Forţa naturii bate tehnologia

Atât de puternică e credinţa noastră în puterea tehnologiei încât unora le vine greu să înţeleagă natura incontrolabilă a unor evenimente.

În vreme ce Australia se obişnuieşte cu ideea că un oraş modern precum Brisbane a fost paralizat de ape, acest lucru ne aminteşte cât de uşor infrastructura pe care o credem sigură poate deveni impotentă. Ieri, în cel de-al treilea oraş al ţării, telefonia fixă şi telefonia mobilă au fost întrerupte, reţelele de electricitate nu au funcţionat, iar clădirile au fost evacuate, în faţa furiei nestăpânite a naturii. Am văzut, de asemenea, cât de lipsită de putere e tehnologia în faţa acestor evenimente.

La ce foloseşte un telefon mobil, chiar unul funcţional, atunci când năvălesc apele? Faptul că au apelat serviciile de urgenţă din maşină nu i-a putut salva pe cei prinşi în acest potop.

Inovaţiile ultimilor ani i-au făcut pe oamenii moderni să creadă că tehnologia poate ţine în frâu natura şi preveni orice criză. Când putem vorbi pe Skype cu oameni de pe tot Globul, putem vedea pe iPad un război din cealaltă parte a lumii, putem controla reproducerea umană şi transplanta ficaţi şi plămâni, putem construi poduri şi clădiri extraordinare, e greu să ne imaginăm că putem fi învinşi de ploaie. Dar în această săptămână am fost martori la vulnerabilitatea unei societăţi dependente de tehnologie. Poate că impactul unui potop similar în Queensland cu 50 de ani în urmă ar fi fost mult mai mare decât cel de acum, când viaţa urbană e interconectată cu tehnologia, care a fost şi un salvator în acest dezastru. Twitter, de exemplu, a fost o bună cale de a alerta oamenii asupra pericolului.

Un semn al repeziciunii cu care tehnologia transformă lumea în care trăim este modul cum autorităţile din Queensland au reuşit să corecteze urgent zvonurile şi inexactităţile care circulau pe Twitter.
Atât de puternică este credinţa noastră în puterea tehnologiei încât unora le vine greu să înţeleagă natura incontrolabilă a unor evenimente. Ne-am obişnuit să controlăm mediul în care trăim, dar nu e întotdeauna posibil să găsim un motiv al tragediei sau să atribuim cuiva vina.