Efectul Hollywood asupra campaniei americane

A devenit, deja, tradiţie implicarea starurilor ecranului în susţinerea candidaţilor la fotoliul prezidenţial. Impactul asupra electoratului nu este întotdeauna cel scontat Şase din

A devenit, deja, tradiţie implicarea starurilor ecranului în susţinerea candidaţilor la fotoliul prezidenţial. Impactul asupra electoratului nu este întotdeauna cel scontat

Şase din zece americani afirmă că susţinerile publice ale vedetelor pentru diferiţi candidaţi nu le influenţează decizia de vot. Ba, mai mult, o cercetare întreprinsă de USA TODAY/Gallup în ultima parte a anului trecut arată că doar opt procente din americani au declarat că-l vor vota pe Obama pentru că este sprijinit de Oprah Winfrey, în timp ce zece procente au spus că tocmai acest lucru îi va determina în mai mică măsură să-l aleagă pe senatorul de Illinois.

Există însă voci care consideră că "efectul Oprah" poate avea rezultate măsurabile pe termen lung. Totuşi, după ce vedeta de televiziune a recomandat telespectatorilor, în 2004, să citească Anna Karenina, romanul a devenit bestseller în SUA.

Steve Ross, profesor la Universitatea din Carolina de Sud, care scrie şi o carte despre importanţa sprijinului vedetelor în campaniile electorale, consideră că influenţa lui Oprah Winfrey este cu mult mai mare decât a altor vedete. Andy Kohut, director al "The Pew Center for the People and the Press", organizaţie care a studiat, la rândul ei, impactul vedetelor asupra deciziei de vot, este însă de părere că cetăţenii nu pun mare preţ pe părerile politice ale celebrităţilor.

Dar controversele legate de rolul vedetelor în campaniile electorale nu le împiedică pe acestea să-şi pună amprenta asupra desfăşurării curselor pentru preşedinţie.

Barack Obama, preferatul vedetelor hollywoodiene

Pe lista contributorilor-susţinători la campania lui Barack Obama se regăseşte un număr-record de aşa-numite "staruri verzi", adică vedetele cu discurs ecologist, precum George Clooney, Ben Afleck, Matt Damon şi Zach Braff. Într-un interviu acordat ABC, George Clooney declara: "(Obama) are acea calitate care nu se poate învaţa... aceea de lider.

Când intră într-o încăpere, te face să vrei să-l urmezi. Şi am mai văzut asta doar de vreo două ori în viaţă". Candidatul susţinut de Oprah Winfrey se bucură şi de sprijinul lui John Kerry, fostul candidat la preşedinţia SUA din 2004, şi al primarului oraşului Chicago, Richard Daley. El a făcut chiar mai mult de atât: şi-a declarat susţinerea faţă de senatorul de culoare la doar câteva ore după ce acesta şi-a anunţat candidatura. Daley a încălcat astfel tradiţia de a rămâne neutru de-a lungul alegerilor primare democrate.

Barbra Streisand merge pe mâna lui Hillary

Actriţa a făcut donaţii în beneficiul campaniilor lui Obama, Hillary Clinton, John Edwards şi Cristopher Dodd, dar a hotărât ca susţinerea ei publică să meargă la Hillary: "Doamna preşedintă a SUA - sună extraordinar!", a declarat Streisand.

Jon Bon Jovi, Steven Spielberg şi Rob Reiner au ales s-o susţină tot pe Hillary. În tabăra republicanilor, vestitul Rambo - Sylvester Stallone şi-a anunţat săptămâna trecută susţinerea pentru "rebelul" John McCain, care e şi preferatul fostului secretar de stat Henry Kissinger, în timp ce "Walker-poliţist texan", alias Chuck Norris, navighează în corabia lui Mike Huckabee.

Susţinerea publică oferită de vedete candidaţilor nu se traduce neapărat prin voturi, după cum a simţit pe pielea proprie candidatul democrat Howard Dean, în 2004. El a pierdut adunările preelectorale din Iowa, deşi era susţinut de doi "grei": senatorul Tom Harkin şi fostul candidat democrat Al Gore. Potrivit lui Scott Reed, cel care a condus campania lui Bob Dole în 1996, "susţinerile publice dau credibilitate unei campanii".

Temele majore ale campaniilor din 2008

Războiul din Irak

Temă dominantă a campaniilor de anul acesta, războiul din Irak se află pe agenda tuturor candidaţilor la învestitură. Indiferent de poziţia pe care o va adopta, viitorul preşedinte al SUA va fi primul după Richard Nixon care depune jurământul pe fondul unui război în desfăşurare.

Imigraţia

Problema imigranţilor ilegali este un subiect pe cât de sensibil, pe atât de controversat în această campanie. Sensibil în condiţiile în care niciunul dintre candidaţi nu-şi permite să piardă votul hispanicilor, minoritatea cu cel mai rapid ritm de creştere din SUA, şi despre care se ştie că "adăposteşte", în unele cazuri, imigranţi ilegali; controversat în contextul în care riscul sporit al ameninţărilor teroriste pune din ce în ce mai des în dezbatere problema securităţii graniţelor.

Educaţia

Aspiranţii la Casa Albă au păreri diferite în legătură cu rolul guvernului federal în educaţie, în vreme ce Congresul ia în considerare modificarea legii "No Child Left Behind Act".

Sistemul asigurărilor de sănătate

Sondajele indică faptul că sistemul asigurările de sănătate este unul dintre cele mai importante subiecte de pe agenda alegătorilor anul acesta. Costul în creştere al asigurărilor medicale şi numărul din ce în ce mai mare al celor care nu au o asigurare transformă această problemă într-una presantă.

Unii dintre candidaţi vorbesc despre "asistenţă medicală universală" (programe guvernamentale menite să le asigure tuturor cetăţenilor şi în unele cazuri şi rezidenţilor permanenţi acces gratuit la majoritatea serviciilor medicale); alţii se îndoiesc că există posibilitatea ca un asemenea plan să poată fi pus în aplicare cu succes.

Drepturile civile ale homosexualilor

Problema drepturilor civile pentru homosexuali şi lesbiene, inclusiv definiţia căsătoriei, serviciul militar şi protecţia împotriva crimelor determinate de apartenenţa la un anume grup social (aşa-numitele "hate crimes"), a căscat dintotdeauna o adâncă prăpastie de opinie între republicani şi democraţi. Chestiunea nu se reduce la a afirma că democraţii sunt în favoarea drepturilor civile pentru homosexuali, iar republicanii împotrivă.

Avortul

În 1973, Curtea Supremă a SUA a legalizat avortul, în urma cazului de referinţă Roe vs Wade. Hotărârea a fost de atunci subiect de dezbateri încinse, candidaţii având abordări diverse, de-a lungul timpului, vizavi de acest subiect.

Sistemul electoral american, o reţetă democratică aplicată cu succes

Alegerile prezidenţiale americane au loc o dată la patru ani, fiind organizate în marţea imediat următoare primei zile de luni din noiembrie. Votul popular are mai mult calitate de sondaj de opinie în rândul alegătorilor, atât preşedintele, cât şi vicepreşedintele fiind aleşi de Colegiul Electoral, care e format din reprezentanţi ai tuturor statelor. Dar prezidenţialele reprezintă doar "cireaşa" de pe tortul celor doi candidaţi care ajung în finală, drumul până la confruntarea finală fiind lung, anevoios şi foarte costisitor.

Anul acesta, cursa electorală a debutat mai devreme decât de obicei, din dorinţa unora dintre state de a ocupa un loc cât mai important în peisajul campaniei electorale.

Astfel, Iowa şi-a mutat data adunărilor preelectorale în a treia zi după Anul Nou, iar New Hampshire a fost, tradiţional, primul stat care a organizat alegeri primare. Comitetul Naţional Democrat (DNC) a stabilit reguli potrivit cărora doar Nevada şi Carolina de Sud au primit permisiunea de a se alătura statelor Iowa şi New Hampshire în "fereastra" de timp premergătoare datei "de foc", adică 5 februarie, aşa-numita "Super Duper Tuesday", când se votează în peste 20 de state.

Pentru că Florida a refuzat să se conformeze regulilor impuse de la centru, anul acesta statul nu va fi reprezentat de niciun delegat la DNC. Din acelaşi motiv, republicanii vor fi reprezentaţi de doar jumătate din delegaţi.

Ce înseamnă caucus şi ce sunt alegerile primare

În cadrul caucusurilor - adunări preelectorale -, de exemplu, alegătorii se întrunesc în locuinţe, şcoli şi alte locuri publice. Ei îşi aleg reprezentanţii în convenţiile districtuale. Aceştia, la rândul lor, aleg delegaţii la convenţiile la nivel de stat, care aleg delegaţii ce vor participa la convenţiile naţionale.

În cadrul adunărilor preelectorale democrate, votanţii se împart în grupuri de susţinere, care îşi prezintă suportul faţă de un anume candidat. În cazul republicanilor, opţiunile sunt exprimate prin vot secret. În cadrul adunărilor preelectorale pot vota doar membrii înregistraţi ai fiecărui partid în parte.

Diferenţe de la stat la stat

Alegerile primare însă pot fi "deschise" (alegătorii nu trebuie să fie membri într-un anumit partid pentru a vota în cadrul alegerilor primare organizate de acesta), semideschise (toţi alegătorii pot vota într-una dintre alegerile primare, dar trebuie să declare public, înainte de a intra în cabina de vot, pentru care dintre cursele primare îşi exprimă votul), închise (alegătorii votează la alegerile primare ale unui partid doar dacă sunt membri ai respectivului partid) şi semiînchise (alegătorii înregistraţi ca membri pot vota doar în cadrul alegerilor primare organizate de propriul partid, dar în acest caz se permite şi alegătorilor neafiliaţi să participe).

În urma alegerilor primare, se distribuie, în funcţie de numărul de voturi exprimate şi de mărimea circumscripţiilor electorale (legea electorală e diferită de la stat la stat), un număr de delegaţi care vor susţine respectivii candidaţi la convenţia partidului. Cel care are cel mai mare număr de delegaţi va primi învestitura partidului pe care îl va reprezenta în cursa pentru prezidenţiale. De exemplu, pentru a deveni candidatul democrat unic, respectivul(a) trebuie să fie nominalizat de majoritatea delegaţilor care vor participa la Convenţia Naţională Democrată din august, care se va organiza în Denver, Colorado.

Candidatul(a) trebuie să obţină o majoritate simplă de 2.025 de delegaţi din totalul de 4.049 de participanţi. Regula se poate schimba dacă anumiţi delegaţi părăsesc partidul înainte de momentul convenţiei.
În cazul republicanilor, "numărul magic" care aduce nominalizarea este 1.191. În tabăra democraţilor, un cuvânt de spus au şi superdelegaţii, adică democraţii care ocupă funcţii publice în partid şi care pot opta să susţină un candidat anume.

Cum îşi finanţează candidaţii campaniile

Banii care ajută un candidat în cursa pentru învestitură şi apoi, dacă are noroc, pentru Casa Albă pot veni din mai multe părţi. Potrivit site-ului www.opensecrets.org, un candidat îşi poate susţine campania cu bani proveniţi din contribuţii individuale (site-ul de campanie al fiecărui candidat are o rubrică pentru donaţii), acestei categorii subsumându-i-se atât contribuţii de la persoane fizice, cât şi juridice (mult se implică marile companii), de la comitete politice de acţiune (PAC), care desfăşoară şi activităţi de strângere de fonduri, cu propriii bani, aşa cum face Mitt Romney, sau cu fonduri federale (în cazul în care câştigă învestitura partidului său, candidatul poate aplica pentru un împrumut federal de până la 20 de milioane de dolari).

Când vine vorba despre surse de finanţare, din nou intră în scenă vedetele, care, pe baza notorietăţii de care se bucură, pot strânge cu mai multă uşurinţă bani. Astfel, Steven Spielberg a adunat un milion şi jumătate de dolari în februarie pentru Barack Obama, la un eveniment de strângere de fonduri în Hollywood, după care, în iunie, după ce şi-a anunţat suştinerea pentru Hillary Clinton, a mai adunat încă un milion şi pentru ea. Nici Oprah Winfrey nu s-a lăsat mai prejos: deşi susţinerea ei face mai mult decât un cec gras, la sfârşitul anului trecut ea strânsese pentru "alesul" ei, Barack Obama, peste trei milioane de dolari.

Tinerii americani, îngroziţi de vârsta lui McCain

După dezbaterea republicană de miercuri din Simi Valley, California, găzduită de Biblioteca Prezidenţială Ronald Reagan, un reporter CNN a vrut să afle ce cred studenţii de la Universitatea Berkeley despre posibilitatea de a-l avea pe McCain preşedinte.

Tinerii au răspuns amuzaţi că, deşi nu au nimic împotriva veteranului McCain, nu pot să scape din vedere vârsta înaintată a acestuia. Unul dintre ei şi-a exprimat chiar temerea că e posibil ca "preşedintele" McCain să înceapă o propoziţie şi până să ajungă la sfârşitul ei să uite ce a vrut să spună. Dacă McCain ar câştiga cursa din 4 noiembrie, ar deveni cel mai bătrân preşedinte care rosteşte pentru prima oară jurământul de învestitură (în acel moment ar avea peste 72 de ani).

Guvernatorul de California, Arnold Schwarzenegger, urma să-şi anunţe susţinerea publică pentru candidatura lui John McCain ieri, în Los Angeles.