Efectul Kosovo dăunează Poloniei

Încurajată de precedentul creat în Balcani, Silezia vrea autonomie Deşi negat cu vehemenţă de sponsorii săi, precedentul Kosovo continuă să-şi producă efectul în spaţiul european.

Încurajată de precedentul creat în Balcani, Silezia vrea autonomie

Deşi negat cu vehemenţă de sponsorii săi, precedentul Kosovo continuă să-şi producă efectul în spaţiul european. Ultima ţară afectată pare a fi Polonia.

Polonezii din Silezia i-au trimis premierului Donald Tusk o petiţie prin care cer modificarea Constituţiei ţării. Scopul: dobândirea autonomiei. Dacă nu vor primi satisfacţie, separatiştii, reprezentaţi de Mişcarea pentru autonomia Sileziei, ameninţă cu separarea regiunii de Polonia.

O petiţie similară a fost trimisă şi Seimului care, împreună cu Senatul (cele două camere ale parlamentului de la Varşovia), a aprobat legea privind minorităţile naţionale şi etnice şi limbile regionale. Această lege menţionează nouă naţionalităţi şi patru grupuri etnice pe teritoriul Poloniei, dar nu şi comunitatea din Silezia, cu toate că, la ultimul recensământ, 173.000 de persoane s-au declarat de "naţionalitate sileziană".

"Naţionalitatea sileziană"

În paralel, Mişcarea pentru autonomia Sileziei a făcut o plângere la Curtea Europeană de la Strasbourg deoarece tribunalul din Katowice, care nu recunoaşte "naţionalitatea sileziană", a refuzat înregistrarea Uniunii silezienilor. Asta, în ciuda faptului că altor comunităţi regionale din Polonia nu li s-a refuzat acest drept.
Recent, reprezentanţii mişcării au organizat o manifestaţie de protest în faţa sediului guvernului polonez, la care au participat peste 100 de persoane "dotate" cu steagurile galben-albastre ale Sileziei Superioare.

Un litigiu vechi de decenii

Deşi, aşa cum apreciază analiştii, actualul demers al silezienilor reprezintă o reacţie la evenimentele din Kosovo, problema datează de mai multe decenii.

Din 1920 până în 1939, în Silezia, care era împărţită între Germania nazistă şi Polonia, problemele legate de limbă, educaţie, administrare locală erau rezolvate de Seimul Sileziei Superioare (partea poloneză), finanţat din bugetul local.

Statul polonez avea prerogative doar în ceea ce priveşte domeniul politicii externe şi al apărării.Situaţia economică prezentă situează Silezia printre regiunile cele mai sărace din Polonia, deoarece, după închiderea minelor de cărbune din zonă şi a uzinelor metalurgice, o bună parte a populaţiei a rămas fără un loc de muncă.

Silezia şi sensibilităţile germane

Silezia, cândva principat al Sfântului Imperiu Romano-German, este azi o regiune divizată între Polonia (cea mai mare parte), Cehia şi Germania. După Primul Război Mondial, o parte a revenit nou-createi Cehoslovacii (Silezia Sudetă), o parte a rămas Germaniei (în Saxonia), iar restul a fost atribuit Poloniei.

În 1945, când întreaga Silezie Superioară şi cea mai mare parte a Sileziei Inferioare revin Poloniei, polonezii expulzează "manu militari" majoritatea populaţiei germane, revenită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Circa un milion de etnici germani au rămas totuşi pe loc.

Calificaţi drept "polonezi germanizaţi", ei au fost supuşi unei politici de "repolonizare". După căderea regimului comunist, germanii expulzaţi au început să-şi revendice proprietăţile, iar circa 400 mii de silezieni şi-au revendicat originea germană.