Europa îmbătrâneşte mai rapid decât oricare alt continent

Prognozele arată că, până în 2050, raportul dintre pensionari şi populaţia activă a Europei se va dubla, ajungând de la 1/4 la mai puţin de 1/2. O soluţie este creşterea vârstei de

Prognozele arată că, până în 2050, raportul dintre pensionari şi populaţia activă a Europei se va dubla, ajungând de la 1/4 la mai puţin de 1/2. O soluţie este creşterea vârstei de pensionare, alta - acceptarea cât mai multor imigranţi tineri

În paralel cu summitul Uniunii Europene de la Bruxelles, de la sfârştiul lunii trecute, un alt summit, care a beneficiat de mai puţină publicitate, se desfăşura la Munchen. Tema însă era una cel puţin la fel de serioasă ca a tratatului european: îmbătrânirea rapidă şi sigură a populaţiei continentului.

Faptul că Europa are din ce în ce mai mulţi bătrâni şi din ce în ce mai puţine persoane de vârstă activă care să alimenteze fondurile de pensii este cunoscut.

Amploarea şi rapiditatea cu care evoluează acest fenomen sunt însă adesea date uitării. Summitul din capitala Bavariei, organizat de grupul de experţi "CESIfo", de la Universitatea din Munchen, şi de Fundaţia "BMW Herbert Quandt", a reunit academicieni, lideri politici şi de afaceri, care au tras un nou semnal de alarmă asupra schimbărilor demografice şi a efectelor lor. Este greu să nu fii cuprins de tristeţe când îţi contempli propria bătrâneţe, despre care ştii că va veni, cu siguranţă, în cele din urmă. Este oare şi Europa condamnată la aceeaşi soartă? Statisticile arată că populaţia Europei îmbătrâneşte mai rapid decât a oricărui alt continent. Statisticile sunt sumbre, deoarece scăderea populaţiei tinere aduce cu sine declinul economic. Întrucât potenţialul creşterii economice este determinat de doi factori principali: populaţia activă şi productivitatea muncii, o populaţie activă în scădere ameninţă să împiedice creşterea economică şi să scadă standardele de trai.

Peste 100 milioane de pensionari, până în 2050

Până în 2050, durata de viaţă în creştere continuă şi rata natalităţii în scădere vor face ca populaţia încadrată în muncă să scadă cu circa 38 de milioane. În acelaşi timp, populaţia în vârstă de peste 65 de ani va creşte cu 40 de milioane, arată statisticile.

Acest lucru va duce la creşterea numărului de pensionari din UE la peste 100 de milioane. Prognozele arată că raportul dintre populaţia peste 65 de ani şi cea activă se va dubla de la 1/4 la 1/2 sau chiar mai puţin până în 2050.

Un scenariu optimist, imaginat la summitul de la Munchen de Klaus Kleinfeld, şeful executiv al companiei Siemens, arată că îmbătrânirea continentului poate fi transformată într-o oportunitate. Din fericire, suntem în miezul unei ere de avansare rapidă şi de inovaţii în medicină şi biotehnologie. Noile invenţii farmaceutice şi terapiile genetice promit atenuarea, dacă nu anularea celor mai urâte aspecte ale îmbătrânirii. Inovaţiile şi reformele sociale ar putea permite Europei să îmbătrânească frumos, rămânând dinamică.

Oamenii în vârstă sunt deja mult mai sănătoşi decât înainte şi este probabil ca lucrurile să se îmbunătăţească.

O populaţie îmbătrânită, dar sănătoasă este şi una care poate fi activă mai mult timp şi poate continua să contribuie la creşterea economică. În acest fel, o Europă îmbătrânită poate funcţiona. Pentru a combate declinul economic, liderii europeni trebuie să facă faţă altor două provocări politice critice. Prima priveşte imigraţia, iar cea de-a doua - productivitatea muncii.

Creşterea vârstei de pensionare bate la uşă

Cu mai puţini oameni de vârstă activă care să plătească pensiile şi asigurările de sănătate ale vârstnicilor, statele se confruntă cu o povară fiscală fără precedent. Un studiu al companiei de asigurări AXA, publicat în aprilie, arată că în toate ţările europene, cu excepţia Marii Britanii şi a Germaniei, peste 50% din populaţia de vârstă activă consideră că venitul lor va fi insuficient după ieşirea la pensie. În toate ţările, oamenii aşteaptă o reformă a sistemului de pensii, iar peste 80% din cei chestionaţi se aşteaptă la creşterea vârstei de pensionare, în timp ce 70% anticipează o reducere a beneficiilor. Guvernele ezită totuşi să facă aceşti paşi nepopulari, mai ales că astfel de măsuri ar afecta un important segment electoral.

Marea Britanie este prima ţară care a anunţat că vârsta de pensionare va creşte la 68 de ani din 2044. Pe măsură ce creşterea numărului de pensionari măreşte costurile pensiilor de stat, micşorarea cuantumului acestora, ca şi a altor beneficii va fi inevitabilă. Pentru politicieni va fi greu să convingă populaţia să accepte măsurile. Vor fi necesare schimbări fundamentale pe piaţa muncii şi în ceea ce priveşte cultura jobului şi atitudinea faţă de oamenii în vârstă.

Imigraţia, numai o parte a soluţiei

Având în vedere că Europa urmează să rămână fără suficiente persoane de vârstă activă şi cu o armată de oameni bătrâni pe care trebuie să-i întreţină, politicienii nu trebuie să fie ostili imigraţiei.

Totuşi, analiştii spun că aceasta nu este soluţia completă, deoarece numărul de imigranţi necesar pentru a stabiliza forţa de muncă este prea mare pentru a fi fezabil, politic şi practic.

Cifrele sugerează că ar fi necesari 1,6 milioane de imigranţi pe an pentru a acoperi golurile lăsate de europenii care se pensionează.

Statisticile ONU arată că numai Germania, pentru a combate scăderea populaţiei, ar trebui să primească 3 milioane de lucrători imigranţi anual. O sursă naturală de imigranţi pentru Europa este Africa şi Orientul Mijlociu. Mulţi dintre europeni citează incidentele din Franţa din 2005 sau cele din Danemarca privind caricaturile profetului Muhammad ca motive pentru a nu-şi deschide porţile unui număr mare de imigranţi.

Creşterea imigraţiei este, teoretic, o soluţie, dar cei mai mulţi specialişti sunt de acord că nu este fezabilă politic. Mai mult, nu ar rezolva problema pe termen lung deoarece emigranţii, după câteva generaţii, vor alege şi ei un mod de viaţă european şi rata fertilităţii va scădea din nou.

Populaţia mondială creşte, dar în ţările sărace

Europa este singurul continent a cărui populaţie se va reduce în următoarele decenii.

Prognozele arată că, până în 2030, populaţia lumii va creşte cu 38% faţă de nivelul actual, atingând nouă miliarde de oameni, faţă de 6,5 miliarde în prezent. Faţă de anul 1900, când se crede că populaţia globului era de numai 1,6 miliarde, creşterea va fi de mai mult de cinci ori. Demografii prognozează o populaţie în scădere şi mult îmbătrânită în ţările industrializate şi o populaţie în creştere explozivă şi din ce în ce mai tânără în ţările în curs de dezvoltare. Ambele tendinţe sunt văzute drept problematice. Creşterile populaţiei vor fi concentrate în America Latină, Africa şi Asia de Sud. Europa şi America de Nord sunt dependente de imigraţie, însă populaţia Americii va înregistra totuşi o creştere, în timp ce Vechiul Continent este singurul a cărui populaţie va scădea.

Ratele de fertilitate rămân mici acolo unde copiii sunt doriţi din punctul de vedere al politicilor publice şi mari în zonele unde foametea şi sărăcia prevalează. Între naţiunile dezvoltate, SUA stau cel mai bine. Demografii spun că SUA continuă să primească un număr mare de imigranţi, cei mai mulţi din America Latină, care tind să aibă o rată de fertilitate mai mare decât a populaţiei locale. De asemenea, un standard de viaţă mai mare permite multor femei din SUA să îşi crească singure copiii, iar bărbaţii americani participă la acest lucru într-o măsură mai mare decât cei din alte naţii, spun specialiştii.

Unele ţări se tem că vor "stinge lumina"

Populaţia de vârstă activă a Europei se micşorează pe măsură ce ratele fertilităţii scad. Într-un acces de disperare, unul dintre oficialii Germaniei, ţară în care mortalitatea depăşeşte natalitatea încă din 1973, spunea că, dacă tendinţa continuă, ţara va trebui în curând "să stingă lumina".

Toate statele UE se confruntă cu perspectiva îmbătrânirii populaţiei şi, în final, a scăderii ei. Femeile din UE nasc, în medie, 1,5 copii de-a lungul vieţii, însă raportul ar trebui să fie de 2,1 copii /femeie pentru a permite înlocuirea populaţiei. Nicio ţară din UE nu ajunge la acest deziderat. Rata de fertilitate este de 1,2 copii/femeie - în Slovenia, Cehia, Italia, Spania, Letonia, Polonia, Lituania, 1,3 - în Bulgaria, România, Austria, Grecia, Ungaria, Slovacia, 1,4 - în Portugalia, Estonia, Germania, 1,5 - în Malta şi Suedia, 1,6 - în Olanda şi Belgia, 1,7 - în Luxemburg, Danemarca şi Finlanda, 1,8 - în Irlanda, Marea Britanie şi Cipru, şi de 1,9 în Franţa, potrivit statisticilor CIA.

Eforturile de a încuraja cuplurile să aibă copii au conotaţii fasciste sau comuniste. Mussolini îi taxa pe burlaci, iar Hitler acorda recompense pentru femeile cu mulţi copii. Deşi nu se pune problema unor astfel de măsuri, guvernele europene se luptă să găsească o soluţie.

Suedia a introdus un pachet de măsuri constând în creşterea salariului femeilor, ore de lucru flexibile pentru ambii părinţi şi servicii de îngrijirea copiilor. În Italia, unde populaţia s-ar putea reduce cu o treime până în 2050, unele primării oferă sume mari de bani pentru fiecare nou-născut. Guvernul polonez a anunţat, recent, că va cheltui 6 miliarde USD în următorii şapte ani pentru a sprijini familiile, prin mărirea concediului de maternitate, prelungirea programului grădiniţelor şi scutirea de impozite pentru familiile cu copii. Estimările arată că numărul polonezilor va scădea cu patru milioane până în 2030 dacă tendinţa actuală de scădere a ratei fertilităţii continuă. În Germania, coaliţia condusă de cancelarul Angela Merkel a alocat, din acest an, miliarde de euro în beneficii pentru femeile care decid să aibă copii. În ciuda acestor măsuri, Europa este continentul cu cea mai mare rată de îmbătrânire şi scădere a populaţiei. SUA, care au în prezent cu 160 milioane de oameni mai puţin decât UE, vor avea o populaţie egală cu a UE până în 2050, după cum arată prognozele.

Din ce în ce mai multe europence renunţă la maternitate

"A nu avea copii nu mai este, pentru multe femei din Europa, o pierdere, ci începe să devină o alegere", a declarat, pentru BBC, dr Catherine Hakim, sociolog la Şcoala de Economie din Londra, care a făcut cercetări în acest domeniu. Din ce în ce mai multe femei între 30 şi 40 de ani refuză "jobul" de mamă - deoarece el este asociat cu pierderea libertăţii, reducerea perspectivelor de carieră şi dificultăţi financiare. Este greu de apreciat care este amploarea fenomenului, însă dr Hakim spune că el este de necontestat. "În multe ţări europene, circa 10% din femei ajung la vârsta de 45 de ani fără copii", spune ea. În acest procent se încadrează cele care au dorit acest lucru, cele care au amânat momentul prea mult şi cele care sunt pur şi simplu infertile. Potrivit unui studiu al ONU, procentul acestora din urmă ar fi de 2-3%" , spune dr Hakim. Ea crede că numărul femeilor fără copii se va dubla în multe ţări şi că va ajunge la nivelul continentului la 20%, cu excepţia Germaniei, unde cifra se apropie deja de 30%. "Este un stil de viaţă care deja a început să se contureze. Sentimentele celor care nu doresc copii devin legitime şi oamenii încep să nu mai simtă că deviază de la normalitate dacă aleg acest stil de viaţă", spune dr Hakim. În Marea Britanie, de exemplu, statisticile arată că, până în 2010, un sfert din femei nu vor avea copii de-a lungul vieţii. Faptul că femeile pot controla numărul de naşteri este un lucru pozitiv, însă specialiştii se întreabă care este motivul pentru care cele mai multe aleg să aibă copii puţini sau chiar deloc: pentru că aşa vor sau din motive economice sau legate de carieră?

Temeri exagerate?

Unii dintre analişti consideră că temerile sunt exagerate. Pare ironic să fim îngrijoraţi, pe de o parte, de scăderea populaţiei şi, pe de altă parte, de insuficienţa resurselor naturale sau a spaţiului de locuit.

Norman Myers, expert în ecologie la Oxford, crede că mai puţini consumatori vor duce la mai puţină exploatare a resurselor naturale şi mai puţină degradare a mediului înconjurător. Aceasta ar însemna aer şi apă mai curate şi oraşe mai puţin congestionate.