Hu Jintao face adăugiri în Constituţie

La congresul din 15 octombrie 2007 al comuniştilor chinezi se va afla cine va conduce ţara din 2012, iar teoria politică a preşedintelui va fi notată în Constituţie . Cel de-al 17-lea

La congresul din 15 octombrie 2007 al comuniştilor chinezi se va afla cine va conduce ţara din 2012, iar teoria politică a preşedintelui va fi notată în Constituţie .

Cel de-al 17-lea congres al Partidului Comunist al Chinei va modifica echipa care conduce ţara şi va indica persoana care îi va urma preşedintelui Hu Jintao peste maximum cinci ani. Indiferent cui, "a patra generaţie de lideri" va lăsa moştenire multe dintre tensiunile sociale cu care se confruntă astăzi regimul de la Beijing, din cauza poluării, creşterii inflaţiei, sărăciei rurale şi adâncirii prăpastiei dintre bogaţi şi săraci, ca şi a corupţiei din administraţia politizată.

Mao Zedong a condus cu de la sine putere. Deng Xiaoping l-a răsturnat pe succesorul dorit de Mao, dar i-a desemnat ca urmaşi pe Jiang Zemin şi Hu Jintao. La fiecare cinci ani, 2.000 de delegaţi din toată ţara vin la congresele Partidului Comunist al Chinei (PCC) mai mult ca să li se comunice oficial ce s-a decis în sferele înalte ale puterii.

Se poate spune că urmaşa Imperiului de Mijloc este condusă, în mare, de către cei nouă membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic - o vreme au fost şapte, dar Jiang Zemin a adăugat încă doi, pentru a avea mai mulţi adepţi. Bătrânul Jiang, în vârstă de 80 de ani, exercită încă influenţă în culisele puterii de la Beijing.

Urmaşii cuplului Jintao-Jiabao

Se aşteaptă însă ca Hu Jintao, 64 de ani, să-şi poată desemna succesorii doriţi, mai presus de dorinţele predecesorului său - cu care nu se ştie să fi ajuns la un consens. Primii avuţi în vedere pentru a intra în atotputernicul Comitet permanent sunt doi lideri de partid din provincii: Li Keqiang, 52 de ani, secretar al Partidului în provincia nordestică Liaoning, şi Xi Jinping, 54 de ani, noul şef de partid din Shanghai. Deşi manevrele politice ale elitei chineze sunt ca şi secret de stat, surse din Beijing au şoptit corespondenţilor occidentali că Li ar fi preferatul lui Hu, dar Xi are mai multe şanse graţie susţinerii lui Jiang.

De aceea, Xi ar deveni vicepreşedinte al ţării şi boss al partidului, în timp ce Li va primi ascultarea de vicepremier - altfel zis, vor fi pregătiţi ca din 2012 să preia funcţiile deţinute acum de preşedintele Hu Jintao şi de premierul Wen Jiabao. Ca un detaliu sociologic, Xi face parte dintr-un mic grup de lideri de top ai PCC ai căror taţi au fost tot mari lideri ai PCC.

Dacă Hu nu consimte să-l accepte pe preferatul lui Jiang sau invers, procesul desemnării celei "de-a cincea generaţii de lideri" rămâne deschis - eventual unei forme de "democraţie intrapartinică", prin care un grup mai mare de oficiali va selecta succesorii în loc să accepte decizia eşalonului din vârf. Oricum, decesele şi pensionările au lăsat trei locuri libere în Comitetul Permanent.

Amendamentele deceniului

Numit în urmă cu cinci ani secretar general al partidului, deci şi şef al statului, apoi şi şef al armatei, Hu Jintao deţine acum, cel puţin formal, întreaga putere în China. E timpul să-şi treacă numele şi în Constituţia chineză - prin acel tip de amendament care, în mod tradiţional, introduce viziunile politice ale liderilor supremi ai Chinei în legea supremă a ţării.

Cam repede însă, după experienţa înaintaşilor: teoria pragmatică a lui Deng a fost glorificată abia în anul morţii, iar laxismul lui Jiang a devenit scriptură după o aşteptare de 13 ani. Pe 9 octombrie, al şaptelea Plen al celui de-al 16-lea Comitet Central va propune revizuirea Constituţiei republicii populare prin menţionarea "Teoriei Dezvoltării Ştiinţifice" şi a iniţiativelor sociale adunate de Hu sub umbrela ideologică a "Construirii Societăţii Armonioase". În contract cu Jiang Zemin, Hu Jintao pledează pentru o creştere economică sustenabilă ghidată de un cod etic mai sever.

Democratizare-pilot în teritoriu

La capătul unui an de lucrări, 31 de provincii, regiuni autonome şi municipalităţi din China continentală, şi-au împrospătat comitetele de partid, "prin alegerea internă a oficialilor partidului", informa în iunie agenţia chineză Xinhua. Pe lângă acestea, 408 oraşe, 2.763 de districte şi 34.976 de comune şi-au ales noi conduceri ale comitetelor de partid.

În paralel, a fost redus numărul de locuri din comitetele de partid la nivel de provincie, regiune şi oraş. La finalul procesului s-a constatat că noii lideri de partid din teritoriu, mai ales la nivelul provincial, sunt mai tineri decât predecesorii lor cu o jumătate de an (cu o medie de 52,9 ani) şi mai bine educaţi (91,6% au studii liceale, cu 14% mai mulţi decât anterior).

Încă şi mai promiţător, în 296 de comune şi în 16 regiuni noii lideri ai comitetelor de partid au fost votaţi direct de membrii partidului, în cadrul unor proiecte-pilot. Mai mult, candidaţii "au fost verificaţi strict" de departamentele de disciplină ale partidului pentru a se asigura că nu sunt implicaţi în scandaluri de corupţie sau de alt fel.

Votul copiilor

Peste 60% din absolvenţii de liceu din China consideră o slujbă în sistemul guvernamental drept cariera perfectă: după mii de ani în care autoritatea şi oficialii nu au fost verificaţi de nimeni, birocraţii chinezi au încă puterea de a face orice.

Pentru a documenta viitorul acestei stări de lucruri, un activist chinez a filmat procesul alegerii unui şef de clasă de către elevi de opt ani şi l-a descris pentru BBC News Online: una dintre motivaţiile picilor e că "poţi să ordoni celor din jur", dar candidaţii încearcă să fie cât mai convingători - eventual cu sprijinul familiilor, foarte preocupate de succesul în viaţă al progeniturilor unice. Un tată a plimbat clasa fiului cu trenul pe pernă magnetică la care avea acces în virtutea funcţiei. După aranjamentele cu colegii, votul copiilor a fost secret.

Curăţenie înainte de Congres

Deşi sunt cele mai importante evenimente publice ale partidului, lucrările congreselor comuniştilor chinezi au loc mai mult în spatele uşilor închise. Chiar şi aşa, autorităţile de la Beijing nu au vrut să lase pe străzi cetăţeni cu potenţial de agitatori - precum disidenţii politici sau nefericiţii veniţi cu petiţii din provincie.

Ministrul Securităţii Publice, Zhou Yongkang, a identificat o paletă largă de "forţe ostile" pe care subordonaţii săi trebuie să le urmărească. "Toată poliţia ar trebui... să lovească puternic forţele ostile din ţară şi din afară, separatiştii etnici, extremiştii religioşi, teroriştii violenţi şi secta Falun Gong pentru a apăra securitatea naţională şi stabilitatea socială", a trasat membrul politburo, citat de BBC New Online.

Mişcarea spirituală Falun Gong este prigonită de la masivele demonstraţii organizate în centrul Beijingului în 1999. Celelalte referinţe au fost făcute la disidenţii politici aflaţi încă în China sau în exil, la activiştii sociali şi militanţii pentru independenţa regiunilor Tibet sau Xinjiang. În ajunul congresului de la care se aşteaptă ca preşedintele Hu Jintao să-şi consolideze puterile şi să-şi impună viziunile, statul chinez s-a ocupat să-i ţină deoparte pe cei cu altfel de idei - mai informează site-ul agenţiei britanice.

Site-urile la control

Inclusiv printr-un control al internetului care "să asigure un mediu on-line armonios" - de pildă, prin interzicerea accesului la anumite site-uri. În rest, organelor de presă li s-au transmis două note, în iulie şi august, cu tipul de istorii pe care le pot prezenta şi pe care nu - ultimele fiind revendicarea drepturilor pentru pământ, petiţii sau incidente majore, ca accidentele de muncă.

Timp de o lună, poliţia a colindat prin saloanele de frumuseţe, unde se pot găsi adesea prostituate sau pariori. Potrivit "China Daily", proprietarilor li s-a comunicat să nu închirieze camere persoanelor cu "comportament neobişnuit".

Fundătura petiţionarilor

Cea mai intensă campanie s-a dus împotriva "petiţionarilor", persoane care călătoresc la Beijing pentru a reclama la centru nedreptăţi comise la diferitele niveluri locale. Peste 4.000 de petiţionari îşi găsiseră adăpost temporar, în aşteptarea rezolvării cazului, într-o zonă din districtul Fengtai al capitalei chineze. Un pat costă aici 5 yuani pe zi (67 cenţi), dacă vrei să-l împarţi cu alţii, ori 10, ca să dormi singur.

Unii le închiriază şi de 10 ani, nu mai au alte case. Autorităţile din Beijing au cerut evacuarea imobilelor, oficial pentru a face loc unei gări. Neoficial, pentru a scăpa de petiţionari înaintea congresului - deşi petiţiile sunt legale şi cam singurul mijloc prin care, din vechime, chinezii de rând se pot face auziţi de autorităţi.

Executarea corupţilor din partid

Curtea Supremă a Chinei a ordonat judecătorilor să fie mai reţinuţi în emiterea sentinţelor cu pedeapsa capitală. Execuţiile vor rămâne însă cel mai puternic instrument al autorităţilor pentru limitarea abuzurilor; mai mult, se arată şi un instrument pentru asigurarea clienţilor străini de bunul mers al industriei chineze.

Amnesty International a socotit că în China au avut loc în 2005 circa 1.770 de execuţii, iar anul trecut două treimi din toate execuţiile lumii. Ordinul Curţii Supreme restrânge acum pedeapsa capitală la "un număr extrem de mic de vinovăţii serioase": crimele pasionale pot fi compensate băneşte, iar prejudiciile economice pot fi recuperate - vor fi însă neîntârziate în "cazurile cu urmări sociale grave".

Marketing social

Cea mai mediatizată execuţie a anului este a lui Zheng Xiaoyu, fostul şef al Agenţiei pentru Medicamente şi Alimente a Chinei, acuzat de mită susţinută. Dacă până acum erau executaţi rapid oficialii care pierdeau sprijinul partidului după încălcarea grosolană a "principiilor şi valorilor comuniste", de data asta s-a procedat la fel de iute într-un caz de periclitare globală a avantajului competitiv al capitalismului chinez.

După ce a avansat rapid în rândurile partidului, s-a constatat că omul s-a îmbogăţit peste măsură chiar şi după standardele actualei creşteri economice chineze: nu se ştie dacă a fost împuşcat în ceafă, dar s-a comunicat că a primit mari sume de bani pentru aprobarea unor medicamente netestate şi a exportului de pastă de dinţi şi hrană pentru animale care conţineau solvenţi industriali otrăvitori.

Îndemnul lui Deng Xiaoping din anii 1970 a produs o mutaţie în mentalitatea chinezilor. Statul se mândreşte cu noua bogăţie a ţării, dar antreprenorii sunt mână în mână cu oficialii de partid - care trebuie să aprobe mai toate activităţile economice din China.

Banul este noua religie, dar şi punctul slab al partidului. Oamenii văd cum liderii acordă rudelor şi altor apropiaţi cele mai bune slujbe şi oportunităţi de investiţii. Din când în când, o execuţie la vârf sau măcar o degradare - precum a şefului de partid din Shanghai - au rolul de a mai da speranţe celor revoltaţi de abuzurile puterii aşa-zis populare.

Revolta metreselor

Povestea lui Pang Jiayu din Baoji a umplut presa oficială şi blogurile din China întreaga vară. Omul a fost promovat, treptat, de la funcţia de primar la cea de secretar general al partidului, în Baoji, apoi de vicepreşedinte al Adunării consultative a poporului pentru întreaga provincie Shanxi. Funcţii din care avea puterea să acorde contracte publice, mai ales subordonaţilor care îşi trimiteau nevestele la el.

Unul a făcut-o însă prea lată şi, în urma unei anchete de la nivelul superior, a fost condamnat la moarte. Înainte să ajungă văduvă, soţia condamnatului a adunat alte 11 metrese ale satirului şi l-au trimis pe Pang Jiayu pe lista înalţilor funcţionari acuzaţi de mare corupţie - peste 90% sunt acuzaţi şi de întreţinerea unei a doua "neveste", altă tradiţie veche cât China.

Comentariu lui Petre Munteanu

De centru

Au fost dictaturi şi de stânga, şi de dreapta - iar unele au avut chiar reuşite. De ce n-ar exista şi un partid-stat de centru? "Nu trebuie să copiem vreodată sisteme politice din Occident. Cheia pentru dezvoltarea democraţiei socialiste este să combinăm conducerea partidului cu respectarea legii, pentru fi siguri că poporul conduce ţara. (...) Toţi investitorii din ţară şi de peste hotare trebuie să fie încurajaţi să dezvolte afaceri în China", spunea Hu Jintao în urmă cu cinci ani.

Ce-ar mai fi de spus? Iată un recent schimb de SMS-uri între România şi Singapore: va mai indurati sa plecati din sing-singapore?:)/ cu greeeeu. suntem intr-un club cu niste amici de aici. romania sta mai bine la clubbing/ romania sta mai bine la aprecierea de sine. singapore sta mai bine la oligarhia luminata/ am aflat. decat democratia semidoctilor, mai bine o dictatura a bunului-simt/ da, numai ca e singurul caz fericit din istorie ;)

A mai fost o perioadă fericită în istorie, pentru vestul şi nordul continentului european. Când presiunea sovietică a permis în Europa Occidentală o social-democraţie mai acceptabilă pentru elitele patronale decât comunismul. Eurooccidentalii iau acum sistemul de beneficii sociale ca pe un dat, dintotdeauna şi pentru totdeauna: francezii au legiferat săptămâna de lucru de 35 de ore, iar mulţi nordici preferă ajutoarele de şomaj unui salariu la fel de bun. Blair a mutat laburismul dincolo de centru, în cartierul lui Mittal.

Diferenţa dintre stângistul Zapatero şi un Aznar prea vrăjit de Bush e mai mult că Spania s-a retras din Irak. Toată lumea s-a convertit la dezideologizarea de centru. Văduvit de inspiraţie de Occidentul ipocrit în care a căutat refugiu, Kundera s-ar putea lăsa inspirat de gluma convertirii călăilor comunişti şi politrucilor estici la economia de piaţă.

Schroeder a fost ultimul mohican al stângii europene - măturat de valul de dreapta din America, venit în paralel cu conectarea la piaţa globală a muncii a două miliarde de asiatici disciplinaţi sau talentaţi. După ce a locuit la bloc cu nevasta de-a doua şi a umblat cu o maşină germană populară, la final de carieră Schroeder s-a predat lui Putin.

În timp ce (neo)liberalismul s-a generalizat, democraţia scade pe traseul Europa-Rusia-Asia şi este afectată de neoconservatorii de pretutindeni - mai ales cu scuza antiterorismului. Apropos: este posibil neoliberalismul şi în ţările scandinave? Da, dar ar fi păcat!