Irak, cinci ani mai târziu

Speranţe spulberate, instabilitate, tot mai multe victime: bilanţul perioadei postrăzboi este descurajator deopotrivă pentru americani şi pentru irakieni Războiul din Irak, declanşat de

Speranţe spulberate, instabilitate, tot mai multe victime: bilanţul perioadei postrăzboi este descurajator deopotrivă pentru americani şi pentru irakieni

Războiul din Irak, declanşat de Statele Unite în urmă cu cinci ani, a pus capăt unui sfert de veac de dictatură brutală şi l-a eliminat pe Saddam Hussein. Dar aşteptările şi speranţele irakienilor nu s-au împlinit, iar stabilitatea şi prosperitatea promise întârzie. Dacă violenţele s-au diminuat în ultimele luni, în special la Bagdad, capitala irakiană este în continuare teatrul unor atentate sângeroase în care oamenii mor cu zecile.

Armata americană, care a pierdut aproape 4.000 de militari de la începutul intervenţiei, la 20 martie 2003, este aproape zilnic vizată de atacuri îndrăzneţe. Iar unităţile americane sunt implicate de mai multe luni în operaţiuni în nordul ţării, unde îşi concentrează eforturile grupările afiliate Al-Qaida. Acalmia relativă din celelalte regiuni este pusă pe seama suplimentării contingentului american începând din februarie 2007, dar şi a unei strategii de mobilizare, uneori mijlocită financiar, a grupărilor de foşti insurgenţi sunniţi.

Violenţele persistă

O altă cauză este armistiţiul unilateral al principalei miliţii şiite, Armata Mehdi, a tânărului lider radical Moqtada Sadr. Această scădere a violenţelor este însă fragilă, iar numărul civililor irakieni ucişi - evaluat la cel puţin 80.000 în ultimii cinci ani, potrivit unor estimări parţiale - a reînceput să crească în 2008, după o scădere continuă la sfârşitul anului precedent.

Progresele se lasă aşteptate

Relansarea economiei, principala grijă a irakienilor după cea a securităţii, este în dificultate, iar nivelul şomajului este între 25% şi 50% din populaţia activă, la o populaţie totală de circa 25 de milioane de locuitori. Producţia de petrol, principala resursă a ţării, face obiectul unor estimări divergente.

Potrivit autorităţilor irakiene, producţia a depăşit nivelul de dinainte de război, situându-se la 2,9 milioane de barili pe zi, dar analiştii din sector o estimează la circa 2,2 milioane de barili pe zi. Serviciile de genul furnizării de apă şi electricitate nu au fost restabilite şi cartiere întregi din Bagdad sunt în continuare complet private de curent electric.

Pe de altă parte, apelurile guvernului pentru revenirea în ţară a refugiaţilor, pentru ca aceştia să participe la reconstrucţia ţării, au ecouri slabe. Mai puţin de 50.000 de refugiaţi s-au întors din Iordania şi Siria, unde au ales să se exileze peste două milioane de irakieni.

Instituţiile nu funcţionează

Această lipsă de încredere este reflectarea unui blocaj alarmant al instituţiilor create după răsturnarea regimului lui Saddam Hussein şi care ar fi trebuit să marcheze începutul fundamentării unei democraţii reprezentative în Irak.

Parlamentul dominat de o alianţă de şiiţi şi kurzi a avut nevoie de luni de zile pentru a adopta legi considerate vitale, precum bugetul pe 2008, şi a fost paralizat de conflictele dintre partidele politice formate pe criterii comunitare.

Guvernul premierului Nuri al-Maliki, de confesiune şiită, este amputat. Aproape jumătate din miniştri sunt demisionari. Guvernul este acuzat, inclusiv în interiorul comunităţii şiite, că serveşte drept vector de influenţă unui cerc restrâns de privilegiaţi.

Corupţia cotropeşte ţara

În 2007, un raport al ambasadei americane de la Bagdad vorbea, de asemenea, despre o largă răspândire a corupţiei în toate ministerele şi punea la îndoială dorinţa reală a guvernului irakian de a-i pune capăt. Această constatare americană a sunat ca un semnal de alarmă pentru administraţia Bush, a cărei politică în Irak beneficiază de tot mai puţin sprijin în Statele Unite.

Armata americană, copleşită

Armata americană, cea mai puternică din lume, dă semne periculoase de oboseală după cinci ani de desfăşurare continuă în Irak, care a epuizat militarii, i-a diminuat capacitatea de reacţie şi a redus atractivitatea în rândul tinerilor.

Un sondaj realizat pe un eşantion de 3.400 de ofiţeri activi şi în rezervă de revista "Foreign Policy" şi centrul de reflecţie Center for a New American Security demonstrează temerile profunde în rândurile ierarhiei militare americane. Potrivit acestui studiu publicat în martie, 60% din ofiţeri consideră că forţele armate americane sunt mai slabe decât în urmă cu cinci ani.

Moştenire pentru viitoarea administraţie a SUA

Administraţia Bush va rămâne în istorie ca aceea a "operaţiunii pentru eliberarea irakienilor", dar războiul va fi o problemă şi pentru succesorul actualului preşedinte american, care va găsi dosarul în Biroul Oval, comentează AFP.

Când va ajunge la Casa Albă, viitorul preşedinte va acţiona pentru a aduce rapid militarii acasă, aşa cum au promis candidaţii democraţi Hillary Clinton şi Barack Obama? Sau va menţine trupele, aşa cum toată lumea aşteaptă de la republicanul John McCain?

Şi, înainte de ianuarie 2009, războiul va juca în favoarea sau în defavoarea unuia sau altuia dintre candidaţii la scrutinul din 4 noiembrie, când americanii îşi vor alege preşedintele? În 2007, adeziunea lui McCain faţă de misiunea irakiană risca să-l coste învestitura republicană, iar la alegerile din 2006 războiul a contribuit la pierderea majorităţii parlamentare de către republicani.

Risc de dezmembrare etnico-religioasă

Diferenţele etnice şi religioase sunt omniprezente în viaţa politică şi socială a Irakului, la cinci ani după intervenţia americană care ar fi trebuit să ducă la apariţia unui stat modern în această ţară, scrie AFP. Experţii avertizează că există riscul dezmembrării unui stat strategic, situat la confluenţa lumii arabe, persane şi otomane.

Pentru Adel Darwish, specialist în Orientul Mijlociu, teama de a vedea ţara transformându-se într-o simplă "zonă-tampon" între Iran şi Occident ar putea constrânge liderii irakieni să treacă peste divergenţe. Alhani consideră însă că este deja prea târziu.

Moustapha Alhani, directorul programului de securitate de la Gulf Research Center din Dubai, susţine că "ingredientele pentru dislocarea Irakului există", asigură analistul, care este de părere că ţara se va diviza în mai multe state mici, controlate de ţările vecine mari (Iran, Arabia Saudită şi Turcia) şi în război unele cu celelalte.

Noul front al jihadului internaţional

Preşedintele american George W. Bush îl acuza pe Saddam Hussein de legături cu Al-Qaida, acuzaţii ce s-au dovedit nefondate. Dar, la cinci ani de la invazie, Irakul a devenit noul teren al jihadului internaţional şi teatrul celor mai sângeroase acte teroriste. Războiul din Irak "a scos Al-Qaida din spaţiul de graniţă al terorismului internaţional, unde se afla după distrugerea sanctuarului taliban la sfârşitul lui 2001, în Afganistan", a spus profesorul universitar Jean-Pierre Filiu.

Coaliţia condusă de SUA s-a diminuat drastic

Coaliţia militară formată în jurul americanilor în Irak s-a diminuat drastic în cinci ani şi nu mai numără decât câteva contingente limitate, trimise în Irak de ţări avide după recunoaşterea Washingtonului, comentează AFP. În mai 2003, forţele coaliţiei erau formate din 150.000 de americani şi 23.000 de militari din alte 40 de ţări. În prezent, din cei 168.000 de militari străini din Irak, doar 10.000 nu sunt americani şi aceia provin din doar 26 de ţări.

Majoritatea sunt din ţări din fostul bloc comunist şi cei mai mulţi vor fi retraşi în lunile următoare. În ţările occidentale mari, opinia publică a sancţionat în multe cazuri politicienii pentru sprijinul acordat războiului din Irak. În plus, costurile misiunilor trimise de cele mai sărace 20 de ţări din coaliţia din Irak sunt plătite de contribuabilii americani. Potrivit unui raport ale Congresului american, factura se apropie de 1,5 miliarde de dolari pentru perioada martie 2003 - mai 2007.

România, printre ultimele aliate

Participarea României la coaliţia din Irak a fost aprobată de către parlament pe 12 februarie 2003, în timpul guvernării Adrian Năstase. Armata Română urma să ia parte la faza a patra de stabilizare şi reconstrucţie din Irak cu un batalion de infanterie şi subunităţi de geniu, poliţie militară şi ofiţeri de stat major.

În acelaşi an, parlamentul a aprobat şi suplimentarea acestor forţe cu structuri de informaţii şi avioane fără pilot. Primele contingente româneşti au fost dislocate în perioada 16 iulie-18 august 2003. În teatrul de operaţiuni irakian de la Nasiryiah au fost trimise un batalion de infanterie şi un detaşament de poliţie militară.

În octombrie 2003, forţelor româneşti din Irak li s-a alăturat o echipă de medici, ofiţeri şi subofiţeri de stat major, iar în perioada ianuarie-februarie 2004, a avut loc o primă rotire a contingentelor. În prezent, în principalele teatre de operaţii sunt dislocaţi 1.612 militari - 597 în Irak, 867 în Afganistan şi 148 în Kosovo. Majoritatea aparţin Forţelor Terestre.

Sprijinirea Aliaţilor în misiunile din Irak a fost însoţită şi de evenimente nefericite. Într-un incident de anul trecut şi-a pierdut viaţa caporalul Ioan Grosaru, din Batalionul 32 Infanterie "Mircea", din Timişoara. Transportorul în care se afla militarul a trecut peste o mină artizanală, la Tallil, în Irak. Într-un atac cu rachete, din septembrie 2007, au mai fost răniţi, tot în Irak, locotenent-colonelul Dorin Petruţ şi maiorul Iulian Daniliuc. (Sorin Ghica)

Femeile se simt ca într-o închisoare

Irakienii de rând nu ezită să-şi mărturisească necazurile şi temerile provocate de nesiguranţa zilei de mâine, fie pe internet, fie în discuţii directe cu reporterii agenţiilor de presă. "Cea mai mare schimbare de cinci ani încoace o reprezintă, fără îndoială, moartea şi deplasarea a peste trei milioane de irakieni, ceea ce bate recordul lui Saddam Hussein", a scris Abdul, 36 de ani, pe site-ul "Inside Irak". La rândul lor, Layla şi Sameera, două femei înrudite din Bagdad, povestesc cum de teama violenţelor nu ies din casă, singurul drum fiind făcut, o dată pe săptămână, la piaţa de legume. "Este mai rău ca la închisoare", spune Layla.

Cel mai scump război din istorie

Aventura începută în martie 2003 a costat, pe lângă pierderile umane, aproape 500 miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că războiul din Irak este cel mai scump din istorie. Conflictul a erodat de asemenea credibilitatea Statelor Unite în Orientul Mijlociu. Dimpotrivă, războiul a permis Iranului să îşi sporească influenţa şi a alimentat o creştere vertiginoasă a preţului petrolului, ale cărei consecinţe se resimt încă în prezent asupra economiei mondiale.