, explicând însă că mişcarea telurică a pornit de la 20 kilometri adâncime, neexistând posibilitatea unor crevase la suprafaţa solului.

De altfel, deşi cutremurul de 6,8 grade a fost dublu decât nivelul de 6,5 pentru care a fost proiectată uzina, toate cele şapte reactoare s-au închis conform planului de siguranţă. După primele tentaţii de secretomanie şi diminuarea cu 50% a gravităţii faptelor, operatorul centralei a recunoscut că au scăpat în atmosfera locului doar ceva cobalt - 60 şi crom - 53, iar vreo 1.200 litri de apă contaminată au ajuns în Marea Japoniei - dar fără pericolul de a iradia grav mediul. Focul izbucnit pe platformă a fost stins rapid.

Dezvăluirile de la Kashiwazaki au reaprins însă temerile pentru prestaţia regulatorilor, proiectanţilor şi operatorilor la celelalte 48 centrale atomice din Japonia. Este acuzat setul de reguli de siguranţă seismică pentru noile reactoare japoneze, aprobat în septembrie trecut, care ar lăsa mult loc de decizie companiilor de energie implicate; iar asta după ce s-a aflat că o serie de membri ai comisiei care a întocmit noul regulament sunt apropiaţi ai acestor companii.

Guvernul şi operatorii se apără arătând spre experţii independenţi care verifică planurile companiilor; iar la Kashiwazaki un nou studiu seismic urma să se încheie. Oricum, timp de un an, centrala din Prefectura Niigata va rămâne deschisă doar unui panel independent şi inspectorilor AIEA.

Pentru acoperirea cererii specifice de vară, operatorul a pornit un generator pe energie termală şi a cerut altor şase uzine să compenseze închiderea centralei. Iniţial, aceasta a afectat activitatea la câteva fabrici de componente auto pentru Toyota şi Nissan şi de asamblare a printerelor Fuji Xerox, din regiune.

Accidente istorice

Un oficial guvernamental de la Tokyo a cerut acum companiilor de energie nipone să verifice rezistenţa la cutremure a tuturor centralelor nucleare din ţară - ceea ce ar dura peste trei ani. Pe de altă parte, "dacă aştepţi ca totul să fie 100% sigur, nu mai construieşti nimic" - riposta un oficial de companie.

În luna mai, Tokyo anunţa intenţia de a discuta cu partenerii din G8 stabilirea unui ghid internaţional al securităţii centralelor nucleare, pe baza căruia la summitul post-Kyoto de anul viitor, din Hokkaido, energia nucleară să poată fi promovată oficial ca alternativă sigură la emisiile carbonice. Desigur, aflată aproape de originea ghidului, industria nucleară niponă şi-ar putea mări astfel cota din proiectele nucleare civile din lume.

La nivel naţional, industria atomică niponă lucrează acum la noi tehnologii - precum reprocesarea şi refolosirea combustibililor -, dar sub presiunea eliminării scăpărilor şi accidentelor. Kansai Electric Power Co (KEPCO) are 11 centrale nucleare, toate în prefectura vestică Fukui. În august 2004 a fost nevoită să închidă reactorul Mihama-3, de 826 MW, după ce explozia unei conducte din sectorul non-nuclear a ucis 11 muncitori: conducta nu fusese inspectată niciodată în cei 28 de ani de funcţionare, timp în care s-a corodat de la 10 la 0,4 mm.

Unele dintre familiile victimelor s-au opus redeschiderii reactorului chiar şi după doi ani şi jumătate de recondiţionări - preşedintele KEPCO a vizitat cinci dintre familiile îndoliate pentru a le explica raţiunile comerciale ale redeschiderii.

La fel de grav, Tokyo Electric Power Co (Tepco) a fost obligată să recunoască falsificarea datelor comunicate oficial timp de trei decenii pentru a trece mai repede inspecţiile guvernamentale: doar trei centrale au comis 200 de falsuri - între care unul, în 1992, la centrala… Kashiwazaki-Kariwa, unde un sistem de răcire de urgenţă a miezului nu a pornit în timpul inspecţiei guvernamentale.

Nuclearizarea arhipelagului nipon

Tokyo se arată foarte îngrijorat de arsenalul de rachete nucleare ale Coreei de Nord şi chiar de acordul de colaborare nucleară civilă dintre SUA şi India - putere nucleară asiatică, dar nesemnatară a Tratatului de Nonproliferare. Membră de vază a Grupului furnizorilor nucleari, Japonia militează cu convingere pe plan internaţional pentru nonproliferare.

Zăngănit diplomatic

De la sosirea în funcţie a premierului Shinzo Abe, politicienii de la Tokyo vorbesc însă tot mai mult despre necesitatea modificării Constituţiei nipone, în sensul refacerii dreptului militarilor japonezi de a purta arme de atac măcar în scop de apărare. Japonia postbelică şi-a interzis dreptul de apărare colectivă, iar de securitatea ţării se ocupă SUA. Deocamdată, armata japoneză a primit, din nou, un minister în toată regula.

După care s-a trecut la discutarea posibilităţii unei Japonii cu arme nucleare. Această "expresie a frustrării subsidiarităţii nipone în marile afaceri internaţionale" nu explică însă cum ar fi astfel îmbunătăţită securitatea şi prosperitatea poporului nipon devenit sandvici între strategiile nucleare ale Rusiei, Chinei şi Americii.

Actualul pact de securitate cu SUA garantează Japoniei "libertatea şi independenţa" - care i-ar fi lipsit dacă URSS invada şi ocupa arhipelagul la începutul Războiului Rece, cum amintea şi fostul ministru al apărării, obligat să demisioneze după ce a recunoscut "utilitatea" bombardamentelor atomice americane care au obligat Tokyo să capituleze, înaintea altei catastrofe.

Mai departe, deşi recunosc că un arsenal nuclear nipon ar fi un element de descurajare cel mult marginal, adepţii unor bombe atomice japoneze dau ca exemplu modelul relaţiilor anglo-americane, în cadrul cărora Londra nucleară respectă interesul naţional al Washingtonului şi mai nuclear.

Discuţia poate fi şi numai un mod de asigurare a implicării mai departe a SUA în securitatea Japoniei. Şi poate pregăti populaţia pentru un arsenal nuclear american mutat în arhipelag - după modelul rachetelor balistice medii Pershing aduse în Europa în 1983.

Centrale şi rachete chinezeşti

Superputerea americană şi aliaţii săi din Asia suspectează China de două tipuri de proliferare nucleară: vânzarea de tehnologii nucleare civile către Pakistan sau Iran şi planuri nucleare militare care depăşesc apărarea teritoriului propriu.

Americanii fac afaceri strategice şi internaţionale la nivel privat. Comerţul cu China are în SUA lobby-şti puternici, care apără marile câştiguri americane de pe piaţa chineză. Numai că privaţii americani fac afaceri cu statul chinez, chiar în detrimentul a ceea ce s-ar putea numi prevalenţa globală a statului american.

Export contra import

La competiţie cu rivali străini, constructorul american de centrale nucleare Westinghouse - cu acţionariat internaţional - începe ridicarea a patru reactoare pentru Corporaţia Nucleară Naţională Chineză. Este prima comandă internaţională pentru reactorul AP1000, un nou tip de reactor cu apă presurizată, cu 35% mai puţine pompe, 50% mai puţine valve, 70% mai puţine cabluri şi 80% mai puţine conducte - deci o variantă mai sigură în exploatare.

China are în prezent nouă centrale nucleare, dar doreşte încă 30 de reactoare până în 2020, care să genereze laolaltă 40MW. Scopul paralel al Beijingului este completa independenţă naţională în privinţa designului şi construirii de centrale nucleare - iar actualele importuri sunt transfer de competenţe.

Analiştii de la ISN Security Watch formulează suspiciunea că pentru finanţarea importurilor de tehnologii nucleare occidentale, China ar putea vinde în zece ani tot mai multe tehnologii nucleare proprii unor parteneri străini. În primul rând Pakistanului, cu care colaborează în acest sens din anii 1980. Beijingul asigură că exporturile nucleare către Islamabad au "scopuri exclusiv paşnice", dar celebrul AQ Khan, "părintele bombei nucleare pakistaneze", a proliferat nestingherit tehnologii nucleare timp de 17 ani, până a fost depistat de AIEA. (E drept, până şi SUA au astfel de probleme: din 7.680 de licenţe de export pentru itemi cu "utilizare duală", civilă şi militară, doar 428 fuseseră verificate în 2004 la locul de utilizare.)

Atât China, cât şi Pakistanul îşi justifică intensitatea acestei relaţii prin decizia excepţională a SUA de a vinde tehnologii nucleare Indiei - pe care o consideră noua sa aliată din Asia.

Mai departe, China ar putea furniza preţioase tehnologii nucleare şi Iranului. Relaţia dintre cele două state care contestă actualul sistem internaţional se bazează pe 150.000 barili de petrol brut importaţi, zilnic, timp de 25 de ani, din Iran, şi pe nevoia Teheranului de parteneriatul Beijingului pentru a contracara influenţa internaţională a Washingtonului.

Evidenţa ascunsă

Istoria arată cum creşterea capacităţilor unui stat îi sporesc acestuia şi ambiţii le unui rol tot mai important pe scena internaţională. Masiva rată de dezvoltare a economiei chineze din ultimii 15 ani face posibile creşteri constante de circa 15% pe an ale bugetului pentru modernizarea armatei.

Potrivit Beijingului, Armata Populară de Eliberare ar avea pentru anul viitor un buget de 45 miliarde dolari - mult sub cel de 620 miliarde al SUA, mai mare decât al primelor 10 cheltuitoare pentru apărare. Un recent raport al US Army War College sugerează însă un buget real de trei ori mai mare, care ar permite armatei chineze nu doar apărarea teritorială şi prevenirea independenţei Taiwanului, dar şi urmărirea altor scopuri militare regionale, între care securizarea fluxurilor de hidrocarburi de peste mări.

Dacă Congresul SUA este îngrijorat în mod constant de creşterea deficitului comercial american în relaţia cu partenerii chinezi, Pentagonul urmăreşte cu o îngrijorare crescândă desfăşurări militare chineze precum doborârea unui satelit propriu, scoaterea la lumină a superavionului de luptă J-10 sau dezvoltarea alertă a submarinelor nucleare clasa Jin, purtătoare de rachete cu rază mai mare de 8.000 km.

Care nu mai ţintesc doar regiunea Chinei şi a Taiwanului, dar şi o intervenţie a SUA în această regiune, la care Beijingul poate deja răspunde cu rachete nucleare intercontinentale DF-31 capabile să atingă teritoriul american.

China repetă însă că doctrina sa militară, care nu pune armele nucleare pe primul loc, a rămas neschimbată, că bugetul său militar acoperă "necesităţile obiectivelor de autoapărare" - între care creşterea salariilor şi a calităţii efectelor -, iar SUA exagerează nivelul de sofisticare a armatei chineze. Dar că sarcina este,
într-adevăr, trecerea de la infanterie la dotări navale şi aeriene hi-tech şi câştigarea "războaielor informatice" din acest secol.

Reactorul de Sud şi de Nord

Experţi ai Ministerului Ştiinţei şi Tehnologiei de la Seul, din SUA, Suedia, Spania, Germania şi Japonia inspectează reactorul nuclear sud-coreean Gori-1, oprit pe 9 iunie, după 30 de ani de funcţiune. Testele au ca scop extinderea exploatării sale. De partea cealaltă a baricadei, Phenianul face presiuni pentru furnizarea unui reactor cu apă uşoară drept compensaţie pentru renunţarea la programele sale nucleare.

SUA, China, Rusia, Japonia şi Coreea de Sud au promis Coreei de Nord câteva asemenea reactoare "la momentul potrivit" - definit de Washington ca ulterior dezasamblării programului nuclear curent al Phenianului.

Săracul stat comunist, cu mari cheltuieli militare, are nevoie de o asemenea sursă de energie stabilă.

Un consorţiu internaţional a început construirea a două reactoare nucleare pentru furnizarea energiei electrice în Coreea de Nord în 1994, în baza unui acord de dezarmare, dar lucrările au fost abandonate în 2002, după ce SUA au descoperit că statul stalinist opera un program secret de îmbogăţire a uraniului în scopuri militare.