Europa vrea şi Nabucco şi Southstream

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Rusia este deranjată de proiectul european Nabucco pentru că îi face concurenţă la gazul din Asia Centrală, dar UE susţine sută la sută proiectul, susţine coordonatorul din partea

Rusia este deranjată de proiectul european Nabucco pentru că îi face concurenţă la gazul din Asia Centrală, dar UE susţine sută la sută proiectul, susţine coordonatorul din partea Ungariei, Mihaly Bayer

Ambasadorul ungar special pentru proiectul Nabucco, Mihaly Bayer, consideră că gazoductul nu duce lipsă de sprijin politic, dar decizia de construire aparţine companiilor implicate nu guvernelor.

Adevarul: Ungaria este interesată nu doar de Nabucco ci şi de South Stream, un proiect considerat în unele cercuri, în competiţie cu Nabucco.

Mihaly Bayer: Nu cred că cele două proiecte sunt în competiţie. Înalţi oficiali ai UE spun că Europa are nevoie de mai mult gaz şi că trebuie să construim şi infrastructura necesară, astfel încât să obţinem garantarea energiei necesare. Aceşti oficiali spun că şi Nabucco şi South Stream sunt necesare pentru ca piaţa europeană să aibă suficient gaz. Noi considerăm că putem lucra la ambele proiecte pentru că avem nevoie disperată de diversificare.

Diversificarea e posibilă în două feluri, prin rute de transport, iar din acest punct de vedere South Stream reprezintă o soluţie, sau prin diversificarea ambelor, şi rute şi surse, iar aici Nabucco este soluţia ideală.

Acum Ungaria depinde de o singură conductă care o leagă de Rusia, iar după criza ruso-ucraineană din 2006, pentru Ungaria această conductă nu mai e de ajuns. De aceea Ungaria vrea să participe la ambele proiecte, ca ne îmbunătăţim siguranţa alimentării şi să avem alternative în caz că apar probeleme tehnice sau de alt fel cu ceea ce vine din Rusia.

În legătură cu fezabilitatea celor două proiecte. Înainte să veniţi la Bucureşti aţi declarat că Nabucco e oarecum mai aproape de a deveni realitate decât Southstream.

Nu, ce am spus a fost că eu consider că Nabucco e într-un stadiu mai avansat. E drept că mai avem de a face cu destule provocări, şi până la lansare mai sunt probabil destui ani, dar asta se întâmplă cu toate proiecte de transport de gaze, Southstream, Nordstream, care e şi el susţinut de Comisia Europeană, şi a propos are gaz rusesc, mai e o conexiune Turcia-Italia, deci sunt multe idei.

Deci toate aceste proiecte care implică mulţi parteneri, invstiţii uriaşe şi bunuri foarte valoroase, sunt întotdeauna complexe şi foarte dificil de pus în aplicare. Cred că din punctul acesta de vedere Nabucco a progresat mult, chiar dacă nu putem spune că totul e gata de stabilit data lansării.

În ce priveşte sursele de gaz, directorul Nabucco a declarat acum ceva vreme că Iranul ar putea fi o sursă pentru Nabucco, dar ştim cu toţii ce dificultăţi politice sunt legate de Iran

Cred că una dintre marile provocări pentru Nabucco este să fie găsit suficient gaz. Un partener sigur este Azerbaijan care e gata să colaboreze şi a promis să ofere gaz, probabil din 2013, pentru Nabucco.

Ministrul român de externe Lazăr Comanescu tocmai a fost în Turkmenistan, iar acolo a primit promisiunea că această ţară ar putea fi sursă de gaz pentru Nabucco.

Corect. Turkmenistan-ul pare să fie un posibil partener pentru alimentarea UE. Turkmenii au confirmat de două ori că nu cred că ar fi o problemă pentru ei să alimenteze UE cu 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an.

Dar încă nu e clar de când ar începe să facă asta ori dacă va fi o livrare unică sau o alimentare crescută gradual. Sunt multe detalii de stabilit. Dar eu consider foare pozitivă această promisiune turkmenă, pentru că e practic prima dată când Turkmenistanul s-a angajat public şi deschis să coopereze cu UE într-un mod atât de puternic în ce priveşte alimentarea cu gaz a UE. Aşadar, cred că Azerbaijanul şi Turkmenistanul pot fi sursele majore de gaz pentru Nabucco.

Sunt acestea două de ajuns?

Există păreri diferite. Unii consideră că gazul din Azerbaijan şi Turkemenistan va fi cu siguranţă suficient. Alţii contrazic şi spun că Nabucco va avea nevoie de gaz iranian. Alţii nu exclud chiar transportul de gaz rusesc prin Nabucco.

Dar aceste ultime două posibile surse de gaz sunt foarte controversate, în dispută. Nabucco e menit să ducă la diversificarea rutelor şi surselor, aşa că gazul rusesc nu prea corespunde planului. În ce priveşte Iranul, aici e o problemă mare din cauza geopoliticii complicate, dosarul nuclear nu e închis încă, deci din punct de vedere politic e dificil să ne gândim, acum, la gazul iranian.

Dar nu se ştie cum va evolua situaţia politică din Iran şi din jurul Iranului, aşa că în câţiva ani am putea vedea o altă atmosferă geopolitică şi regională care să fie mai favorabilă ideii de a alimenta Nabucco cu gaz iranian.

Sunt multe voci care susţin că soluţia perfectă este colaborarea dintre guverne şi marile companii. Este acesta cazul Nabucco?

Nabucco e un proiect privat. Efectiv, el va fi finanţat de companiile participante şi partial de instituţii financiare internaţionale şi bănci. Guvernele nu vor da nici un ban. Dar e mare nevoie ca guvernele implicate să sprijine proiectul, nu doar politic ci şi administrativ.

De exemplu, să se ocupe de procesul de scutire de taxe legat de directiva pentru gaz, să ofere sprijin politic constant, să se ocupe permanent de chestiuni care ţin de impactul social şi asupra mediului, să încheie de exemplu acorduri interguvernamentale şi alte chestiuni legale, astfel încât să ofere puternice garanţii atât investitorilor cât şi ţărilor-surse, că Nabucco va avea un mediu legal favorabil.

Eu unul promovez puternic în ţările implicate în Nabucco pe care le vizitez, ideea organizării cât mai curând a unei conferinţe interguvernamentale pentru a discuta un acord între guvernele noastre. Asta pentru că avem implicate 4 state membre UE şi Turcia, care nu e membră, şi al cărei teritoriu va fi traversat de Nabucco.

Dacă ar fi numai ţări UE implicate ar fi simplu, am avea doar legislaţia europeană care să stabilească clar ce garanţii, ce aspecte legale trebuie să luăm în considerare când vrem să oferim tratament privilegiat ori scutiri de taxe companiilor implicate. Dar această legislaţie europeană clară nu se aplică şi Turciei. Aşa că trebuie să cădem de acord cu turcii şi să oferim companiilor investitoare o umbrelă legislativă unificatoare pentru ca ele să poată acţiona.

În plus, e foarte important ca guvernele să se străduiască să înceapă acest proces pentru Nabucco şi să-l finalizeze în cel mai scurt timp.

Dacă tot am pomenit aspectele legale, nu va fi dificil pentru UE să aibă o relaţie cu ţările din Asia Centrală, pentru proiectul Nabucco, ştiind că acestea nu au un dosar prea curat în ce priveşte respectarea drepturilor omului, de exemplu. Spun asta pentru că la Bruxelles se ştie că e dificil să găseşti explicaţii pentru că faci afaceri cu ţări care contrazic valorile europene. Pentru Rusia e mai simplu...

Vreau să vă spun ceva. Pe când eram ambasador al Ungariei în China, am lansat un dialog bilateral ungaro-chinez pe problema drepturilor omului, care e încă funcţional azi şi se înscrie în dialogul pe drepturile omului al UE cu China.

Abordarea mea e diferită. Nu cred că respectarea drepturilor omului e mai puţin importantă de exemplu pentru SUA decât pentru UE, iar americanii sunt foarte activi în acest domeniul in Asia Centrala şi în zona Caspică.

Dar, ce pot spune este că UE a ajuns în acestă zonă poate un pic mai târziu, pentru că UE avea alte priorităţi în anii 90. Mai întâi UE s-a îndreptat spre Europa Centrală, apoi spre cea de Est, iar acum e deja în Ucraina, Bielorusia şi Moldova, ţările din Caucazul de Sud şi e cert că se îndreaptă spre Asia Centrală.

Dar UE nu se poate compara în Asia Centrală cu Rusia, care nu a părăsit niciodată această zonă, şi nici cu SUA care au avut acolo oportunităţi diferite. Deci cu siguranţă am ajuns un pic cam târziu şi mai avem acolo un jucător, China, aşa că pentru UE nu e la fel de uşor să fie eficientă în Asia Centrală cum e pentru aceste state.

În plus, ţările din Asia Cenrală şi din Caucazul de Sud sunt într-un stadiu diferit de dezvoltare naţională. Eu sunt un pic altfel decât cei care vorbesc despre drepturile omului şi aşa mai departe, când avem de a face cu problema energiei. Părerea mea e că energia este un bun strategic. Nu spun că afacerile sunt afaceri şi gata, dar energia este o problemă pentru următorii 50-60 de ani.

Dacă vrem să colaborăm cu aceste ţări şi să le convingem să ne vândă gazul sau petrolul lor, cu siguranţă nu ne putem duce acolo cu agendă orientată pe drepturile omului şi să le spunem "sunteţi drăguţi, dar schimbaţi asta şi asta, apoi negociem şi facem afaceri cu voi!".

Cred că noi, în UE trebuie să ne adaptăm abordările şi să găsim o politică adecvată sau o împăcare adecvată a abordărilor noastre bazate pe interes cu abordările bazate pe valorile europene. Cred că în prezent avem mai mare nevoie de abordările bazate pe interesele noastre decât pe cele privind valorile noastre, pentru că dacă nu facem asta, gazul ne poate fi luat de alţii care nu au, ca noi, agende bazate pe valori.

Plus că există riscul să creem impresia, la nivelul conducerii unor ţări partenere importante pentru noi şi Nabucco de exemplu, că vrem să aducem acolo revoluţii colorate. Iată, a fost o experienţă pentru UE ce s-a întâmplat în Ucraina, dar e şi un exemplu pentru ţările din Asia Centrală care se tem de aşa ceva. De aceea spun că UE trebuie să acţioneze precaut, cu grijă dar pro-activ ca să convingem ţările din această zonă că le vrem binele şi e în interesul lor să coopereze cu noi.

Unii analişti de la Bruxelles, consideră că Rusia se străduieşte să împiedice Nabucco să devină o realitate. Cum comentaţi?

Toată lumea joacă ce cărţi are, aşa că Rusia face ce crede că e necesar sau util intereselor sale. La rândul nostru, şi noi facem ceva ce credem că serveşte interesele UE şi aşa a fost întotdeauna. E cert că Rusia are şi ea nevoie de gaz din Asia Centrală ca să-şi poată onora contractele semnate cu partenerii europeni.

Producţia rusească de gaz nu e suficientă pentru a aproviziona Europa şi a onora sută la sută contractele. De aceea Rusia cumpără anual 50 de miliarde de metri cubi de gaz de la Turkmenistan. E posibil ca ruşii să fie interesaţi să cumpere mai mult, pentru că producţia lor nu e prognozată să crească semnificativ şi au contracte de onorat. Aşa că nu pot fi fericiţi dacă au competiţie pentru surse.

Dar nu cred că pe termen mai lung problema va fi lipsa de gaz! E destul şi în această regiune şi în Orientul Mijlociu. Probleme mari se ridică atunci când vine vorba de investiţii, dacă vor fi destui bani pentru dezvoltare, infrastructură, etc, ori dacă va fi suficientă mână de lucru specializată în domeniu care să finalizeze şi să întreţină proiectele, sau dacă oţelul şi alte materiale folosite în acest domeniu vor fi suficiente pentru ca proiectele să fie gata la timp.

Aşa că eu unul sunt mai îngrijorat de aceste chestiuni decât de lipsa de gaz. Problema nu e dacă e gaz în sol, ci când va fi disponibil pentru transport prin conducte, fie în 2013, 2014, 2015 ori 2020, nu ştiu....

Când putem spera să avem Nabucco lansat?

Puneţi o întrebare dificilă....pentru că, la urma urmei în privinţa Nabucco decizia nu aparţine guvernelor ci acţionarilor Consorţiului Internaţional Nabucco care lucrează într-un mediu de afaceri extrem de competitiv.

Ei vor decide când să înceapă lucrările, în ce condiţii, totul ţinând cont de interesele lor financiare şi de profit.

Deci va fi o decizie de afaceri nu una politică. Dar din ce am vorbit cu liderii consorţiului şi acţionari, se pare că au ca dată de referinţă anul 2013, pe care au confirmat-o recent. Ei au reevaluat şi capitalul de cheltuieli şi l-au crescut de la 5 miliarde de euro la 7,9 miliarde, ţinând cont de creşterea preţurilor la oţel şi altele. Consorţiul a confirmat oficial şi neoficial data de 2013 aşa că haideţi să sperăm că vor putea să o respecte.

Mihaly Bayer, turneu în statele implicate în proiect

Ambasadorul Mihaly Bayer, coordonatorul din partea Ungariei pentru proiectul Nabucco, se află într-un turneu în ţările implicate în proiectul Nabucco.

La Bucureşti, el a avut consultări cu reprezentanţi ai Ministerului Economiei şi Finanţelor, Ministerului pentru IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, ai Institutului de Cercetări Economice şi ai Ministerului de Externe.

Subiectul principal a fost punerea cât mai rapidă în aplicare a proiectului Nabucco, pentru care România are un interes special.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite