Industria de croaziere: de pe val, pe uscat

Armatorilor le-a mers bine şi în vremuri de criză. Construind vapoare tot mai mari, au reuşit să reducă preţurile. Naufragiul de vineri le-ar putea scufunda însă o parte din câştiguri.

Înainte de naufragiul navei Costa Concordia, operatorul Costa Crociere tocmai anunţase lansarea unui pachebot şi mai mare. „Cu o capacitate de primire a 4.928 de turişti, noua navă va fi cel mai mare pachebot italian", anunţa cu mândrie compania vara trecută.

Din aceeaşi clasă ca şi Concordia, care a eşuat vineri, pe 13 ianuarie, „fratele" său urmează să fie şi mai mare. La fel ca şi „verişorii" lor, vasele de transportat mărfuri, navele de croazieră sunt atinse de un „sindrom" aparte: gigantismul, comentează „Le Figaro", într-o analiză asupra industriei de croaziere. În urmă cu 100 de ani, Titanicul avea 269 de metri lungime, un record pentru acel moment. Şi de atunci, companiile au tot plusat. Motivul pentru care fiecare navă e şi mai impunătoare decât precedenta este eficienţa: a propune cât mai multor pasageri croaziere la preţuri cât mai mici.

În prezent, nava Allure of the Seas deţine primul loc pe podium, având o lungime de 350 de metri şi o capacitate de 6.360 de pasageri (plus cei 2.000 de membri ai echipajului). Nava, de înălţimea unui bloc cu opt etaje, face croaziere în Caraibe.

Situaţiile de urgenţă, mai dificile

Însă cu cât este mai mare numărul pasagerilor, cu atât sunt mai greu de gestionat situaţiile de urgenţă. „Nu este vorba de gigantism în sine, ci de consecinţele unor erori umane", explică preşedintele Asociaţiei franceze a căpitanilor de nave, Herbert Ardillon. Asta, în contextul în care legislaţia în domeniu este destul de laxă, notează „New York Times".

Deşi există simulări şi anumite măsuri de siguranţă obligatorii (un loc în barca de salvare şi o vestă de salvare pentru fiecare pasager, exerciţiu de simulare la cel mult 24 de ore de la plecarea în croazieră etc), nu sunt întotdeauna respectate. Şi deşi există GPS, radare electronice, rute prestabilite, căpitanul este până la urmă rege pe vapor şi are ultimul cuvânt. Nu există, ca în cazul avioanelor, ghidarea prin turnurile de control.

„Navele au devenit tot mai mari şi e avantajos din punct de vedere economic să transporţi mai mulţi pasageri. Acum trebuie însă să găsim echilibrul şi să ne asigurăm că regulamentele sunt suficient de constrângătoare pentru a pregăti evacuări sigure", spune purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru Transporturi, Siim Kallas. Organizaţia Maritimă Internaţională este cea care supervizează siguranţa maritimă şi respectarea convenţiilor internaţionale, dar nu are puterea de a adopta regulamente.

Înfloritoare până acum

Acest „gigantism" a permis industriei croazierelor să se dezvolte în plină criză economică. Comparativ: dacă o croazieră pe Costa Concordia costa în medie 600 de euro, o excursie pe „Franţa" (în fază de construcţie, capacitate de doar 500 de persoane) va costa între 2.000 şi 7.000 de euro. 

Naufragiul navei Costa Concordia a adus pierderi uriaşe armatorului. Costa Crociere, compania-mamă, era lider european al acestui sector şi a contribuit la succesul în creştere în Europa al acestui tip de călătorii. Dacă în anul 2000, compania transporta 363.000 de persoane, în 2011 numărul lor s-a ridicat la 2,89 de milioane. Cei mai mulţi clienţi vin dinspre Italia şi Franţa.

În urmă cu zece ani, genul acesta de distracţie era gustat în special în Statele Unite. Companiile europene au încercat să îi „seducă" însă şi pe europeni. Şi au reuşit. Au venit cu oferte speciale pentru familii şi cu facilităţi tot mai luxoase. Costa Crociere şi-a crescut considerabil în ultimii ani capacitatea de primire a turiştilor: din 2000 până în 2012 a lansat la apă nouă pacheboturi, fiecare necesitând o investiţie considerabilă, de 500 de milioane de euro în medie.

Şi dacă americanii reprezintă încă 60% din totalul pasagerilor de croaziere din lume, piaţa europeană încerca şi ea să ţină pasul, în ciuda crizei. Chiar şi în 2008-2009, când turismul era deja decimat de criză, numărul europenilor care s-au lăsat tentaţi de o croazieră a crescut cu 12%. Anul trecut, cinci milioane de europeni au ales acest tip de distracţie.

Pierderi mari

Naufragiul de vineri ar putea însă frâna această creştere, notează „Le Figaro", şi ar putea afecta sectorul în ansamblul său. Imaginile şocante şi neprofesionalismul vor avea un impact cert asupra amatorilor. „În joc e interesul clientelei vizate - familiile. Iar cerinţa esenţială a unei familii e siguranţa", spune Didier Arino, de la grupul de cercetare Prototourisme.

Luni, acţiunile companiilor care operează croaziere au scăzut considerabil. Acţiunile Carnival Corp., compania-mamă care deţine Costa Concordia, au scăzut cu 17% pe bursele europene. Companiile vor fi afectate şi de scăderea cererii: Carnival, dar şi alte companii au scăzut deja preţurile la croaziere. Analiştii se aşteaptă la pierderi mari, mai ales că o treime din rezervări se fac în această perioadă. Şi companiile de asigurări vor fi lovite de naufragiul de vineri: experţii evaluează pierderile asiguratorilor la circa 600 de milioane de dolari. 

34 de miliarde de euro este valoarea industriei de croaziere a armatorilor europeni în Europa şi 27 de miliarde de euro în SUA.

Până unde a mers inconştienţa căpitanului

Cutia neagră a vasului de croazieră Costa Concordia aduce detalii şocante despre lipsa de profesionalism a căpitanului Francesco Schettino (52 de ani, foto). Căpitanul Francesco Schettino a părăsit nava naufragiată în Mediterana cu aproximativ şase ore înaintea ultimilor pasageri evacuaţi şi a refuzat să se întoarcă pentru operaţiunile de evacuare.

O conversaţie năucitoare

Într-o convorbire purtată sâmbătă cu căpitănia portului, la ora 1.42, ora României, comandantul transmite următorul mesaj: „Nu mai putem urca la bord pentru că nava este pe punctul de a se înclina". „Comandante, aţi abandonat nava?", întreabă uluit un ofiţer al căpităniei. „Nu, sigur că nu!", a răspuns Schettino. Potrivit mai multor martori, Schettino părăsise nava şi ajunsese pe mal înainte de ora 00.40, ora României, însemnând cu circa şase ore înainte ca ultimii pasageri să fie evacuaţi.

La ora 2.46, ora României, ofiţerul de la căpitănia portului l-a sunat pe telefonul mobil pe comandant, ordonându-i să se întoarcă pe navă pentru că trebuie evacuaţi sute de oameni.  „Acum, mergeţi la proră, urcaţi pe scara de salvare şi coordonaţi evacuarea. Trebuie să ne spuneţi câţi oameni sunt, câţi copii, femei, pasageri, numărul exact din fiecare categorie", i-a transmis ofiţerul lui Schettino.

Aţi anunţat că aţi abandonat nava!

„Ce faceţi? Abandonaţi operaţiunile?", întreabă apoi ofiţerul. „Nu, sunt aici, coordonez operaţiunile", a răspuns căpitanul. „Comandante, este un ordin, eu am preluat comanda. Aţi anunţat că aţi abandonat nava. Trebuie să mergeţi la proră, să urcaţi iar la bord şi să coordonaţi operaţiunea", i-a cerut ofiţerul de la căpitănia portului, spunându-i că deja există morţi. „Câte cadavre?", întreabă Schettino.

„Dumneavoastră trebuie să-mi daţi informaţia aceasta. Ce faceţi? Vreţi să plecaţi acasă?", tună şi fulgeră ofiţerul contrariat de indiferenţa comandantului. „Vă duceţi înapoi acolo, acum, şi ne spuneţi ce putem face, câţi pasageri sunt, câte femei, câţi copii, de ce anume este nevoie", mai spune ofiţerul. Schettino îl asigură că va reveni la bordul Costa Concordia. Autorităţile italiene au corectat ieri numărul celor daţi dispăruţi la 25, cu o zi înainte fiind căutaţi doar 14 pasageri. Numărul morţilor a ajuns la 11. 

„Plângeam şi alergam ca să ne salvăm!"

Vineri, 13 ianuarie, profesoara Mihaela S. din Constanţa se afla în cabina sa de pe nava de croazieră Costa Concordia. Doar ce luaseră cina, iar copilul ei era la un spectacol de magie, împreună cu tatăl său. „La un moment dat, am simţit o zguduitură puternică, iar după câteva momente s-a stins lumina. Am ieşit imediat pe hol. Porniseră generatoarele", povesteşte ea, în exclusivitate pentru „Adevărul".

„Făceam câţiva paşi şi apoi cădeam"

„S-a instalat panica. Toată lumea fugea care-ncotro. Personalul nu era pregătit pentru o asemenea acţiune de salvare. Nu aveau habar de nimic! Nava a început să se încline. Făceam câţiva paşi şi apoi cădeam", rememorează femeia clipele de groază.

Pe holuri răsunau mesaje de alarmă. „Erau, probabil, coduri folosite doar de cei din conducere. Erau nişte iniţiale", îşi aminteşte ea. Au înţeles că totul este foarte grav când comandantul a cerut părăsirea navei. „Alergam pe punte cu disperare să găsim o barcă pentru a ne salva! Nava se aplecase pe o parte şi cu greu înaintam. Am căzut de două ori. Plângeam şi alergam ca să ne salvăm!".

Bărcile de salvare se lansau greu la apă, iar în ele se îmbulzeau pasagerii. „Bărbaţii se luptau să ajungă la bărcile de salvare! Care cum apuca!", povesteşte supravieţuitoarea.

Într-un final, familia din Constanţa şi-a găsit şi ea loc într-o barcă suprapopulată, alături de alţi vreo 60 de pasageri. „Era noapte, întuneric beznă. Când au dat drumul la barcă, am crezut că s-a rupt din chingi. Am ajuns unii peste alţii", povesteşte profesoara.  Într-un final, oamenii au ajuns cu bine la ţărm. „Parcă nici acum nu-mi vine să cred că în anul 2012 se poate scufunda un astfel de vas", spune Mihaela S. 

Căutări prin epavă

Pentru căutarea cadavrelor şi a unor eventuali supravieţuitori pe epavă, scafandrii utilizează mici încărcături de explozibil pentru a deschide uşile interne. Echipele de intervenţie spun că pasagerii ar fi putut supravieţui dacă au găsit un loc cu aer într-o cabină şi ceva pentru a se încălzi şi a mânca. Ministrul italian al Mediului, Corrado Clini, a somat compania de transport Costa Crociere de care aparţine pachebotul să prezinte un plan de readucere a navei pe linia de plutire şi de remorcare a acesteia. Specialiştii susţin că în cel mai rău caz vasul ar putea fi tăiat în bucăţi pentru a fi transportat treptat la mal.