Italia strânge cureaua. Lacrimi de ministru

Guvernul de la Roma a adoptat măsuri de austeritate draconice. Miniştrii au lăcrimat de mila cetăţenilor, iar premierul a renunţat, în semn de solidaritate, la salariu.

Presat de partenerii europeni, Executivul de la Roma condus de premierul Mario Monti a adoptat duminică seara - în loc de luni cum era programat - printr-un decret, măsuri de austeritate fără precedent. Italia s-a angajat să economisească 24 de miliarde de euro până în 2014, şi să investească 10 miliarde de euro pentru relansarea creşterii economice, în special în domeniul industriei şi al pieţei muncii.

Printre măsurile adoptate de guvernul din Peninsulă, care au ca scop atingerea unui echilibru bugetar în 2013, se numără o taxă pe bunurile de lux, anularea unor facilităţi fiscale, o potenţială creştere a TVA cu 2%, concedieri în sectorul bugetar, intensificarea luptei împotriva evaziunii fiscale şi creşterea vârstei de pensionare pentru mulţi angajaţi şi a numărului anilor de cotizare, chiar din ianuarie 2012. La anunţul acestei măsuri, ministrul Afacerilor Sociale, Elsa Fornero, a izbucnit în lacrimi.Vizibil emoţionată, ea nu a fost capabilă să termine fraza în care vorbea despre „sacrificii" şi de „constrângerile financiare (internaţionale, n.red.) foarte severe". Presa de la Roma a comentat ironic că plânsul ministrului este simbolic pentru ceea ce îi aşteaptă pe italieni.

Premierul renunţă la salariu

Premierul Mario Monti a vorbit şi el despre ,,sacrificii necesare din partea tuturor cetăţenilor", dar şi despre măsuri pentru creşterea economică a Italiei care includ sprijinirea femeilor şi a tinerilor, precum şi dezvoltarea sudului mai sărac al ţării. „Am dat o importanţă deosebită egalităţii, a trebuit să împărţim sacrificiile, dar am avut grijă să le repartizăm în mod echitabil", a explicat el.

Iar primul sacrificiu l-a făcut chiar premierul, renunţând la salariul de preşedinte al Consiliului şi la acela de ministru al Economiei şi Finanţelor. Şeful Executivului a făcut apel şi la mândria italienilor ca să-i convingă că este necesar să fie strânsă cureaua. ,,Nu trebuie să fim percepuţi în Europa ca un focar (n.r.- al crizei)", a spus Monti, adăugând că vrea „o Italie mândră, de care nu se va mai râde, cum s-a întâmplat în trecut". Măsurile de austeritate trebuie adoptate de Parlament în decurs de 60 de zile.

Roma se împrumută mai ieftin

În timp ce sindicatele din Peninsulă au ameninţat cu greve şi proteste, planurile de austeritate au fost lăudate la Bruxelles. „Măsurile vin la timpul potrivit şi sunt extrem de ambiţioase. (...) Ele sunt necesare pentru a reface încrederea în economia italiană şi pentru a readuce sub control datoriile mari ale ţării", a declarat comisarul european pentru Afaceri Monetare, Olli Rehn. Şi pieţele au reacţionat pozitiv. Randamentele pentru obligaţiunile de stat italiene cu o maturitate de zece ani au scăzut cu 0,3% la 6,3%. Indicii bursieri europeni şi asiatici au înregistrat şi ei o uşoară creştere.

O generaţie dezamăgită

Revista germană „Der Spiegel" aminteşte însă că o ţară funcţională nu depinde doar de indicii economici, ci şi de starea oamenilor care trăiesc în ea. Iar în Italia, tinerii care au acum 30-35 de ani, generaţia care s-a format sub cei 17 de ani cât ţara a fost condusă de Silvio Berlusconi, şi-au pierdut încrederea atât în politicienii din Peninsulă cât şi în economie. Începutul activităţii lor profesionale s-a desfăşurat sub semnul corupţiei şi al nepotismului, comentează revista germană. „Cum să mai ai încredere în parlamentari după ultimii 17 ani?", întreabă retoric Massimo Palma, un italian în vârstă de 33 de ani. 

"Nu trebuie să fim percepuţi în Europa ca un focar."
Mario Monti
premierul italian

Belgienii îşi salvează singuri ţara

Eliza Frâncu

Emisiunea de obligaţiuni de săptămâna trecută a avut un succes total în Belgia, scrie „Le Monde". Yves Leterme, premierul interimar, îi rugase pe belgieni să ajute statul şi să cumpere obligaţiuni. Leterme spera că va strânge de la populaţie circa 200 de milioane de euro. Rezultatul final se situează undeva în jurul valorii de 5,7 miliarde de euro. Dobânda acestor obligaţiuni a fost cea mai ridicată din 2008 încoace: 4,20% pentru obligaţiunile pe opt ani.  Un cont de economii clasic i-ar aduce unui belgian de trei ori mai puţin.

Explicaţiile fenomenului

Ar fi o primă explicaţie pentru fenomen.  O alta este că belgienii sunt foarte economi. În medie, o familie belgiană pune deoparte 8.000 de euro. O a treia explicaţie ar fi „sentimentul patriotic" - dorinţa belgienilor de a participa la redresarea ţării. Pentru a fi mai realişti,  alţi analişti îşi explică succesul obligaţiunilor prin faptul că belgienii se tem de criza bursieră şi de o eventuală cădere a euro.

Efect pe pieţe

Indiferent de motiv, efectul s-a văzut imediat şi pe pieţele financiare. Dacă săptămâna trecută randamentul (dobânda) era de aproape 6%, după vânzarea către populaţie, el a scăzut la 4,57%.

Succesul le-a dat idei liderilor politici belgieni, care, în 2012, vor trebui să găsească circa 80 de miliarde de euro, pe măsură ce o parte din datorii ajung la scadenţă. Acum, ei consideră că belgienii ar putea da statului jumătate din sumă.