Europa se pregăteşte de victoria lui Hollande

Semnale de rău augur vin din toate părţile pentru actualul preşedinte, Nicolas Sarkozy – din propria tabără, din sondaje, chiar şi din alte state europene. Jacques Chirac îl preferă pe socialist.

Cu câteva zile înainte de alegeri, cărţile par făcute pentru ieşirea din scenă a actualului preşedinte francez, Nicolas Sarkozy. Semnalele vin din toate părţile. În primul rând, din sondaje. Ultimele patru anchete privind intenţiile de vot arată o victorie a socialistului François Hollande atât în primul tur (duminică, 22 aprilie), cât şi în cel de-al doilea, de pe 6 mai. La primul scrutin, Hollande ar obţine aproximativ 28% din voturi, faţă de 27% pentru actualul lider de la Elysée.

Următoarea rundă însă ar fi mult mai clar departajată: între 55 şi 56% pentru socialist şi 47% pentru Sarkozy. Lucrurile se mai pot schimba, dovada fiind că, de şase luni încoace, un alegător din doi şi-a schimbat intenţia de vot, dar tendinţa pe ultima sută de metri este net în favoarea socialistului. Fiecare dintre candidaţii aflaţi în frunte încearcă să-şi atragă de partea sa aliaţi dintre candidaţii cu şanse mai mici de a trece de primul tur: Hollande ar miza pe sprijinul lui Jean Luc Mélenchon (extrema stângă - 12%), în timp ce Sarkozy s-ar baza pe voturile candidatului de centru François Bayrou (10%). Evident, cartea de schimb ar fi funcţia de premier sau câteva funcţii de miniştri. Candidata extremei dreapta, Marine Le Pen (circa 15%), nu pare să se poziţioneze în niciun fel. Preferă să „parieze pe o surpriză".

Germania, pregătită de schimbarea de gardă

Semnale vin şi de la cel mai important aliat, Germania. Propunerea lui Sarkozy de a modifica mandatul Băncii Centrale Europene pentru a permite intervenţia acesteia în rezolvarea crizei Eurozonei a fost respinsă fără drept de apel la Berlin. Purtătorul de cuvânt al Guvernului german, Steffen Seibert, a explicat că Administraţia de la Berlin nu împărtăşeşte în niciun fel această poziţie, notează „Le Monde".

Germanii consideră că e vorba de promisiuni de campanie şi atât. Numai că se pregătesc de victoria lui François Hollande, chiar dacă nu face parte din aceeaşi familie politică de dreapta ca şi cancelarul Angela Merkel. Aceasta a refuzat să-l primească  pe Hollande în timpul campaniei. Dar a acţionat ceva mai diplomatic în spatele uşilor închise. Doi economişti care fac parte din echipa socialistului - Karine Berger şi Valérie Rabault - au fost primiţi discret de Fundaţia Konrad-Adenauer, centrul de reflecţie al CDU, partidul cancelarului Merkel.

Sarkozy îşi ascunde ceasul

Tema creşterii economice pe plan european se va impune după alegeri şi în special în cazul victoriei lui Hollande. Însă cabinetul Angelei Merkel respinge orice politică de creştere economică ce ar agrava deficitele. Se declară în schimb în favoarea unor soluţii pentru „creştere durabilă". Adică în special reforma pieţei muncii în Europa. Presiunea va fi cu atât mai mare asupra cancelarului german cu cât guvernarea acesteia are nevoie de voturile opoziţiei social-democrate (SPD) pentru a aproba pactul fiscal european. Iar SPD mizează pe victoria socialistului Hollande pentru a creşte miza.

Trădare în propria „casă"

Un alt semnal extrem de important e cel venit de la predecesorul lui Nicolas Sarkozy: fostul preşedinte din aceeaşi familie politică Jacques Chirac. Un consilier apropiat al acestuia a declarat cotidianului „Le Parisien" că fostul preşedinte va vota pentru socialistul François Hollande. Chirac făcuse deja o declaraţie anul trecut în acest sens, după care, în urma unor critici ale membrilor UMP (partidul de guvernare), a spus că ar fi făcut o glumă.

Candidata extremei drepte, Marine Le Pen

Chirac l-a criticat pe fostul său coleg de partid Sarkozy în memoriile sale. În ochii săi, doar Hollande e „un adevărat om de stat". Relaţiile dintre Sarkozy şi Chirac au fost mereu tensionate, în special după ce Sarkozy a refuzat să îl sprijine pe Chirac în 1995 să câştige preşedinţia, preferându-l pe Edouard Balladur. A mizat greşit. După realegerea lui Chirac în 2002, Sarkozy a râs pe seama faptului că Chirac adora luptele sumo. Chirac s-a răzbunat înainte de alegerile din 2007, susţinându-l în cadrul partidului pe fostul premier Dominique de Villepin, şi nu pe Sarkozy.

Socialistul primeşte şi susţinere externă. Ieri, premierul belgian Elio Di Rupo şi-a declarat sprijinul pentru Hollande. În plus, o altă figură publică importantă de pe scena politică franceză - deputatul european ecologist Daniel Cohn Bendit - a estimat că „François Hollande a câştigat deja". Inclusiv liderul patronatelor, Laurence Parisot, care anterior a lăudat munca „extraordinară" a lui Sarkozy, a declarat că se simte mai apropiată de Hollande „în legătură cu subiecte mai sociale şi mai ales în privinţa rolului corpurilor intermediare".

Controversă

O controversă pe ultima sută de metri a ştirbit şi mai mult imaginea lui Sarkozy. Acesta a fost surprins de televiziuni scoţându-şi discret ceasul scump de la mână înainte de a da mâna cu oamenii. Presa franceză a comentat că şeful statului a încercat să îşi ascundă gustul pentru opulenţă.

Marine Le Pen şi românii

Într-un interviu acordat postului Europe1, Marine Le Pen (extrema dreaptă) a denunţat aşa-numitul "proiect al Europei sociale", denunţând propunerile Comisiei Europene privind "salarii minime decente", diferenţiate pe domenii profesionale. "Vor liberaliza în totalitate piaţa muncii în UE, permiţându-le românilor şi bulgarilor să intre în concurenţă cu muncitorii francezi. Este o directivă Bolkestein de mii de ori mai amplă. Toate acestea sunt remediile ultraliberale pe care liderii Europei ni le impun de 20 de ani. Cu cât ne impun mai mult aceste remedii, cu atât suntem mai bolnavi", a spus Marine Le Pen.