- Marţi 26 ian 2010
Catherine Ashton
Uniunea Europeană şi NATO vor să identifice paşi concreţi în vederea eliminării violenţei sexuale în timp de război.
Violenţa sexuală a devenit o armă în războiul modern. Victimele sunt femei de toate vârstele, dar adesea este vorba despre tinere; iar rezultatele sunt sarcini nedorite, infecţii cu HIV şi stigmatizare socială. Se estimează că în timpul războiului din Bosnia, din anii '90, au fost violate între 20.000 şi 50.000 de femei. În Liberia, ţară devastată de zeci de ani de război, trei din patru femei au fost expuse la violenţă sexuală. În provincia Kivu de Sud din Republica Democrată Congo se raportează zilnic 40 de violuri.
Începând cu o conferinţă organizată în comun la Bruxelles, la 27 ianuarie, Uniunea Europeană şi NATO vor să concentreze mai puternic atenţia asupra acestui aspect şi să identifice paşi concreţi în vederea eliminării violenţei sexuale în timp de război şi a sublinierii rolului vital pe care acestea îl joacă în refacerea stabilităţii. Din păcate, punerea în aplicare a directivelor întârzie şi este evidentă necesitatea unor eforturi suplimentare pentru a se asigura îndeplinirea de către mai multe ţări a obligaţiilor ce le revin.
Adoptarea Tratatului de la Lisabona a creat noi posibilităţi de stimulare a obiectivelor privind egalitatea de şanse între femei şi bărba şi în acţiunea externă a UE. Crearea postului de Înalt Reprezentant pentru afaceri externe şi politică de securitate poate contribui la valorificarea politicii desfăşurate de UE începând cu anul 2005. De exemplu, în cadrul EULEX Kosovo există o unitate specială pentru drepturile omului şi egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, iar în cadrul EUFOR TCHAD/RCA a existat un consilier pe probleme de egalitate de şanse între femei şi bărbaţi concentrat pe formarea în domeniu.
Împreună cu ţările sale partenere, NATO examinează la rândul său propriile politici şi programe, în vederea îmbunătăţirii cooperării cu alţi actori la nivel internaţional. S-au înfiinţat posturi de consultanţă privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru a oferi asistenţă comandanţilor superiori în Afganistan. În acelaşi timp, pe teren, echipele specializate de femei au avut mare succes în stabilirea încrederii reciproce între forţele aflate sub comanda NATO şi comunităţile locale. Cu toate acestea, NATO trebuie să îşi continue eforturile de creare a capacităţilor necesare.
Sperăm şi ne aşteptăm ca, la 27 ianuarie, conferinţa noastră să încurajeze continuarea progreselor în această privinţă. Vrem să asigurăm îndeplinirea de către toate operaţiunile aflate sub comanda UE sau NATO a rezoluţiilor ONU privind femeile, pacea şi securitatea şi susţinerea acestora prin educaţie, formare şi mecanisme de monitorizare şi evaluare adecvate.
În sfârşit, dacă nu întărim drepturile şi responsabilităţile femeilor la nivel mondial, multe dintre obiectivele noastre politice vor rămâne de neatins, iar cele pe care le vom atinge se vor dovedi a fi lipsite de durabilitate. Numai prin colaborare vom reuşi să combatem marginalizarea femeilor, fenomen care reprezintă o ameninţare reală la adresa securităţii mondiale.
Catherine Ashton, Înalt Reprezentant şi vicepreşedintă a Comisiei Europene
Anders Fogh Rasmussen, secretar-general al NATO
Margot Wallström, vicepreşedinte al Comisiei Europene
