India participă, dar nu câştigă

La Beijing, China vrea să depăşească SUA la numărul de medalii, ca apanaj al noului său rol global - unul pe măsura volumului populaţiei, al creşterii economice şi investiţiilor militare.

La Beijing, China vrea să depăşească SUA la numărul de medalii, ca apanaj al noului său rol global - unul pe măsura volumului populaţiei, al creşterii economice şi investiţiilor militare.

India nu e departe de China la niciunul dintre parametrii necesari unui rol internaţional proeminent. La capitolul sportiv se află însă la coada clasamentelor olimpice pe naţiuni.

Cele 33 de stadioane şi complexuri sportive la 1,1 miliarde de cetăţeni şi lipsa programelor sportive în şcoli explică, în parte, de ce India, care participă la Olimpiade încă din 1900, nu a obţinut până acum decât 17 medalii olimpice (şi doar patru la probe individuale).

Mai grav însă, un sfert din populaţie nu mănâncă îndeajuns, iar oportunităţile sociale - inclusiv informaţiile - sunt accesibile doar unor segmente reduse. Totuşi, dintre cei 57 de sportivi care reprezintă acum India la J.O., unii au şanse la victorie.

Cu peste un miliard de cetateni fi ecare si o crestere economica de 8%-9% în ultimii ani, China si India evolueaza umar la umar în competitia geopolitica din Asia.

În materie de performante olimpice se afla însa la o distanta uriasa. Multe tari vecine sunt în aceeasi situatie. Secolul 21 va fi asiatic, dar sportul arata ca în Asia persista blocaje sociale majore.

Indienii sunt la fel de pasionat i pentru meciurile de crichet cum sunt pentru productiile de la Bollywood. Sporturile olimpice clasice au însa putine vedete în India sau nu au deloc. Ofi cialii sportului indian fac mari eforturi sa ramâna optimisti pentru extravaganta de la Beijing, unde au trimis totusi 57 de sportivi.

Nationala de hochei pe iarba, care a purtat cu onoare drapelul federat iei indiene la numeroase Olimpiade, n-a mai reusit de data asta nici macar sa se califice. Pariurile se mai fac doar la tir cu pistolul si arcul, la box si tenis.

La tenis însa, zeita Sania Mirza intra pe teren dupa o opera- tie la încheietura mâinii, iar cuplul cu nabadai Leander Paes - Mahesh Bhupati are nevoie de mediator pentru a ramâne de aceeasi parte a fi - leului. Deplorabil, o halterofi la indiana a fost înlocuita taman în ajunul plecarii, din cauza acuzatiilor ca si-ar fi câstigat locul din lot mituind un ofi cial olimpic, cu 12.500 de dolari.

Federatie rurala

Olimpicii indieni au debutat în 1900, la Olimpiada de vara de la Paris. Participant i la 21 de editii, sportivii Indiei nu au câstigat pâna acum decât 17 medalii olimpice - 8 de aur, 4 de argint si 5 de bronz; si doar 4 la sporturi individuale. Spre deosebire de India, China, care nu a luat parte decât la opt edi- tii, a adunat 286 de medalii de vara si 33 de iarna.

În 1992, dupa ce delegatia Indiei nu a reusit sa revina de la Barcelona cu nicio medalie, în Parlamentul de la New Delhi s-a cerut un moment de reculegere în memoria sportului indian. Volumul absolut al bazei de select ie si cresterea economica sustinuta ar trebui sa faca din India o campioana.

Un studiu publicat recent de universitarii americani Anirudh Krishna si Eric Haglund gaseste cauzele inaptitudinii societatii indiene de a produce campioni olimpici în "numarul celor care pot efectiv practica sporturi". Imensa republica este scufundata în saracie: opt milioane de copii sufera de malnutrit ie, iar 250 de milioane de cetateni îsi târasc zilele pe sub pragul unei saracii inumane. Copiii nu se dezvolta fi - zic si putini au acces la informatii.

Autorii accepta, în general, teoria ca bogatia unei natiuni permite timp liber, facilitat i sportive si recompense motivante pentru sportivi. Dar arata spre Cuba, Etiopia, Kazahstan sau Kenya, care nu se pot lauda cu un standard înalt de viata, dar au cules mai multi lauri olimpici decât India. Aici intervine mobilitatea sociala: societatile în care accesul la informatii si oportunitati este mai raspândit au tendinta de a obtine mai multe medalii olimpice - ca si mai multi performeri în varii domenii.

India are însa un sistem social înca tarat: scoala este accesibila putinora, iar sistemul de caste poate bloca accesul sau avansul în cariere.

Istoricii pun problema într- un context mai larg: perioada coloniala a lasat indienilor un complex de inferioritate, iar diversitatea etnica extrema garanteaza mai mult confl icte decât spirit de echipa. În pofi da acestor contraperformant e, India, ca si China, doreste sa-si celebreze noul rol global prin gazduirea unei viitoare Olimpiade. Deocamdata se antreneaza. Statul Punjab organizeaza în fi ecare an o "Olimpiada rurala" - cu probe precum trasul de frânghie sau curse de catâri.

Mai cosmopolit, miliardarul Lakshmi Mittal a instituit un fond privat pentru antrenarea si asistenta medicala a sportivilor locali, care "sa puna India pe fi rmamentul olimpic în 2012". Programul are deja succes. Unul dintre sportivii selectati, arcasul Mangal Singh a câstigat deja un bronz la Jocurile Asiatice din 2006, de la Doha, si competit ia mondiala de gen, care s-a tinut în luna mai în Turcia.

Specific sportiv local

Asemanator stau lucrurile si în Pakistan. Natiune obsedata de sport - din nou, mai ales de crichet -, Pakistanul are doar 14 medalii olimpice, adunate la tot atâtea edit ii. Singurele recunoasteri individuale au fost un bronz la lupte (Roma, 1960) si unul la box (Seul, 1988).

Mult timp, hocheistii pakistanezi au evoluat bine la J.O.: aur la Roma (1960), Mexico (1968) si Los Angeles (1984) - dar numai bronz la Barcelona, iar asta în urma cu 16 ani. Acum, Pakistanul mai asteapta doar un miracol. Oricum, în afara lotului de 16 jucatori de hochei, talonati de 16 ofi ciali, Islamabadul a mai trimis la Beijing înca trei sportivi.

Toti au declarat ca si-au atins deja unul dintre visuri: acela de a-si reprezenta tara la J.O. Se poate si mai rau. Cele zece state membre ale Asean au câstigat împreuna doar 12 medalii la Atena. Thailanda a primit 8, inclusiv 3 de aur, iar Indonezia restul de 4, dintre care una de aur. Cambodgia, Filipine, Laos, Malaysia Myanmar, Singapore si Vietnam spera la scoruri mai bune în China. Se mizeaza pe box, halterofi le, badminton sau navigatie.

Grupa codasilor

Competitiile sportive internationale sunt pentru multe state singurul prilej de a depasi tari mult mai bine situate dupa indicatori economici sau sociali. FP a realizat un anticlasament, al statelor cu cele mai putine medalii olimpice.

■ Taiwan - 15 medalii Cu o prima medalie câstigata la Roma, în 1960, Taiwanul nu a reusit pâna acum sa întreaca Mongolia - o economie de 100 de ori mai mica. Poate si din cauza statutului olimpic incert: China a boicotat multi ani J.O. din cauza participarii Taiwanului, iar în 1979 a convins CIO sa permita doar accesul "Taipeiului chinez", cu un drapel si un imn olimpic speciale.

■ Venezuela - 10 Colonelul Chavez trimite la Beijing 100 de sportivi. Numarul medaliilor asteptate este mult mai mic. Desi tara ia parte la Olimpiade înca din 1952, singura medalie olimpica de aur a Venezuelei îi apartine Adrianei Carmona, câstigatoare a competi- tiei de taekwondo de la Atena, din 2004.

■ Israel - 6 O fi unul dintre cei mai importanti jucatori din arena diplomatica globala, dar Israelul nu este tocmai activ si în arena olimpica.

Membru al CIO din 1952, statul israelian a participat decenii la rând la JO doar pentru a-si fl utura drapelul în cadrul festivitatilor de deschidere si închidere.

Israelul a obtinut o prima medalie olimpica abia în 1992, la Barcelona. Are însa si o medalie de aur, obtinuta de Gal Friedman la Atena - la windsurfing…