Fillon-Sarkozy, tensiuni secrete

Francois Fillon ştie să încaseze şi-şi vede cota de popularitate depăşind-o pe cea a lui Nicolas Sarkozy.

Reales şi confirmat în fruntea guvernului, Francois Fillon s-a impus în faţa lui Nicolas Sarkozy. La dreapta spectrului politic, premierul s-a dovedit a fi de neocolit, îndepărtându-l fără drept de apel pe rivalul său Jean-Louis Borloo, un timp dat drept favorit pentru a-i succede în funcţie. Totuşi, de la instalarea sa în fruntea Executivului francez, în mai 2007, relaţiile cu Sarkozy s-au dovedit a fi destul de tensionate. Calificat de preşedinte drept un simplu „colaborator" al Palatului Elysee şi luat peste picior de presă pentru transparenţa sa, Francois Fillon, printr-o mişcare abilă, l-a lăsat pe Nicolas Sarkozy să se expună sub lumina reflectoarelor. Şi a ştiut să încaseze cu discreţie ironiile şi reproşurile acestuia. La sfârşitul lui august, cu ocazia unei reuniuni a Consiliului de miniştri, în timp ce Guvernul se pregătea să intre în bătălia pentru reforma pensiilor, Sarkozy îi lansează un „atac", afirmând că este pentru prima dată când se face o reformă a pensiilor în adevăratul sens al cuvântului. „În 2003, ne-am mulţumit doar să ne atingem de sectorul public", a afirmat atunci şeful statului, în direcţia lui Fillon, ironizând „reformuţa" de atunci, al cărei autor fusese chiar

Francois Fillon ştie să încaseze şi-şi vede cota de popularitate depăşind-o pe cea a lui Nicolas Sarkozy. Acest pasionat de alpinism şi de curse de automobile ajunge să-şi imprime propria marcă şi diferenţele faţă de preşedinte. A doua zi după al doilea tur al alegerilor regionale, şeful Guvernului nu a ezitat să recunoască public amploarea înfrângerii „taberei" sale faţă de cea a lui Sarkozy. Şi, în timp ce la Palatul Elysee este interzis să se folosească terrmenul de „rigoare", Fillon nu se sfieşte să-l pronunţe cât de des posibil. „Da, ducem o politică de rigoare în ceea ce priveşte cheltuielile, şi nu-mi este teamă să folosesc acest cuvânt", afirmă el fără nicio reţinere.

În modul cel mai evident, Fillon s-a demarcat faţă de şeful statului la sfârşitul verii. La 31 august, el s-a delimitat, la un post de radio, de un discurs ţinut de Nicolas Sarkozy în iulie. „Fiecare are sensibilitatea sa şi maniera sa de  a face lucrurile", a afirmat primul-ministru. O lună mai târziu, Fillon precizează din nou: „Cu Nicolas Sarkozy am făcut o alianţă. Am ales să-l ajut să fie preşedinte al Republicii şi mă felicit pentru asta în fiecare zi. Dar Sarkozy nu este mentorul meu", spunea atunci Fillon pentru France 2.

La 3 noiembrie, el şi-a afişat dorinţa de a rămâne pe post. Şi, imediat după ce a fost reconfirmat ca prim-ministru, şi-a reafirmat „adeziunea" faţă de modul în care înţelege Sarkozy să conducă Franţa. Iubire şi respingere, graniţa rămâne şi acum deschisă. 

„Le Point“ (FRANŢA) 14 noiembrie 2010