Palatul Elysée a anunțat componența noului Guvern al Franței

După ce noul preşedinte François Hollande şi-a anunţat marţi premierul - pe Jean-Marc Ayrault -, Palatul Elysée a anunţat şi componenţa noului Guvern. Pierre Moscovici, directorul de campanie al lui Hollande, este ministru de Finanțe. Guvernul are în total 34 de membri, iar prima şedinţă este programată joi.

Surpriza a fost, scrie „Le Point", că lidera Partidului Socialist, Martine Aubry, nu va face parte din noul guvern. Martine Aubry, cu care noul preşedinte a avut fricţiuni în trecut, a fost extrem de dezamăgită că nu a primit funcţia de premier.

După anunţarea miniştrilor, premierul Ayrault a anunţat că joi va ţine şi prima şedinţă de guvern. „Esenţial, şi din acest motiv se va reuni Consiliul de Miniştri joi, este să ne apucăm foarte repede de treabă, în serviciul francezilor, pentru a reuşi, împreună cu ei, redresarea Franţei aşa cum trebuie", a declarat Ayrault.

Jean-Marc Ayrault a făcut această declaraţie la Palatul Matignon (sediul oficial al premierului), la aproximativ o oră după ce a preluat puterea de la predecesorul său François Fillon.

Martine Aubry a explicat că decizia de a nu face parte din guvernul Ayrault a fost luată „în bună înţelegere". „Voi face totul pentru a-l ajuta pe Jean-Marc. E alegerea pe care a făcut-o preşedintele. Pentru mine nu a fost o surpriză, pentru că ştiam că François Hollande va alege pe cineva apropiat", a mai spus lidera socialiştilor.

Totuşi, Martine Aubry a anunţat că îşi rezervă rolul de a conduce tabăra socialistă pentru alegerile legislative din iunie. Prin această declaraţie pare deja a intra în conflict cu noul preşedinte, care a afirmat că rezervă această sarcină premierului său.

În noul Guvern, fostul premier Laurent Fabius a fost numit ministru de Externe, iar Pierre Moscovici, directorul de campanie al lui Hollande, ministru al Finanţelor.

Arnaud Montebourg a primit sarcina reformării industriei franceze. Ministerul Apărării îi revine lui Jean-Yves Le Drian, iar Justiția, lui Christiane Taubira. Marisol Touraine a fost numită la Afaceri sociale.

La Ministerul de Interne a fost numit Manuel Valls. Hollande a interzis în echipa sa ca funcţia de ministru să fie cumulată cu vreun mandat local.

Legături cu România

Noul ministru de Finanțe, Pierre Moscovici, este fiul sociologului român Serge Moscovici, care a militat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru Partidul Comunist. În 1947, a fugit din România şi s-a refugiat în Franţa.

Pierre Moscovici a fost eurodeputat între 1994 şi 1997 şi apoi din nou între 2004 şi 2007. A fost raportor al Parlamentului European pentru România.

Unul dintre cei mai importanţi avocaţi ai intrării României în Uniunea Europeană, Pierre Moscovici a explicat pentru „Adevărul", în urmă cu aproximativ un an, opinia sa în privinţa aderării ţării noastre la Schengen.

„Adevărul": Aţi fost unul dintre artizanii intrării României în Uniunea Europeană. Cum vi se par poziţiile recente ale lui Nicolas Sarkozy faţă de România - în special în ceea ce priveşte Schengen şi rromii? Ce veţi schimba în această politică dacă socialiştii vor câştiga prezidenţialele?

Pierre Moscovici: Nu prea e rolul meu să comentez aici politica externă franceză şi relaţiile bilaterale. Comportamentul Guvernului Franţei şi al preşedintelui francez faţă de rromi a fost profund şocant. M-a durut să văd câte critici au venit din partea Comisiei Europene.

Mi s-a părut că în acea vreme Franţa a avut un comportament discriminatoriu faţă de o populaţie, a fost o discriminare pe baze etnice. Or, construcţia europeană, aşa cum o văd eu, ar trebui să se bazeze pe principii diametral opuse. Ceea ce spunea De Gaulle era profund diferit, şi anume că niciun om nu poate fi discriminat în funcţie de originea etnică. Şi Comisia Europeană avea dreptate să pună atâtea întrebări Franţei.

Evident, au existat şi derapaje. De pildă, a confunda rromii cu românii. Asta a dus la o stigmatizare dublă: stigmatizare la adresa rromilor şi stigmatizare la adresa românilor. În ceea ce priveşte Schengen, aici sunt mai prudent, pentru că nu trebuie să uităm că acordurile Schengen prevăd că există mai multe perioade pentru libera circulaţie, în special cea a muncitorilor. Există o perioadă de doi ani, o alta de trei ani şi apoi încă una de doi ani. Şi, din acest punct de vedere, nu e deplasat să ne punem întrebări. Nu e deplasat nici să avem în vedere o abordare a problemei pas cu pas. Şi nu vreau să răpesc României meritul de a fi făcut progresele pe care le-a făcut în materie de securitate, justiţie, luptă împotriva corupţiei. Nu spun asta suspectând autorităţile române actuale, dar sunt în acelaşi timp exigent faţă de acestea.

Am fost raportor al Parlamentului European pentru România, dar am fost un raportor lucid. Am crezut întotdeauna şi cred şi acum că aderarea României a fost interesantă pentru România şi interesantă pentru Europa. Ceea ce nu înseamnă că România nu vrea să devină un stat membru exemplar. Prietenii mei români ştiu că mai sunt lucruri de făcut şi că trebuie să le facă.