Imagini cu casa englezească din secolul XV, în care timpul parcă a stat în loc
0Casa ţărănească Fulling Mill, aflată în satul Fittleworth din comitatul englez West Sussex, a rămas neatinsă de trecerea timpului.
Podeaua din cărămidă roşie este acoperită de un strat gros de murdărie şi paie, în timp ce grinzile acoperişului par să reziste datorită pânzei groase de paianjen. La atingere, totul este soios.
În această casă, timp de 30 de ani a trăit izolat un fost profesor, înconjurat de cărţi şi amintiri cu părinţii şi bunicii care au locuit înaintea lui în cabana ce datează din secolul al XV-lea.
Fred Saigeman nu a fost complet singur, ci a împărţit casa dărăpănată şi cei 20.000 de mp de grădină şi pădure cu 82 de pisici sălbatice. Anul trecut, Fred s-a stins din viaţă la 78 de ani, iar casa a donat-o unei asociaţii caritabile de pisici, cu condiţia ca animalele sale să fie îngrijite şi vechea lui locuinţă să nu fie demolată.
Abia când reprezentanţii asociaţiei au vizitat moştenirea, au ieşit la iveală detaliile extraordinare cu privire la stilul de viaţă al lui Fred, într-un loc în care timpul parcă a stat în loc.
Julie Grant, administratorul asociaţiei caritabile, a decis să recondiţioneze casa, cu ajutorul donaţiilor.
Click pe imagini pentru fotogalerie cu casa
"Fred a fost un mare susţinător al muncii noastre, timp de 20 de ani, dar era foarte retras. În a treia joi a lunii el apărea cu 36 cutii de mâncare pentru pisicile noastre", a povestit Julie Grant.
De la moartea fostului profesor, pisicile lui au fost hrănite de către personalul asociaţiei de caritate "Cat Welfare Sussex".
"La prima vizită a casei, am rămas şocaţi. Era ca şi cum timpul se oprise în loc. Interiorul e sărăcăcios şi murdar, dar cea mai izbitoare este lipsa totală a influenţei moderne. A dus o viaţă simplă, un robinet pentru apă rece şi un bec pe care-l aprindea când şi când fiind singurele "dotări". Făcea focul cu lemne şi gătea într-un ceaun vechi, deasupra flăcărilor. Dormea pe o saltea pusă direct pe podea şi se spăla într-o copaie, în faţa focului", a mai povestit administratorul asociaţiei caritabile.
Casa care până în 1959 fost pensiune
Bunicii lui Fred au locuit acolo încă din anul 1870 şi deţineau o piaţă pe care o aprovizionau cu legumele crescute în grădină. De asemenea, până în 1959 casa a fost folosită şi pe post de pensiune pentru turişti, potrivit Daily Mail.
Cartea în care vizitatorii obişnuiau să lase câteva rânduri, încă stă deschisă pe una dintre mese. În unul dintre comentarii scrie: "O cabană din stuf este exact ce ne doream pentru luna noastră de miere. O săptămână minunată cu cel mai amabil cuplu, un pat confortabil, în care am scăpat de toată oboseala. Este un loc frumos, desprins parcă dintr-un basm".
Dar după moartea tatălui lui Fred, pensiunea şi-a închis uşile, iar putregaiul s.a instalat peste tot. La vremea aceea, Fred preda la o şcoală din Surrey, în sud-estul Angliei, dar a fost nevoit să se pensioneze anticipat, pentru a avea grijă de mama sa bolnavă. În 1983 a murit şi ea, iar de atunci Fred s-a închis în sine, iar casa a început rapid să se năruie.
Acoperişul a început să se găurească, parchetul din lemn să se uzeze, iar frumoasa grădină a tatălui său a fost acoperită de buruieni.
În bucătărie, farfuriile, paharele de cristal şi ceştile pentru ceai au rămas neatinse de-a lungul anilor, fiind acoperite de pânză de paianjen.
"Fred a jurat că nu le va muta niciodată din locul lor, după moartea mamei sale. Pisicile lui au putut umbla în voie peste tot, aşa că vă puteţi imagina în ce stare se afla acest loc. Am găsit cărţi peste tot: cam 60.000, iar multe dintre ele sunt scrise de clasici sau sunt despre istoria modernă şi limba latină", a mai povestit Julie Grant.
Amprenta trecutului
De altfel, întreaga locuinţă oferă detalii despre trecut. Un poster reprezintă o reclamă la un meci de cricket din 1865, a mai fost găsit un pistol de jucărie încă de când Fred era copil, iar în curte există o presă cu care se făcea suc de mere. Ba mai mult, 40 de damigene încă au în ele ceea ce cândva a fost suc.
Deşi va fi recondiţionată, proprietara asociaţiei căreia i-a fost donată casă, nu vrea să schimbe anumite particularităţi: "Vom păstra acoperişul din stuf, ferestrele plumbuite, tavanele joase şi uşile micuţe. Această casă va rămâne întotdeauna un altar al unui stil de viaţă simplu".
Se încarcă comentariile...
