Europa nu ştie să-şi apere interesele în faţa Rusiei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Potrivit raportului Consiliului European pentru Relaţii Externe, Moscova a reuşit să provoace sciziune în rândul ţărilor membre ale Uniunii Europene În ciuda puterii sale economice şi

Potrivit raportului Consiliului European pentru Relaţii Externe, Moscova a reuşit să provoace sciziune în rândul ţărilor membre ale Uniunii Europene

În ciuda puterii sale economice şi militare, Uniunea Europeană pierde din ce în ce mai multe poziţii în relaţiile cu Rusia, motiv pentru care se impune elaborarea unei strategii unice pentru toate statele UE, pentru ca forul comunitar să îşi poată apăra interesele în dialogul cu Moscova, se arată într-un raport al Consiliului European pentru Relaţii Externe, dat publicităţii săptămâna aceasta, la Bruxelles.

Documentul arată că doar câteva ţări din UE se încumetă să adopte o linie dură faţă de Rusia. Altele se situează chiar pe poziţii promoscovite, în timp ce majoritatea statelor membre pledează pentru pragmatism şi afaceri profitabile cu Kremlinul.

Ana-Maria Vieru Potrivit analizei Consiliului European pentru Relaţii Externe, Rusia provoacă, în cadrul Uniunii Europene, sciziunea cea mai puternică, de când fostul ministru american al apărarii, Donald Rumsfeld, a împărţit Europa în "veche" şi "nouă" în timpul pregătirilor pentru ofensiva SUA în Irak, din martie 2003.

Autorii raportului afirmă că prin semnarea unor acorduri energetice bilaterale, prin atitudinea faţă de Kosovo sau cea cu privire la proliferarea nucleară, Rusia a reuşit să îşi sporească dominaţia în relaţia cu Uniunea Europeană.

"În prezent, Rusia este cea care dă tonul în relaţiile cu UE, iar când aceasta nu ajunge la un compromis cu instituţiile comunitare, preferă să-şi rezolve problemele la nivel bilateral cu statele UE. Astăzi, Kremlinul îşi impune agenda proprie în relaţiile dintre Rusia şi UE, în condiţiile în care încalcă din ce în ce mai mult regulile jocului", consideră fostul ministru de externe al Germaniei Joschka Fischer, unul dintre cele 50 de personalităţi care face parte din acest organism al UE, înfiinţat luna trecută.

"Acum doi, trei ani, Bruxelles-ul dicta agenda discuţiilor de politică externă dintre UE şi Rusia. Astăzi, Federaţia Rusă începe să joace pe teritoriul subiectelor prioritar europene cum sunt Kosovo sau scutul american antirachetă.

Chiar subiectele discutate de cele două părţi arată schimbarea centrului de greutate", a declarat şi Nicu Popescu, unul dintre autorii raportului, la BBC. Raportul mai arată că statele membre ale Uniunii Europene au faţă de Rusia atitudini total diferite, ceea ce permite pe de o parte semnarea unor acorduri bilaterale convenabile pentru unele state membre, iar pe de altă parte deschide calea unor dispute bilaterale.

11 dispute bilaterale În timpul mandatului de preşedinte al lui Vladimir Putin, Moscova a fost implicată în 11 dispute bilaterale cu state membre ale Uniunii Europene.

Autorii analizei constată şi faptul că strategia europeană din 1990 care a reprezentat o tentativă de a face din Rusia - slabă şi plină de datorii - o ţară democratică şi occidentală - nu mai este de actualitate, ceea ce a făcut ca mulţi membri ai UE să renunţe la acţiuni comune, preferând să încheie afaceri bilaterale cu Moscova.

Soluţiile identificate de autorii raportului Raportul recomandă Uniunii Europene să ceară Moscovei să respecte toate acordurile şi toate standardele internaţionale pe care şi le-a asumat, dar şi să condiţioneze prezenţa Rusiei în G8 de modul de respectare a acestora.

În cazul în care Moscova nu va accepta cooperarea, celelalte state puternic industrializate ar trebui să se întâlnească în vechea formulă G7. În plus, ţările membre trebuie să acorde Comisiei Europene dreptul de a aproba dinainte acordurile energetice şi prerogative în utilizarea legilor Uniunii în domeniul concurenţei, la verificarea afacerilor energetice cu Moscova.

Autorii documentului susţin că ar fi bine ca statele membre ar trebui să îşi pună la punct un sistem de avertizare prealabilă în eventualitatea unor dispute bilaterale sau a semnării unor înţelegerii în domeniul energetic. "Orice stat european luat în parte discută cu Rusia de pe poziţii de slăbiciune. Până şi Germania, în planul bilateral cu Rusia este partenerul mai mic.

Dacă UE va fi capabilă să vorbească pe o singură voce, atunci Rusia va fi partenerul mai mic", este de părere Nicu Popescu. Consiliul European pentru Relaţii Externe a fost înfiinţat în octombrie cu scopul de a promova o politică externă "mai coerentă şi mai viguroasă" a UE astfel încât să răspundă "încercărilor globale" tot mai numeroase.

Printre cele 50 de personalităţi europene care fac parte din noul organism se numără foşti premieri, preşedinţi, parlamentari, miniştri şi intelectuali din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, între care Martti Ahtisaari, Giuliano Amato, Emma Bonino, Jean-Luc Dehaene, Joschka Fischer, Bronislaw Geremek, Chris Patten, Dominique Strauss-Kahn.

Disputele cu statele membre UE sub mandatul lui Putin

Bulgaria: Renegocierea contractelor pentru furnizarea gazelor naturale; embargou pe exporturile din carne de porc

Danemarca: Presiuni diplomatice; ameninţări asupra companiilor şi organizaţiilor nonguvernamentale daneze de la Moscova

Estonia: Tensiuni diplomatice; atacuri cibernetice; embargou asupra comerţului şi transportului; tarife discriminatorii asupra tranzitului feroviar

Finlanda: Taxe pe exportul de cherestea din Rusia Germania: Intreruperea alimentării cu petrol

Letonia: Tarife discriminatorii pe transportul feroviar; sancţiuni comerciale

Lituania: Blocada petrolului; tarife discriminatorii pe transportul feroviar

Olanda: Dispute comerciale (flori, fructe şi legume); renegocierea contractelor pentru benzină (Shell)

Polonia: Embargou pe produsele din carne şi legume

Suedia: Taxe percepute de Rusia la exportul de cherestea

Marea Britanie: Presiuni diplomatice; revizuirea unor contracte (Balkan Petroleum şi Shell); presiuni asupra Consiliului britanic; asasinarea lui Alexandr Litvinenko şi refuzul Moscovei de a-l extrăda în Regatul Unit pe Lugovoi

Influenţa Rusiei în relaţiile cu vecinii

Hard Power:

-Blocada vinului, legumelor, produselor din carne şi lactatelor n Embargou asupra benzinei şi petrolului

-Blocade în transport şi comunicaţii (căi ferate, servicii poştale, transferuri bancare)

-Preţuri diferite la energie n Preluări de infrastructură

-Conflicte secesioniste

-Refuzul de a retrage trupe

-Arme la preţuri mai mici pentru aliaţi

Soft Power:

-Mass-media rusească

-Finanţarea ONG-urilor

-Creşterea economică

-Circulaţia fără vize

-Deschiderea pieţei muncii

-Capitalism autoritarist

-Protecţia regimurilor autoritariste

-Exportul "democraţiei suverane"

-Cetăţenia rusească şi pensiile

-Antrenamente militare

Revizionismul Rusiei

Sfera Geostrategică:

-revizuirea tratatului CFE;

-nerespectarea angajamentelor luate la Istanbul în legătură cu retragerea trupelor din Republica Moldova şi Georgia

Sfera Politică:

-Ignorarea normelor OSCE şi Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului Încălcarea angajamentelor Consiliului Europei;

-încălcări ale prevederilor Convenţiei de la Viena

Sfera economică:

-Eşec în respectarea contractelor

-Punerea sub semnul întrebării a Cartei Energetice Europene

-Nerespectarea normelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Parteneri strategici ai Moscovei în UE

Partenerii strategici ai Rusiei, cu cea mai mare influenţă în politica UE sunt, potrivit raportului, Germania, Franţa, Italia şi Spania.

Toate aceste ţări au fost "curtate" de Vladimir Putin, care le arată respectul pe care o mare putere o datorează alteia de acelaşi calibru. Nicolas Sarkozy a pus accent pe colaborarea cu Putin, după ce iniţial a criticat Rusia. Germania este cea mai importantă piaţă pentru gazul rusesc şi cel mai mare partener comercial al Rusiei.

Cele două ţări au şi un parteneriat politic puternic, iar Germania are mare credibilitate la Moscova. Germania se opune proiectului de separare a patronatelor companiilor energetice, făcând jocul Rusiei. Italia este al treilea partener comercial al Rusiei şi a doua piaţă pentru gazul rusesc.

Deţine 32% din importul de gaz din Rusia, ce ar putea creşte până la 40% până în 2010. În timpul primului an de mandat, premierul Romano Prodi s-a întâlnit de patru ori cu Putin şi numai o dată cu George Bush.

Franţa are relaţii economice mai slabe cu Rusia decât celelalte mari state ale UE. Gas de France şi Total sunt parteneri ai Gazprom. Spania a evitat ridicarea de probleme politice sensibile în relaţiile cu Rusia. Pune accent pe cooperarea economică, dar schimburile economice sunt limitate.

Caii troieni

Potrivit raportului, "caii troieni" ai Rusiei în UE sunt Grecia şi Cipru. Ambele ţări se opun separării patronatelor din industria energetică. De-a lungul timpului, Rusia a acordat Greciei un suport util în relaţiile cu Turcia şi este unul dintre cei mai importanţi furnizori de arme în Grecia.

Rusia furnizează Greciei 75% din necesităţile de gaz, iar Grecia speră într-un parteneriat energetic puternic. Turiştii ruşi cheltuiesc, în medie, de două ori mai mult în Grecia decât turiştii din alte ţări ale lumii. Cipru este zona cu cea mai mare activitate pentru companiile ruse offshore. Rusia susţine Cipru în disputa cu partea nordică a insulei, iar Cipru este cel mai mare investitor în Rusia.

Austria, Belgia, Bulgaria, Finlanda, Ungaria, Luxemburg, Malta, Slovacia, Slovenia şi Portugalia sunt incluse în categoria "pragmaticilor prietenoşi", care în relaţiile cu Moscova pun afacerile înaintea politicii. Viena doreşte să devină centru regional pentru gazele ruseşti; băncile austriece sunt active în Rusia. Rusia este al doilea partener comercial al Bulgariei.

Lukoil este unul dintre cei mai mari plătitori de taxe din Bulgaria, iar 218.194 de ruşi au vizitat Bulgaria în 2006. Bulgarii vor să nu fie ocoliţi de conductele de gaz South Stream şi de petrol Burgas-Alexandroupolis planificate de Gazprom. Finlanda depinde 100% de gazele ruseşti, Rusia este al doilea partener comercial pentru această ţară nordică.

Luxemburgul este al patrulea investitor străin formal în Rusia (5,9 miliarde dolari), graţie mecanismelor offshore. Malta nu importă gaz din Rusia, dar este interesată în atragerea de turişti ruşi. Portugalia evită disputele cu Putin care a preferat un summit "drăguţ" UE-Rusia. Slovacia este dependentă 100% de gazul şi 97% de petrolul ruseşti.

Slovenia depinde doar în procent de 60% de gazul rusesc (40% este algerian); nu face parte din CFE. 92% din necesarul de gaze pentru Ungaria vine din Rusia, iar Moscova i-a oferit ocazia de a deveni centru de distribuţie a acestuia. Budapesta favorizează conducta de gaze Blue Stream II a Gazprom în faţa proiectului Nabucco sprijinit de UE, care încearcă să protejeze unele companii să fie preluate de ruşi.

Pragmaticii distanţi

România face parte, alături de Marea Britanie, Cehia, Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Olanda şi Suedia, dintre ţările aflate în categoria "pragmaticilor distanţi", care se raportează critic la Rusia din cauza situaţiei drepturilor omului şi a derapajelor democratice, dar care, cu toate acestea, încearcă să facă afaceri cu Moscova.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite