Eliberarea soldatului-erou, revendicată de toată lumea

Soldatul Gilad Shalit, ţinut prizonier cinci ani de Hamas, a fost eliberat. Pe lângă Israel, Franţa, Germania şi Turcia consideră că au avut o mare contribuţie la eliberarea soldatului israelian.

Bucurie imensă, ieri, în Israel. După negocieri intense între palestinieni şi israelieni, mediat de Germania şi Egipt, tânărul sergent al armatei israeliene, Gilad Shalit, a fost eliberate de Hamas şi s-a întors la familia sa în oraşul Mitzpe Hila, din nordul Israelului.

Shalit, acum în vârstă de 25 de ani, a petrecut cinci ani în captivitate, în Fâşia Gaza. Mai exact 1.940 de zile de chin, departe de cei dragi. El a fost transferat pe la punctul de trecere Rafah, în Egipt, după care a fost predat autorităţilor israeliene. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-şi sune părinţii.

Avea doar 19 ani când le-a auzit vocea ultima oară. 25 iunie 2006 este o zi pe care n-o poate uita. Atunci a fost răpit de un comando palestinian din postul militar din vecinătatea Gaza, unde era mobilizat. Într-un fel a fost norocos. Ceilalţi doi camarazi din post au fost ucişi atunci.

Vrea să vorbească cu oameni normali

Primul lucru făcut de autorităţile israeliene când l-au preluat pe Shalit din Egipt a fost să-l supună unui control medical. Primele imagini după eliberare, prezentate de postul de televiziune egiptean Nile TV, arată un tânăr în uniformă militară israeliană, slab şi tras la faţă. Purtătorul de cuvânt al Tsahal, armata israeliană, susţine că starea de sănătate al lui Gilad Shalit este bună. Cel puţin fizic, el este sănătos. Cinci ani în care a fost privat de libertate şi, posibil, supus unor tratamente dure, nu trec însă fără urmări.

„Sunt nespus de fericit că sunt din nou liber. Mi-e dor de familie şi de prietenii mei", au fost primele cuvinte rostite de tânărul soldat în faţa camerelor de televiziune. El le-a mărturisit jurnaliştilor că-i e dor să vorbească cu oameni normali şi să povestească despre coşmarul prin care a trecut.

Probleme de concentrare

„Dar am foarte multe de făcut acum, că sunt liber", a adăugat Shalit. El a mai spus că ar fi foarte fericit dacă mii de deţinuţi palestinieni aflaţi încă în Israel ar putea fi eliberaţi pentru a se întoarce la casele lor.

„Vorbea cu voce stinsă. Avea probleme de concentrare. A trebuit să-i repet de câteva ori întrebările", a povestit Sharia Amin, jurnalista egipteană care a obţinut primele declaraţii din partea lui Gilad. Potrivit datelor furnizate de Ierusalim, în închisorile israeliene mai sunt încă circa 6.000 de deţinuţi palestinieni.

Sărbătoare în Mitzpe Hila

Acasă, în oraşul Mitzpe Hila, din nordul Israelului, agitaţia a început încă de acum o săptămână, când premierul Benjamin Netanyahu a anunţat că a bătut palma cu Hamas pentru eliberarea lui Gilad Shalit, devenit un simbol al eforturilor armatei israeliene de a nu-şi părăsi niciodată soldaţii în mâinile inamicilor.

În timp ce părinţii soldatului, Noam şi Aviva Shalit, şi bunicul Tzvi îl aşteptau pe tânăr pe aeroportul militar Tel Nof din centrul ţării, sute de curioşi se perindau prin faţa casei familiei Shalit din Mitzpe Hila, devenită un adevărat loc de pelerinaj.

Autorităţile locale au pregătit deja pentru curioşi o broşură, în care, printre altele, oamenii sunt rugaţi să aibă răbdare şi să-l lase pe Gilad să-şi refacă viaţa. Arabi şi creştini care locuiesc în localităţile din apropiere au participat la sărbătoare.

Dincolo de ceea ce a devenit în mintea israelienilor, cine este Gilad Shalit? Este născut aproape de graniţa cu Libanul, în oraşul Nahariya, la 28 august 1986.

Un tânăr timid, pasionat de baschet

S-a mutat cu familia în Mitzpe Hila când avea doi ani. Timid şi firav, Gilad a fost un elev de nota zece şi un pasionat al baschetului. La 19 ani a început serviciul obligatoriu în armată. După câteva luni, a şi fost răpit. Câteva înregistrări video şi audio, câteva scrisori, cam atât s-a ştiut despre el în ultimii cinci ani.

A primit în lipsă titlul de cetăţean de onoare din partea Parisului, Romei, oraşului New Orleans, Baltimore şi Miami. Politicienii se înghesuie deja să-şi atragă capital politic din eveniment. Shalit s-a văzut deja cu premierul israelian. În curând, tânărul va avea o întâlnire şi cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, Shalit având şi cetăţenia franceză.

„V-am adus copilul din nou acasă. Misiunea noastră se încheie aici", a declarat şi premierul Netanyahu. Şi Angela Merkel, cancelarul Germaniei, ţară care a mediat negocierile, a salutat eliberarea soldatului. O parte importantă din merit şi-o revendică şi Turcia prin vicepremierului turc Bulent Arinc. „Tot ceea ce dorim noi este ca armele să tacă, sângele să înceteze să mai curgă", a declarat acesta.

Bucurie în Gaza

Palestinienii din Fâşia Gaza îşi aşteaptă rudele   Foto: Reuters

477 de deţinuţi palestinieni au fost eliberaţi ieri de Israel, fiind primii dintre cei 1.027 de prizonieri eliberaţi la schimb cu soldatul Gilad Shalit. Unii dintre aceştia sunt lideri sau activişti importanţi ai Hamas. Cei mai mulţi erau condamnaţi la închisoare pe viaţă pentru comiterea unor crime sau acte teroriste în care au murit zeci de israelieni. Palestinienii eliberaţi au fost purtaţi pe braţe de locuitorii din Fâşia Gaza.

Cine câştigă de pe urma „afacerii" Shalit?

Gilad Shalit şi-a exprimat ieri speranţa că acordul încheiat de Israel şi mişcarea palestiniană va ajuta la o pace durabilă în Orient. Rămân însă o mulţime de întrebări. De ce a aşteptat atât premierul Benjamin Netanyahu să bată palma pentru eliberarea celor 1.027 de deţinuţi, când ocazii au mai existat şi în 2007 şi 2009? De ce Israelul a acceptat, cum n-ar fi făcut-o SUA niciodată, un preţ atât de mare: eliberarea a peste o mie de criminali şi terorişti?

Cotidianul britanic de „The Telegraph" susţine că Shalit a devenit simbolul traumei poporului evreu, hăituit constant de-a lungul istoriei. Evident, povestea tânărului este un element care a declanşat un val de emoţie în întreaga lume şi un capital de imagine important pentru guvernul de la Ierusalim şi pentru liderii de la Berlin şi Cairo, care au contribuit la succesul negocierilor israeliano-palestiniene.

Preţul mare plătit de Israel are de-a face cu o cultură a poporului evreu, care nu-şi lasă în urmă niciun om. Are de-a face şi cu rădăcinile socialiste ale statului Israel, păzit, nu întâmplător, de o „armată a poporului".

Israelul, fără prieteni

Israelienii care au pierdut pe cineva drag în atacurile comise de palestinienii care au fost eliberaţi din închisorile israeliene au cerut Guvernului să nu bată palma cu Hamas. Executivul de la Ierusalim s-a apărat spunând că nu eliberează lideri ai Hamas sau ai vreunei alte grupări teroriste palestiniene. Liderii politici israelieni au mai anunţat că palestinienii eliberaţi semnează un angajament că nu vor face rău statului Israel. Dacă nu, au ameniţat guvernanţii, ei vor fi „vânaţi".

Membrii Hamas, pregătiţi de câteva „salve“  Foto: Reuters

Israelul a acceptat schimbul de prizonieri acum, comentează „The Telegraph" şi din cauza revoltelor arabe, care au lăsat Israelul fără prieteni în regiune. Există şi o motivaţie de ordin intern. Premierul Netanyahu conduce un guvern de coaliţie dominat de dispute interne şi de scandaluri. După ce creşterea preţurilor la alimente şi chirii i-a scos în stradă pe israelieni vara aceasta, afacerea Shalit pare să fie un prilej bun de creştere a popularităţii premierului.

Momentul eliberării lui Shalit este un câştig şi pentru palestinieni, care vor să inspire încredere comunităţii internaţionale, care tocmai dezbate recunoaşterea statului Palestina ca membru cu drepturi depline al ONU.

Prin afacerea Shalit, Hamas vrea să recâştige şi susţinerea populaţiei din Fâşia Gaza, care, spre deosebire de Cisiordania, se zbate în sărăcie. De pe urma eliberării mai vrea să câştige bunăvoinţa Occidentului şi Khaled Meshaal, membru al conducerii Hamas. Începând din 2001, el a locuit la Damasc şi a fost protejat de liderul sirian Bashar Al-Assad, care a pierdut susţinerea SUA şi a UE.