Istoria secretă a unei arestări

Spectaculoasa arestare a celui mai căutat fugar de către justiţia de la Haga aduce în centrul atenţiei jocurile de culise ale anumitor ţări, în Balcani. În timp ce forţele speciale ale

Spectaculoasa arestare a celui mai căutat fugar de către justiţia de la Haga aduce în centrul atenţiei jocurile de culise ale anumitor ţări, în Balcani. În timp ce forţele speciale ale NATO răscoleau munţii din Bosnia pentru a-l captura pe Radovan Karadzici, oficialii din Marea Britanie, Rusia, Franţa şi SUA au căzut de acord să nu grăbească arestarea fostului lider politic al sârbilor din Bosnia.

Mai mult, el ar fi primit asigurări de la fostul emisar american Richard Holbrooke că nu va ajunge la Haga, după ce a acceptat să se retragă din viaţa politică din Bosnia. Generalul Philippe Rondot, unul dintre cei mai cunoscuţi agenţi ai DGSE (serviciile militare franceze) a povestit pentru "Le Figaro" cum a fost de două ori la un pas de a-l aresta pe Karadzici.

Rondot, care a condus timp de zece ani o unitate ce avea drept misiune "vânarea" fostului lider bosniac, spune că Belgradul a întârziat arestarea lui Karadzici. Spionul francez susţine că sârbii au refuzat să ofere serviciilor secrete străine acces la informaţiile din interceptările telefonice pe care le realizau.

Fostul lider politic al sârbilor din Bosnia a fost până de curând ţinut departe de tribunal, prin negocieri şi acorduri secrete între SUA, Franţa, Marea Britanie şi Rusia

Capturarea lui Radovan Karadzici într-un autobuz din Belgrad pune, din nou, sub semnul întrebării operaţiunile desfăşurate de forţele NATO şi ONU în Bosnia în ultimii ani.

Dat în urmărire de TPI pentru genocid şi crime de război, Karadzici a fost adesea "scăpat" de serviciile secrete din Franţa, Marea Britanie, SUA şi Rusia, a dezvăluit, într-o carte publicată recent, Florence Hartmann, fostul purtător de cuvânt al TPI în perioada 2000-2006.

După acordurile de la Dayton din 14 decembrie 1995, care au pus capăt conflictului din Bosnia, marile puteri ştiau unde se afla Radovan Karadzici, care la acea vreme nu era chiar atât de greu de găsit, mai ales că acorda "cu generozitate" interviuri presei străine.

Mai mult, el se întâlnea cu regularitate la Pale, în fieful său din Bosnia, cu ofiţerul francez Herve Gourmelon, care avea misiunea de a-l convinge să se predea de bunăvoie la Tribunalul Penal Internaţional de la Haga. Florence Hartmann povesteşte, în volumul "Pace şi Pedeapsă'', că ţările amintite au dezbătut în mai 1997 arestarea fostului lider politic al sârbilor bosniaci, dar fără să ajungă la un acord.

Trocuri şi promisiuni

Mai mult, SUA şi Marea Britanie au convins Franţa să nu insiste asupra cazului fostului lider al sârbilor din Bosnia. Bill Clinton şi Tony Blair l-au făcut atunci pe fostul lider francez Jacques Chirac să renunţe la intensificarea operaţiunilor pentru arestarea lui Radovan Karadzici.

Ceea ce s-a şi întâmplat în anii următori. Astfel, în februarie 2004, fugarul a fost localizat în Bosnia de TPI, care a transmis informaţia la forţele NATO din regiune. În câteva ore, un elicopter survola zona, alertându-l pe Karadzici, dezvăluie fostul purtător de cuvânt al TPI în cartea sa. Un rol decisiv au avut însă oficialii americani, care au blocat arestarea lui Radovan Karadzici în Bosnia la începutul anului 2000.

Nu puţine au fost informaţiile privind promisiunile pe care i le-a făcut fostul emisar american Richard Holbrooke lui Radovan Karadzici la sfârşitul lui 1995. Foşti oficiali de la Belgrad susţin că diplomatul american, care a intermediat pacea de la Dayton, l-ar fi asigurat pe Karadzici că nu va ajunge la Haga, după ce acesta a acceptat să se retragă din viaţa publică şi să renunţe la toate funcţiile politice şi de partid.

Confesiunile unui spion francez

Generalul francez Philippe Rondot, fostul agent al DGSE (serviciile militare franceze), susţine însă că refuzul Belgradului de a permite accesul serviciilor secrete străine la interceptările telefonice pe care le realiza a fost unul dintre principalele obstacole în localizarea lui Karadzici.

Rondot a fost la un pas de a-l captura pe fostul lider al sârbilor din Bosnia în două rânduri, dar de fiecare dată acesta i-a scăpat printre degete.

Spionul francez a avut parte de un prim eşec în 1999, când Karadzici se refugiase în Bosnia. Echipa de agenţi francezi a reuşit atunci să captureze una dintre gărzile de corp ale fostului lider, dar aceasta a refuzat să-şi trădeze şeful. Un an mai târziu, Karadzici a fost localizat în urma unei interceptări telefonice în regiunea Trebinje.

Trupele SFOR au declanşat operaţiunea, însă, când militarii francezi au ajuns la faţa locului, liderul bosniac plecase. Rondot mai afirmă că au existat informaţii despre prezenţa lui Karadzici în Serbia, însă capturarea a fost imposibil de realizat, din cauza opoziţiei fostului premier Vojislav Koştuniţa, dar şi a refuzului serviciilor sârbe de a permite altor agenţii străine accesul la informaţiile obţinute în urma interceptărilor telefonice locale.
Rondot se arată convins că arestarea celui mai căutat om de către TPI este în totalitate opera serviciilor speciale sârbe.

Publicaţia "Financial Times" afirmă însă că agenţiile americane şi britanice "au pus umărul" la capturarea fostului lider.

Autobuzul 73 - ultimul drum

În timp ce autorităţile sârbe susţin că Radovan a fost arestat luni seară, o femeie le-a povestit jurnaliştilor de la Blic că operaţiunea a avut loc vineri seară. "Era în autobuzul 73. Părea bolnav, astfel că i-am oferit locul meu.

La ieşirea din localitatea Batajniţa, în drumul spre Belgrad, patru bărbaţi s-au apropiat de el şi i-au cerut biletul", susţine femeia. Ea mai afirmă că cei patru l-au dat jos din maşină şi l-au dus în apropierea unei păduri. De acolo, Karadzici s-a făcut nevăzut. Belgradul i-a anunţat luni seară arestarea. Presa sârbă scrie, de asemenea, că fostul lider era supravegheat de o lună, timp în care a schimbat nu mai puţin de patru apartamente în capitala Serbiei.

Ce primeşte Belgradul

Comisia Europeană aşteaptă decizia liderilor UE în ceea ce priveşte punerea în practică a acordului de stabilizare şi asociere semnat cu Serbia. Până atunci, executivul european poate să implementeze partea referitoare la comerţ din acord, după cum a declarat comisarul european pentru extindere, Olli Rehn.

SUA şi UE au cerut Belgradului ca arestarea lui Karadzici să fie urmată cât mai curând şi de capturarea lui Ratko Mladici. Ministrul român de externe, Lazăr Comănescu, a făcut lobby pe lângă omologii săi din Uniunea Europeană ca Serbiei să i se acorde statutul de ţară candidată cât mai curând posibil.

Mai mult, Comănescu a susţinut lansarea ratificării Acordului de Stabilizare şi Asociere şi a implementării Acordului Interimar, "ca măsuri ce ar încuraja acţiunile reformiste ale guvernului sârb şi ar contribui semnificativ la consolidarea stabilităţii şi securităţii Balcanilor de Vest".

Perspectivă europeană pentru Serbia

Arestarea liderului sârbilor bosniaci, Radovan Karadzici, a fost informaţia care a ţinut prima pagină a presei din întreaga lume. În Serbia, opiniile sunt diferite.

Dacă preşedintele Parlamentului Serbiei, Slavica Djukic-Dejanovici, citat de cotidianul sârb "Politika", subliniază importanţa respectării legii şi a dreptului internaţional, pentru integrarea europeană a Serbiei, secretarul general al Partidului Radical din Serbia, Aleksandar Vucic, citat tot de presa belgrădeană, apreciază că arestarea lui Radovan Karadzici reprezintă o "veste îngrozitoare" pentru Serbia şi că ţara se află pe drumul pierzaniei.

Reper istoric

Publicaţiile europene subliniază că evenimentul de la Belgrad "este un pas important în calea apropierii Serbiei de Uniunea Europeană".

Cotidianul francez "Le Figaro" notează că "o pagină dureroasă din istoria conflictului bosniaco-sârb este pe punctul de a se încheia. Până şi presa rusă scrie că prinderea fostului şef politic al sârbilor din Bosnia, Radovan Karadzici, a "deschis calea" Serbiei către Uniunea Europeană.

"Dacă până acum se promitea acestei ţări o perspectivă europeană vagă, situaţia s-a schimbat brusc", scrie cotidianul "Vremia Novosti". Preşedintele Boris Tadici a apreciat că nu se poate ca o singură persoană să stea în calea drumului ţării către UE", constată cotidianul "Izvestia", apropiat Kremlinului.

Radovan, un guru îndrăgostit

În timp ce forţele speciale ale NATO răscoleau munţii din Bosnia în căutarea lui Radovan Karadzici, unul dintre cei mai căutaţi fugari din lume trăia nestingherit la Belgrad sub numele de Dragan David Dabici.

Mai mult, el şi-a pus numerele de telefon la dispoziţia celor care erau interesaţi de sfaturile sale. Persoanele care l-au cunoscut susţin că era un bărbat charismatic şi glumeţ. Cotidianul belgrădean "Blic" dezvăluie că Radovan se prezenta ca fiind un psihiatru, iar mulţi îl priveau ca pe un guru indian mistic.

Biografie inventată, pe internet

Pe de altă parte, la toate conferinţele publice la care participa, Karadzici era mereu însoţit de o femeie în vârstă de 40 de ani pe nume Mila, pe care o prezenta drept marea sa dragoste.

Pentru a fi cât mai convingător, fostul lider al sârbilor bosniaci şi-a publicat chiar şi o biografie fictivă pe internet.

Pe site-ul dragandabic.com, el afirma, printre altele, că s-a născut "în urmă cu circa şase decenii, în satul Kovaci din apropiere de Kraljevo", oraş situat la 150 km sud de Belgrad.

Karadzici mai spunea că şi-a părăsit satul natal pentru Belgrad, pentru ca ulterior să facă studii la Moscova, unde a obţinut o licenţă în psihiatrie.

"Doctorul a revenit în Serbia la jumătatea lui "90 pentru a deveni, aici, unul din cei mai străluciţi experţi în materie de medicină alternativă. El trăieşte la Novi Beograd, pe strada Iuri Gagarin, şi poate fi contactat la adresa de e-mail zacelivanjeranaàdragandabic.com'', precizează textul biografiei de pe internet.

Se va apăra singur la Haga

Transferul lui Radovan Karadzici la Haga ar putea avea loc "la sfârşitul săptămânii sau la începutul săptămânii viitoare", potrivit presei sârbe. Avocatul lui Karadzici din Serbia, Svetozar Vujacici, a declarat că acesta este într-o stare mentală şi fizică bună, dar a precizat că nu vorbeşte cu anchetatorii, "apărându-se prin tăcere".

"Va avea o echipă de avocaţi în Serbia, dar se va apăra singur la procesul de la Haga", a adăugat Vujacici. Pentru a câştiga timp, Karadzici, care nu şi-a mai întâlnit familia în timpul anilor de clandestinitate, insistă pentru a o revedea înainte de a fi trimis în faţa Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, care l-a inculpat în urmă cu 13 ani pentru genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război.