Fantoma Ku Klux Klan bântuie încă America

Incidentele rasiale şi demonstraţiile cu tentă rasistă şi-au făcut din nou apariţia în SUA, după izbucnirea unui scandal pornit de la "Copacul pentru albi" din Louisiana. FBI anchetează

Incidentele rasiale şi demonstraţiile cu tentă rasistă şi-au făcut din nou apariţia în SUA, după izbucnirea unui scandal pornit de la "Copacul pentru albi" din Louisiana.

FBI anchetează circa 10 incidente rasiale petrecute în ultima vreme în Statele Unite. La sfârşitul lui septembrie, la universitatea pentru surdomuţi din Washington, câţiva studenţi au tatuat cu însemne ale Ku Klux Klan-ului trupurile unor colegi de culoare. Încă persistă impactul incidentelor rasiale survenite în 2006, în oraşul Jena din statul Louisiana. Comisia de justiţie a Camerei reprezentanţilor a organizat - nu demult - o audiere pe marginea acestui subiect.

Povestea "Copacului alb", un stejar din curtea liceului din Jena, provoacă stupoare, la începutul mileniului III. A fost numit astfel nu pentru că ar fi avut frunze deosebite, ci pentru că, potrivit "tradiţiei", numai elevii albi se puteau bucura de umbra sa.

În 2006, un grup de liceeni de culoare s-a hazardat să ia masa sub frunzişul bătrânului stejar, cu permisiunea directorului adjunct. A doua zi, trei funii de spânzurătoare s-au ivit pe ramuri. Unii au spus că e doar o glumă proastă, alţii însă au luat-o în serios, vorbind despre un mesaj rasist, o reminiscenţă a anilor 1960. Trei tineri albiau recunoscut faptele.

"N-au ştiut ce fac", a susţinut Craig Franklin, redactor-şef al săptămânalului "Jena Times". "Fiul meu a venit într-o seară la mine şi m-a întrebat ce înseamnă un nod de spânzurătoare?", a povestit Tina Jones, mama unuia dintre elevii de culoare implicaţi în scandal.

Deşi directorul liceului a cerut eliminarea vinovaţilor, consiliul de administraţie a decis doar o excludere de trei zile. Procurorul districtului, Reed Walters, i-a ameninţat chiar pe elevii de culoare: "Pot să fiu cel mai mare duşman al vostru, pot să vă nimicesc vieţile dintr-un condei".

Escaladarea violenţei

Trei luni mai târziu, un incendiu a distrus o parte din liceu. Cazul nu a fost elucidat. Mai multe încăierări au avut loc în zilele următoare. Robert Bailey, un elev de culoare, a fost atacat şi bătut cu violenţă de albi. A doua zi, el şi alţi doi liceeni de culoare au agresat un alb implicat în incident. Au fost arestaţi pentru "violenţe şi furt de armă de foc".

La 4 decembrie, Justin Barker, unul dintre albii care au pus spânzurătorile încurtea liceului, a fost bătut până a rămas inconştient de mai mulţi tineri de culoare. Şase liceeni de culoare, cu vârste între 15 şi 18 ani, au fost arestaţi şi inculpaţi pentru "tentativă de crimă şi complot".

Procurorul Walters a anunţat că cinci dintre ei vor fi judecaţi ca adulţi, riscând pedepse de o sută de ani de închisoare. Acuzaţiile au fost în cele din urmă reduse la "lovituri şi răni grave", pasibile de 15 ani de detenţie. La primul proces, de la sfârşitul lui iunie 2007, Mychal Bell, jucător-vedetă de la Jena Giants, echipa de fotbal a liceului, a fost declarat vinovat de un juriu de albi şi numai cu martori albi. La Jena, nimeni nu a făcut nicio mişcare. "Nu este rolul nostru să criticăm justiţia", a scris Craig Franklin în "Jena Times".

"Ochiul" unei furtuni naţionale

"Copacul alb" a fost tăiat de administraţia liceului în timpul vacanţei de vară de anul acesta. Odată cu el pare să fi dispărut şi sentimentul de vinovăţie din inimile locuitorilor Jenei, un oraş liniştit, devenit timp de câteva luni "ochiul" unei furtuni naţionale. Jena, care are 2.900 de locuitori, din care 12% de culoare, nu-şi doreşte o imagine de oraş rasist, simbol al unui vechi sud rural în care mai dăinuie segregaţia. "Nu vrem ca oamenii să vină şi să arate cu degetul curtea şcolii, spunând: <>

Vrem să uităm toată această poveste", afirmă Jonny Fryar, membru al Consiliului de învăţământ. Cu toate acestea, furtuna s-a declanşat: la 20 septembrie, circa 15.000 de persoane, în majoritate de culoare, au sosit la Jena din toată ţara, au manifestat şi au strigat sloganuri din vremea lui Martin Luther King: "Fără dreptate nu e pace!". La 7 noiembrie, forţele antirasiale vor organiza demonstraţii în Los Angeles, San Francisco, Washington DC, New York, Chicago şi New Heaven. Manifestaţiile puse la cale de coaliţia ANSWER (Act Now to Stop War and End Racism) se înscriu într-o mişcare pentru eliberarea celor şase deţinuţi de la Jena.

"Lecţie" pentru persoanele de culoare

Manifestaţia din 20 septembrie, de la Jena, a avut rezultate. După ce adolescenţii de culoare au acuzat: "Dacă o încăierare de recreaţie se poate transforma în tentativă de omor, funiile de spânzurătoare pot fi catalogate incitare la ură", o Curte de apel a anulat verdictul împotriva lui Mychal Bell. Cazul a fost remis unui tribunal pentru minori. Acuzaţia de complot a fost, de asemenea, îndepărtată.

Un alt judecător a redus la jumătate cauţiunea (de la 90.000 la 45.000 de dolari) şi, la 27 septembrie, după zece luni în spatele gratiilor, tânărul a fost eliberat. Aşteaptă un nou proces, ca şi ceilalţi cinci acuzaţi. Orăşelul va rămâne, timp de luni de zile, în atenţia lumii întregi, ceea ce îi displace. În faţa adversităţii, Jena face paradă de corectitudine: "Cred că trăim în pace în privinţa problemelor rasiale.

Nu suntem perfecţi, dar oraşul nu e rasist", spune un pastor local. Mama unuia dintre cei şase tineri de culoare - care trec prin furcile caudine ale justiţiei - nu este de aceeaşi părere. "Nu există egalitate. Negrii suportă toate rigorile legii. După ce se va termina totul, voi părăsi oraşul".

La Jena există cartierul Webb Quarter pentru negri, în afara oraşului, plin de case sărăcăcioase, şi cartierul alb cu peluze îngrijite. Aici, toţi poliţiştii sunt albi, ca şi magistraţii, aleşii locali şi membrii Consiliului de învăţământ. Trista poveste a Jenei oferă o lecţie negrilor: acolo, cei de culoare sunt bine-veniţi dacă îşi păstrează locul, la periferie sau în echipa de fotbal local. Alte pretenţii nu pot ridica.

O istorie de 142 de ani

Ku Klux Klan este numele sub care sunt cunoscute mai multe organizaţii rasiste extremiste din America. Denumirea sa provine de la cuvântul grecesc Kyclos, care înseamnă cerc, şi cuvântul Klan. Primul grup a apărut după Războiul civil american, în 1865, în statul Tennessee (SUA). Pe fondul sărăciei din Sud, şase bărbaţi au pus bazele "grupului urii" - fără să-şi dea seama de consecinţe.

Pentru că voiau să-şi ascundă identitatea şi nu aveau bani să-şi facă costumaţii sofisticate,s-au acoperit cu cearşafuri pe spate şi feţe de pernă pe cap. De asemenea, şi-au acoperit caii cu cearşafuri. Scopul iniţial al organizaţiei a fost protejarea celor nevinovaţi şi oprimaţi. Cu timpul, KKK a început să susţină superioritatea rasei albe. Adeseori, şi-a exprimat cu violenţă atitudinile antisemite, anticatolice, homofobia etc. Oficial, organizaţia s-a dizolvat în 1869, dar diferite grupări locale au continuat să terorizeze populaţia de culoare. În 1915, KKK a fost reactivat în Georgia.

Toţi cei bănuiţi de liberalism cădeau victimă terorii organizaţiei şi primeau un avertisment sub forma unei cruci în flăcări, aşezată în faţa casei. A doua dizolvare a avut loc în 1944. Populaţia SUA începuse să uite de KKK, când, la mijlocul anilor `90, organizaţia s-a reactivat. Au fost incendiate biserici ale populaţiei de culoare, dar acţiunile au fost doar locale. Organizaţia continuă însă să existe şi a existat tot timpul, chiar dacă în unele perioade a stat în umbră.

Cea mai violentă Frăţie din lume

Ziaristul Eric Pasquier a fost invitat recent la o ceremonie de iniţiere în Ku Klux Klan (KKK), relatează "El Mundo". Pentru a dovedi că merită să facă parte din rândurile acestei organizaţii, noul intrat trebuie să tragă cu pistolul asupra unui alt novice, fără să ştie dacă arma este încărcată. Îndată ce sângele acestuia se împrăştie pe steagul confederat, mulţimea aclamă. Din experienţa unică pe care a trăit-o în Carolina de Nord, jurnalistul s-a întors cu informaţii şi fotografii şocante.

El a povestit că, în zori, noii candidaţi vin singuri, cu capişoane pe cap. Sunt întâmpinaţi de Virgil Griffin, un lider-cheie al KKK. Dacă novicii ezită în faţa încercărilor sau dau dovadă de slăbiciune, sunt respinşi. Atmosfera tensionată, sumbră, chiar macabră, provoacă spaimă. Bărbaţii recită cele zece porunci ale grupului, destinate să "întărească supremaţia albilor". Curând începe o probă capitală. Pasquier spune că nou-veniţii îşi riscă viaţa. Griffin subliniază că ei trebuie să înţeleagă importanţa jurământului.

Odată intrat, nu mai poţi ieşi

Mărturisirile reporterului pun în umbră ceea ce a prezentat David Wark Griffith în filmul "Naşterea unei naţiuni" (1915). Trebuie reamintit însă că cineastul - considerat unul din cei mai renumiţi - l-a realizat într-o perioadă în care febra KKK zguduia ţara. Enciclopediile menţionează că, în timpul proiecţiei filmului său, unii spectatori au scos armele şi au tras focuri în aer. Potrivit reporterului, ceremonia la care a asistat a fost înspăimântătoare.

Asistenţa urla, Griffin a cerut linişte. Apoi i-a spus unui candidat să ia un pistol şi să-l execute pe un alt novice, rapid, fără a-i da timp de gândire. Arma s-a descărcat, l-a rănit - din fericire nu l-a ucis - pe celălalt individ, devenit livid. Picături de sânge au stropit steagul confederat. Intrarea în KKK e pentru totdeauna. Cine trădează plăteşte scump, poate chiar cu viaţa.

Coduri şi simboluri

Execuţia fictivă aminteşte de iniţierile din bandele de adolescenţi şi delincvenţi sud-americani. Promovează violenţa oarbă, fidelitatea faţă de lider. Forma armelor aminteşte de mişcările fasciste din secolul XX, dar şi de violenţele din oraşele contemporane.

Diferenţa este că activitatea KKK are un profund substrat ideologic: xenofobie, supremaţia albilor, naţionalism. Însă numai ceremoniile secrete sunt provocatoare. Faţa pe care organizaţia o arată publicului e alta, cu reuniuni în parc, "barbecue" (grătar - n.r.), salsa (sos - n.r) picant, melodii country etc. Membrii Klanului se salută codificat; primul spune "AYAK", "Are you a klansman?"

(Eşti membru al clanului? - n.r.). Celălalt răspunde: "AKIA", "A Klansman I am" (Sunt membru al Klanului). Tatuajele sunt, de asemenea, importante: svastici, steaguri confederate, simboluri care amestecă rockul şi Biblia. Adunaţi sub steaguri, membrii îmbrăcaţi în costumaţii tradiţionale recită poruncile KKK, precum cavalerii Mesei Rotunde. Astfel, misiunea lor devine "sfântă", capătă "mandat divin". La ceremonia de iniţiere, cavalerii îşi aduc caii albi.

Poartă torţe care, precum crucile cărora le dau foc, simbolizează spiritele soldaţilor morţi în Războiul Civil.
Împotriva Administraţiei de la Washington

Membrii KKK ştiu să se organizeze într-o lume ostilă. Se pronunţă împotriva imigranţilor care vin să fure "bunurile Americii albe". Îl atacă pe George W. Bush, despre candidaţii democraţi, Hillary Clinton şi Barak Obama, spun că sunt demoni. Sunt revoltaţi că preşedintele e "blând" şi nu lansează bomba atomică împotriva Irakului.