Adevarul.ro

Demisia Mariei Luisa Busi, o cunoscută prezentatoare a postului de televiziune RAI 1, readuce pe tapet libertatea de informare din Peninsulă. Jurnalista, care a lucrat la postul naţional de televiziune încă din 1991, susţine că nu a mai suportat atitudinea pro-Berlusconi a principalei emisiuni de ştiri, TG1.

Absolventă de psihologie şi înscrisă din 1989 în asociaţia jurnaliştilor profesionişti, Maria Luisa Busi este una dintre cele mai familiare figuri din mass-media italiene, realizând şi prezentând TG1, „telejurnalul de seară" al postului naţional de televiziune. Plecarea ei neaşteptată agită apele în RAI, astfel că ziarul de stânga „L'Unita" scrie că „asistăm la o adevărată furtună în postul naţional de televiziune". Preşedintele RAI, jurnalistul Paolo Garimberti, a declarat la rândul său: „Decizia Mariei Luisa Busi de a-şi da demisia este un alt semnal îngrijorător faţă de situaţia care cere maximum de atenţie din partea conducerii postului".

Citiţi şi:

Fratele lui Berlusconi a vrut să-şi ia „tain" din România
Berlusconi are şi o parte bună: ministrul de Finanţe

Demersul hotărât al „ştiristei" (o adevărată „Andreea Esca a Italiei") are strânsă legătură cu Augusto Minzolini, producătorul TG1, care a imprimat principalei emisiuni de ştiri o poziţie vădit pro-Berlusconi, încălcând astfel o normă a deontologiei jurnalistice, pe cea a imparţialităţii, mai ales când este vorba de postul naţional de televiziune al unei ţări. Presa italiană a scris despre Minzolini că „este omul prim-ministrului".

Într-adevăr, anul trecut, la numirea producătorului TV, Berlusconi şi-a adus o contribuţie importantă, făcând uz de influenţa sa în alegerea responsabililor RAI în calitate de prim-ministru. Iar „roadele" acestei numiri nu au întârziat să apară, determinând-o pe Maria Luisa Busi să-i reproşeze pe faţă lui Minzolini faptul că se foloseşte de principala emisiune de ştiri pentru a ameliora imaginea „şifonată" a lui Berlusconi.

Gunoiul sub preş

Un demers extrem de contestat al lui Minzolini în acest sens a fost modul favorabil în care a prezentat povestea avocatului David Mills (acuzat şi condamnat pentru corupţie), implicat, sub influenţa premierului italian, într-o afacere stufoasă de corupere a unui magistrat. Maria Busi a denunţat imediat atitudinea părtinitoare a lui Minzolini, fapt ce i-a adus din partea acestuia ameninţări şi aluzii mai mult sau mai puţin voalate la o eventuală sancţiune.

Într‑un interviu acordat în februarie cotidianului „La Repubblica", Busi a vorbit despre faptul că nu se mai regăseşte în linia editorială a celei mai importante emisiuni de ştiri. Ea i-a mai acuzat pe producătorii TG1 de prezentarea denaturată a urmărilor cutremurului de la Aquila şi de ascunderea afacerilor oneroase făcute acolo după seism de apropiaţii premierului.

Reproşuri internaţionale pentru „Berlu"

La începutul lunii mai, organizaţia Freedom House a dat publicităţii raportul pe 2009 privind libertatea presei. Conform acestuia, Italia este singura ţară din Europa Occidentală care nu este „Free" („liberă"), ci doar „Partly free"(„parţial liberă").

La sfârşitul anului trecut, Reporters sans Frontières a denunţat faptul că „Berlusconi nu ezită să facă uz de puterea sa politică şi economică pentru a nu lăsa informaţia să circule liberă", de aceeaşi părere fiind şi Federaţia Europeană a Jurnaliştilor. Reporters sans Frontières a mai afirmat că „Italia este singurul stat din lume în care prim-ministrul controlează direct aproape toate posturile de televiziune".

Război declarat cu jurnaliştii

Relaţiile lui Silvio Berlusconi cu presa s-au tensionat pe parcurs, de când a revenit la putere pentru un al patrulea mandat, în mai 2008.„Caii de bătaie" ai jurnaliştilor au fost afacerile de corupţie şi procesele în care este implicat premierul italian, secondate de scandalurile la fel de „generoase" din punct de vedere jurnalistic legate de viaţa sa privată. Numeroasele „derapaje" extraconjugale l-au costat, de altfel, divorţul de cea de-a doua soţie, Veronica Lario.

În faţa atacurilor presei, Berlusconi s-a declarat mereu „o victimă", încercând să pună botniţă instituţiilor media care nu fac parte din imperiul său de presă Mediaset. Spre exemplu, când cotidianul de stânga „La Repubblica" a dezvăluit anul trecut relaţia pe care „Il Cavaliere" o avea cu minora Noemi Laetizia, ziarul a fost dat în judecată. Directorul publicaţiei de orientare catolică „L'Avvenire" a fost constrâns să-şi dea demisia în urma unor atacuri publicate de „Il Giornale", cotidianul controlat de fratele lui Berlusconi (Vaticanul îi ceruse premierului italian să lămurească anumite acuzaţii de corupţie).

În octombrie 2009, la Roma a fost organizată o megamanifestaţie în favoarea libertăţii de exprimare şi a informaţiei independente. Iar „La Repubblica" a lansat o petiţie online împotriva „tentativei lui Berlusconi de a reduce presa liberă la tăcere" care, în doar câteva zile, a adunat peste 300.000 de semnături. În luna martie a acestui an, un jurnalist independent, Rocco Carlomagno, care a îndrăznit să-i pună o întrebare incomodă premierului, a fost scos de guler afară din sala unde se ţinea conferinţa de presă.