Israelul are nevoie de o dragoste dură a SUA

Israelul – o ţară dependentă de ocupaţie şi prezentând simptomele unei supradoze – a găsit până la urmă un salvator care s-o scoată din mizerie.

Eliberatorul i-a stat alături, dezinteresat, mai bine de 40 de ani, dar a agravat dependenţa. În sfârşit însă, se simte un aer de schimbare. Este prea devreme să sărbătorim schimbarea - reabilitarea nu este deocamdată sigură. Este un proces lung şi dureros şi atât narcomanul, cât şi salvatorul trebuie să arate că sunt hotărâţi. Prietenul ar putea da înapoi când vede dependentul ţipând şi zbătându-se. Însă măsurile luate de administraţia Obama în ultimele zile dovedesc faptul că schimbarea e posibilă. Prietenul fidel trebuie totuşi încurajat să nu renunţe până când dependentul nu va fi complet „curat".

Dreapta israeliană crede că prietenia înseamnă doar menţinerea fluxului masiv de ajutoare fără a pune condiţii, dar şi finanţarea ocupaţiei şi, apoi, curăţenia în urma „făptaşului" printr-un sprijin diplomatic puternic. Prietenia aceasta ar trebui să fie, cred ei, oarbă şi de la sine înţeleasă - până în punctul în care Israelul să pară superputerea şi America sub protectorat israelian.

Faptele sunt clare: Israelul nu are nicio intenţie reală de a se retrage din teritorii şi de a permite palestinienilor să-şi exercite drepturile. Iar continuarea ocupaţiei nu pune în pericol doar viitorul Israelului, ci reprezintă un mare risc pentru securitatea lumii, servind ca pretext pentru cei mai periculoşi duşmani ai Israelului.

Grea sarcină căzută pe umerii aliatului, mai ales că doar el are puterea de a pune lucrurile în mişcare. Niciun acord nu se va naşte din lunga serie de turnee diplomatice sterile şi de planuri de pace la care nimeni nu doreşte să ia parte. Am încercat asta destul în trecut şi degeaba. Este timpul ca Israelul să intre într-un program de reabilitare. Întreaga lume şi, într-un final, şi Israelul îl vor aplauda pe Barack Obama dacă va reuşi.