Israel: Armata ultrareligioasă

Dacă stânga a ratat ocazia de a ajunge la un acord permanent cu palestinienii, şi aceştia din urmă au o parte de vină. În toţi aceşti ani pierduţi, de la acordurile de la Oslo (1993-2000) încoace, armata israeliană a suferit o schimbare profundă.

Armata va avea un rol crucial în orice acord viitor, revenindu-i sarcina de a organiza retragerea din Teritorii şi evacuarea coloniştilor. Or, armata anului 2010 nu mai e aceea din 1993. Faţă de 1990, când doar 2 % din cadeţi erau ultrareligioşi, acum procentul a ajuns la 30 %. Şase din şapte colonei în brigada Golani sunt fundamentalişti, iar din vară şi comandantul lor va avea aceeaşi orientare. În anumite brigăzi de infanterie, mai bine de 50% din comandanţi sunt ultrareligioşi, adică un procent de trei ori mai mare decât are această orientare la nivelul întregii populaţii.

Evident, nu se pune problema loialităţii lor faţă de Tsahal (n.r. armata israeliană) sau faţă de stat, dar nu e mai puţin adevărat că militarii de acum provin din alte regiuni decât predecesorii lor. Înainte, ofiţerii erau originari din zona Tel-Aviv şi Sharon (între Tel-Aviv şi Haifa). Acum, proporţia lor a devenit neglijabilă. Această tendinţă s-a conturat la sfârşitul anilor 1990: după primul război din Liban (1982-1984) şi prima Intifadă (1988-1992), numărul israelienilor de stânga înscrişi la Şcoala militară numărul 1 (unde sunt formaţi ofiţerii armatei terestre) a scăzut mereu. De acum, această zonă a populaţiei (aşkenază şi laburistă) nu mai e prezentă în rândurile Aman (serviciul de informaţii militare) sau a aviaţiei, iar tendinţa se face simţită azi în profilul ofiţerilor superiori.

În Teritoriile Palestiniene, actuala Tsahal acordă o asistenţă discretă coloniştilor. Iar stânga laică are partea ei de responsabilitate, pentru că a dezertat din rândul armatei terestre, concentrându-se doar în Statul Major. S-a creat astfel un vid în organigrama militară, ce a fost acoperit de alţii. La nivelul eşalonului militar superior, sunt mulţi cei care ştiu că o evacuare masivă a coloniştilor nu poate fi evitată.

Dar sunt conştienţi că operaţiunea va fi greu de realizat. E dificil să-ţi imaginezi că ofiţeri originari din colonii ultranaţionaliste, cum ar fi cele din Nablus, vor executa un astfel de ordin fără să se încrunte. Iar comandanţii militari au început să se teamă de un astfel de scenariu.