Foşti inamici, actuali parteneri

Chiar şi pe vremea Războiului Rece, Turcia şi Rusia, membre în două blocuri diferite (NATO şi Pactul de la Varşovia), au reuşit să întreţină relaţii relativ bune.

De la colapsul Uniunii Sovietice, din urmă cu aproape 20 de ani, relaţiile turco-ruse s-au dezvoltat considerabil, inclusiv pe componenta militară. Imediat după încheierea Războiului Rece, Ankara a cumpărat de la ruşi vehicule blindate şi elicoptere Mi-17. La acea vreme, Turcia a fost prima ţară NATO care a achiziţionat armament de la fostul inamic.

Cele două state au semnat şi un acord de cooperare militară şi desfăşoară exerciţii comune la Marea Neagră, alături de alte ţări riverane. Împreună cu Iranul, Rusia este un furnizor major de gaze pentru Turcia. Ankara şi Moscova şi-au strâns legăturile şi prin intermediul proiectului Blue Stream, gazoductul ce urmează să aducă gaz Turciei via Marea Neagră. Oamenii de afaceri turci sunt implicaţi în proiecte majore în Rusia. Iar staţiunea Antalya a devenit destinaţia de vacanţă preferată a celor trei milioane de turişti ruşi care vizitează Turcia. Volumul schimburilor comerciale dintre cele două ţări, ce atinsese 38 de miliarde de dolari în 2008, va ajunge la 100 de miliarde în următorii cinci ani.

Turcia şi Rusia au încheiat recent un acord pentru construirea unei centrale nucleare la Mersin, gest ce a strâns şi mai mult cooperarea strategică bilaterală. Există chiar speculaţii că Statele Unite, care doresc să participe şi ele la a doua fază a proiectului centralei nucleare turceşti, au încurajat dezvoltarea cooperării între Turcia şi Rusia, într-un moment în care preşedintele Barack Obama s-a apropiat de Moscova în tentativa sa de a elibera lumea de ameninţarea nucleară.

Preşedintele turc, Abdullah Gül, a semnat nu mai puţin de 25 de acorduri de cooperare cu prilejul vizitei în Rusia, inclusiv pe cel de eliminare a regimului de vize dintre cele două ţări.

Turcia, sub actualul regim şi cu diplomaţia condusă de ministrul Ahmet Davutoglu, a reuşit pentru prima dată să pună baze reale planului ei de a deveni o punte de legătură între Est şi Vest. Singurul punct sensibil rămâne relaţia cu Armenia.

Într-adevăr, cooperarea Turciei cu Rusia a decolat şi ca rezultat al politicii actualului guvern, care se conduce după principiul „zero probleme cu vecinii". Evident, această politică nu contrazice planul Turciei de a adera la Uniunea Europeană, chiar dacă procesul avansează anevoios, ci, dimpotrivă, poate deveni un atu pentru întreaga Uniune.