Integrarea în UE a umbrit relaţia cu Statele Unite

>> România şi-a reechilibrat în 2007 discursul pro-american, odată cu integrarea în Europa. Bucureştiul are în continuare o relaţie privilegiată cu Washingtonul. Anul 2007 a adus o

>> România şi-a reechilibrat în 2007 discursul pro-american, odată cu integrarea în Europa. Bucureştiul are în continuare o relaţie privilegiată cu Washingtonul.

Anul 2007 a adus o uşoară schimbare în discursul politicienilor români faţă de relaţia cu Statele Unite ale Americii. Soldaţii români continuă să participe pe teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan, avem în continuare o relaţie specială cu Washingtonul prin parteneriatul strategic dintre cele două ţări.

SUA şi-au deschis baze în România, însă, cu toate acestea, 2007 a fost marcat şi de divergenţe pe "axa" Bucureşti-Washington. Cauzele au fost multiple, de la integrarea în UE şi alinierea pe cât posibil la consensul comunitar, la reacţia nervoasă a preşedintelui Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, care l-a acuzat pe ambasadorul american la Bucureşti, Nicholas Taubman, că şi-a "cumpărat" locul din diplomaţie.

Relaţiile diplomatice dintre România şi Statele Unite ale Americii au continuat să fie receptate şi în 2007, la Bucureşti, ca o componentă esenţială a politicii noastre dâmboviţene.

De altfel, ultimii ani au adus mereu Bucureştiul pe aceeaşi poziţie cu Washingtonul, principalul motiv fiind faptul că administraţia republicană a decis extinderea "robustă" a Alianţei Nord-Atlantice, după cum se exprima preşedintele american George W. Bush. Practic, extinderea NATO cu România a fost o decizie americană, iar Bucureştiul nu poate uita acest lucru.

România a susţinut şi în 2007 poziţia americană, fie că a făcut-o cu trupe, pe teatrele de conflict din Irak sau Afganistan, fie logistic, prin facilitarea unei baze militare americane la Mihail Kogălniceanu, fie susţinând politica Washingtonului în probleme cum ar fi securitatea energetică sau scutul antirachetă din centrul Europei. În schimb, spre deosebire de alţi ani, 2007 a marcat şi naşterea unor divergenţe între cele două state. În primul rând, România adoptă o altă poziţie decât cea americană în privinţa provinciei Kosovo.

În al doilea rând, războiul declaraţiilor dintre ambasadorul american la Bucureşti, Nicholas Taubman, şi preşedintele Camerei Deputaţilor, liberalul Bogdan Olteanu, a ridicat la Washington temeri legate de relaţia "specială" dintre cele două state.

Alături de "marele licurici"

România a păstrat, de-a lungul anului 2007, 498 de militari în Irak, în cadrul operaţiunii Iraqi Freedom. Bucureştiul a făcut parte încă de la început din coaliţia de voinţă care a trimis trupe, în 2003, după înlăturarea dictatorului Saddam Hussein de la putere.

În Irak se află momentan 18 ofiţeri de stat major, 20 de militari ce fac parte din detaşamentul militar ce acţionează la închisorile de la Abu Ghraib şi Bucca, 388 de militari în cadrul Diviziei Multinaţionale Sud-Est, 13 militari în cadrul Celulei de Coordonare de Informaţii şi 56 de militari în cadrul Diviziei Multinaţionale Centru-Sud. Aceştia fac parte din cadrul forţelor Coaliţiei.

Totodată, România deţine 646 de militari în Afganistan, ce acţionează în cadrul operaţiunii Enduring Freedom. Teatrele de operaţiuni militare au fost deschise de SUA şi de aliaţii săi, ca urmare a atentatelor teroriste de la 11 septembrie 2001, iar România a răspuns prezent de fiecare dată. Tot în acest an au sosit primii soldaţi la baza militară de la Mihail Kogălniceanu, pe care Bucureştiul a oferit-o fără rezerve Washingtonului.

127 de ani de relaţii diplomatice

România a stabilit relaţiile cu Statele Unite la 14 iunie 1880, la nivel de agenţie diplomatică. Perioada interbelică nu a adus relaţii economice sau politice speciale între cele două ţări. La 12 decembrie 1941, România a declarat chiar război SUA, ca aliat al Germaniei naziste, însă Washingtonul a reacţionat abia în luna iunie a anului următor. În primele două decenii sub comunism, românii au privit SUA ca singura forţă care ar putea să elibereze ţara de sub jugul bolşevic.

Revoluţia din 1989 nu a schimbat perspectiva asupra Statelor Unite. În mitologia politică românească există chiar viziunea conform căreia SUA ne-au "vândut" la Ialta, pentru a ne "răscumpăra" de la ruşi la Malta. Dincolo de aceste elucubraţii "academice", românii continuă să fie unul dintre cele mai pro-americane popoare din Europa.

De altfel, vizitele preşedinţilor Bill Clinton şi George W. Bush la Bucureşti s-au bucurat de o susţinere populară extraordinară, comparabilă doar cu venirea Papei Ioan Paul al II-lea sau a Regelui Mihai în 1992. În ultimii 18 ani, SUA au sprijinit în mod constant procesul de democratizare din România, dar au fost şi factorul principal care a dus la integrarea euroatlantică a ţării noastre.

Tensiuni pe axa Bogdan Olteanu - Nicholas Taubman

Războiul declaraţiilor dintre ambasadorul american Nicholas Taubman şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, a ţinut capul de afiş în luna noiembrie. Oficialul american, reprezentant al unui guvern care a cheltuit 4.6 milioane de dolari pentru justiţia din România, a criticat anumite amendamente din Codul Penal, adoptate în unanimitate de Camera Reprezentanţilor. În replică, Bogdan Olteanu l-a acuzat pe Taubman că şi-a cumpărat mandatul de ambasador sponsorizând campania electorală a lui George W. Bush. Practica de care amintea Olteanu este foarte frecventă în SUA.

La Washington, spre deosebire de majoritatea statelor europene însă, această practică se face "la vedere". În doar câteva fraze, oficialul român a pus la îndoială sistemul politic din cea mai puternică democraţie din lume. Olteanu avea să declare mai târziu că a făcut acele declaraţii în nume personal, cu toate că funcţia nu îi permitea să facă acest lucru. Dacă preşedintele Camerei Deputaţilor a greşit folosind un limbaj neadecvat poziţiei sale, la adresa reprezentantului Washingtonului, nici acestuia nu i-ar strica să ia aminte la declaraţiile unuia dintre cei mai importanţi şefi ai diplomaţiei americane, din ultimele decenii.

"...Ne autoinvităm (SUA n.n.) să conducem politica internă a majorităţii ţărilor din lume. Or, nicio ţară nu are puterea să facă aşa ceva", a spus la Bucureşti, în decembrie, fostul secretar de stat american Henry Kissinger, analizând ambiţiile politice ale ţării sale.

Kosovo a îndepărtat România de SUA

Anul 2007 a adus, pentru prima dată în ultimii ani, cele două state pe poziţii divergente într-o problemă internaţională majoră: viitorul provinciei Kosovo. SUA susţin independenţa provinciei şi au anunţat că vor recunoaşte acest statut la începutul anului 2008, dacă albanezii kosovari vor decide unilateral secesiunea.

În opoziţie faţă de viziunea americană, România a arătat în urmă cu doar câteva săptămâni, prin vocea preşedintelui, a premierului şi a ministrului de externe, că se opune desprinderii provinciei de Serbia. Ironia sorţii face ca Bucureştiul să se alinieze, în acest caz, perspectivei ruseşti, şi nu celei americane.

"În 2005, încă din ianuarie (…) am avut aceeaşi poziţie ca şi acum. Rusia şi-a formulat această poziţie acum 12 luni. Deci noi nu avem o poziţie care să vizeze poziţia Federaţiei Ruse sau poziţia SUA", a arătat preşedintele Traian Băsescu, conform comunicatului oficial postat la www.presidency.ro la 14 decembrie.

Situaţia internaţională se îndreaptă însă către acordarea statutului de independenţă pentru această provincie. Problemele pentru România ar putea apărea abia în 2008, când, într-o formă sau alta, Bucureştiul va trebui să se alinieze deciziei SUA şi a UE.