Ambasadorul Israelului, E.S. Dan Ben-Eliezer: „Rebeliunile au început din Iran, nu din Tunisia“

În amplul interviu pe care l-a acordat ziarului nostru, E.S. Dan Ben-Eliezer a făcut un tur de orizont al evenimentelor care zguduie zona apropiată Israelului – ţările din Nordul Africii şi din Orientul Mijlociu. A detaliat poziţia ţării sale legată de aceste evoluţii şi ne-a prezentat câteva propuneri ale guvernului israelian pentru rezolvarea celor mai stringente probleme din regiune.

E.S. Dan Ben-Eliezer a vorbit şi despre cooperarea cu România şi cum se poate dezvolta ea. Una dintre direcţii ar fi domeniul agricol, în care experienţa vastă a Israelului ar putea fi de folos României. Cu expertiza israeliană, ţara noastră ar putea atrage fonduri europene şi ar putea valorifica potenţialul agricol.

Eliza Frâncu: Cu ce fel de provocări v-aţi confruntat până acum în  misiunea din România?

Dan Ben-Eliezer: Trebuie să precizez de la început că aici pornim de la premise foarte bune - relaţiile bilaterale excelente la nivel politic, economic şi cultural, parteneriatul strategic dintre cele două ţări, fapte demonstrate şi de vizita preşedinţilor român şi israelian - Traian Băsescu şi Shimon Peres - precum şi a celor doi miniştri de Externe. Urmează vizita ministrului Turismului israelian. Dar dorinţa fiecărui ambasador este să lărgească, să aprofundeze domeniile în care se consideră mai pregătit. De aceea, eu m-am gândit la domeniul agriculturii, de care m-am ocupat în cariera mea. Recent, am avut o întâlnire interesantă cu ministrul român al Agriculturii. Cum Israelul a obţinut performanţe deosebite în acest sector, am discutat care ar putea fi implicarea israeliană, cum poate ajuta dezvoltarea agriculturii româneşti. Şi aici posibilităţile şi mijloacele sunt multiple şi mă gândesc la cooperarea dintre firme, în ceea ce priveşte irigaţiile, la construirea de sere, creşterea animalelor, participarea la expoziţii internaţionale, furnizare de tehnologie agricolă. De asemenea, colaborarea s-ar putea aprofunda şi la nivel academic. Activităţile ar urma să se desfăşoare sub umbrela guvernului, prin stimularea sectorului privat şi prin utilizarea mai eficientă a fondurilor europene. A fost propusă chiar formarea unui grup de lucru cu reprezentanţi ai ministerului şi ai Ambasadei pentru a stabili modalităţile de activitate în România.

Eva Galambos: Ştiu că o altă preocupare a dvs. este colaborarea pe linie de tineret.

Da, ideea este de a construi punţi între tineri, o acţiune care să se înceapă de jos în sus, la nivelul liceelor, cam din clasa a X-a. S-ar putea realiza o infrastructură pentru tineret, programe comune multilaterale, tinerii ar putea intra în corespondenţă. S-ar putea organiza schimburi de experienţă pentru ca tinerii din ambele ţări să se cunoască reciproc. Cooperarea s-ar putea extinde şi la nivel academic. Mă gândesc să mă adresez şi tinerilor israelieni de origine română care ar putea veni să vadă ţara părinţilor lor şi să devină, astfel, ambasadori ai Israelului.

E.F.: Ce ne puteţi spune despre vizita ministrului de Externe Baconschi în Israel?

Există o serie de activităţi în pregătire. A fost o vizită excelentă în care domnia-sa s-a întâlnit cu preşedintele statului Israel, Dl. Shimon Peres, cu premierul Benjamin Netanyahu, cu ministrul de Externe, Avigdor Lieberman, cu preşedintele comitetului pentru afaceri externe şi apărare. Au avut loc schimburi de păreri inclusiv despre evoluţia situaţiei din Orientul Mijlociu, s-au lansat idei, printre care elaborarea unui mecanism de prietenie care să se adauge excelentelor relaţii dintre cele două ţări.

E.G.: Credeţi că România ar mai putea juca acelaşi rol ca în trecut în procesul de pace israeliano-palestinian?

România ar putea juca un rol concret, deoarece are relaţii foarte bune cu noi, dar şi cu alte ţări din Orientul Mijlociu. Un aspect care ar fi util ar fi transmiterea unor puncte de vedere israeliene, dar şi româneşti. De pildă, a existat un mesaj foarte clar al preşedintelui Băsescu la adresa Iranului, respectiv ca, în cazul unui eventual atac iranian, România ar fi de partea Israelului.

E.F.: Domnule ambasador, cum comentaţi evenimentele din Afganistan, în care un român a fost ucis de mulţimea care a pătruns în misiunea ONU?

Regret cele întâmplate. Acest eveniment tragic demonstrează încă o dată necesitatea de a lupta împotriva terorismului, orice formă ar avea. Este un război lung, pe care Israelul îl poartă de mult timp, un război în care mor nevinovaţi. Toate forţele democratice sunt implicate, inclusiv România, cu consecinţe pe care le cunoaştem.

Israelul cere un plan Marshall pentru Orientul Mijlociu

Ambasadorul Israelului, Dan Ben-Eliezer   Foto: Lucian Muntean

E.F. Cum vede Israelul schimbările din Orientul Mijlociu? Este posibilă democraţia?

Exact asta este întrebarea. Orientul Mijlociu este la răscruce, trece printr-o perioadă de tulburări, există acolo un efect de domino.  Evenimentele îşi au originea în mai multe tendinţe din regiune: o creştere a numărului de tineri ce au avut o expunere la Occident şi drepturile omului; decalaje sociale şi economice mari şi o clasă mijlocie tot mai redusă; apariţia televiziunilor satelitare şi a site-urilor de socializare, care au contribuit într-un mod nemaiîntâlnit la mobilizarea maselor şi la apariţia unor fisuri în frica faţă de regimuri şi faţă de mijloacele lor de represiune. Succesul mulţimii într-o ţară foloseşte ca inspiraţie şi altora.

Un alt fenomen nou este că strada şi opinia publică au început să joace un rol-cheie în procesul de luare a deciziilor, drept pentru care liderii au început să conştientizeze mult mai bine problema: publicul a devenit un interlocutor în procesul politic, ceea ce obligă regimurile să le ia în calcul revendicările. Vreau să subliniez că primele semne ale rebeliunii nu au apărut de fapt în Tunisia, ci în Iran, acum un an şi jumătate, când oamenii au ieşit în stradă ca să demonstreze faţă de rezultatele alegerilor. A devenit clar că aceste turbulenţe nu sunt un rezultat al conflictului israeliano-palestinian, ci al faptului că aceste societăţi nu au reuşit să se modernizeze. Respectăm alegerile pe care le fac naţiunile, oamenii din Orientul Mijlociu.

De vreme ce Israelul e singurul stat democratic din regiune, sprijinim forţele care promovează libertatea, progresul şi pacea. Sperăm că aceste schimbări vor fi în beneficiul libertăţilor civile şi al drepturilor omului. Întrebarea este dacă vor conduce la un proces de modernizare şi la pluralism politic. Însă nu ştim, drumul către libertate poate fi lung. Sperăm. Ştim că secolul al 20-lea a cam sărit peste oamenii din această regiune şi că acum tehnologia informaţiei din secolul al 21-lea le arată ce au pierdut. Fiecare stat este diferit, însă toate se confruntă cu aceeaşi prăpastie între aşteptările oamenilor şi ceea ce le-a dat societatea până acum.

E.G. Spre ce se vor îndrepta schimbările din aceste ţări?

Nu ştiu încă ce tip de revoluţii se întâmplă în aceste ţări - dacă sunt revoluţii în genul celor care au fost în Europa în 1989 sau ca în 1979, în Iran, sau ca acum cinci ani în Liban. De vreme ce în Orientul Mijlociu nu există tradiţia libertăţii şi a democraţiei, este posibil ca forţe extremiste să exploateze această libertate în stadiu incipient în propriul beneficiu, aşa cum s-a întâmplat când forţele islamiste (Hezbollah) au preluat controlul în Liban.

Israelul speră că oamenii din Orientul Mijlociu se vor împotrivi celor care le refuză un viitor mai bun şi speră că pacea nu va fi ameninţată.  Pentru a încuraja evenimentele de bun augur din regiune, comunitatea internaţională ar trebui să acorde sprijin forţelor care promovează reformele şi libertatea. De aceea, premierul Netanyahu s-a referit în unul dintre discursurile sale la un „plan Marshall" pentru cele mai importante şi mai strâmtorate economii arabe, cu accent în etapa iniţială pe două ţări-cheie - Egipt şi Iordania - care au ancorat de fapt pacea în Orientul Mijlociu, semnând acorduri de pace cu Israel. Acesta ar putea fi un mesaj pentru a menţine procesul de pace şi a-l ajuta să meargă mai departe.

Iranul nu e imun la presiuni

Comunitatea internaţională trebuie să-şi ia toate măsurile pentru a contracara ameninţarea Iranului, care are ambiţia de a deveni o putere regională. În ciuda presiunilor internaţionale, Iranul a acţionat sistematic pentru a-şi extinde influenţa: export de bani, arme şi ideologie în alte ţări. De aceea, sancţiunile internaţionale ar trebui înăsprite pentru ca Iranul să fie împiedicat să obţină arma nucleară. Informaţiile noastre arată că Iranul are capacitatea de a produce trei bombe nucleare, dar şi rachete cu rază lungă care ar putea atinge Europa. Dar Iranul nu este imun la presiunile internaţionale.

Apoi, comunitatea internaţională ar trebui să se adreseze Autorităţii Palestiniene, care refuză să negocieze direct cu Israelul, care sprijină ferm procesul de pace. Obiectivul Israelului este de a avea două state care există unul lângă celălalt şi de a avea un stat palestinian demilitarizat, care să recunoască statul Israel. Vrem pace, dar în cadrul unei înţelegeri prin care să fie recunoscută nevoia de securitate a Israelului şi legitimitatea statului palestinian. Din păcate, partea palestiniană nu doreşte să facă niciun compromis. Şi trebuie să se întoarcă la masa negocierilor. Pentru Israel, securitatea este mai importantă ca oricând acum, în lumina noilor evenimente din Orientul Mijlociu şi a faptului că Iranul se infiltrează în statele vecine, prin intermediari precum Hezbollah în Liban şi Hamas în Gaza.

Un diplomat cu rădăcini româneşti

Dan Ben-Eliezer a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Tel Aviv şi şi-a început activitatea ca ataşat la Bonn şi secretar I la Atena. Apoi a fost numit adjunct al ambasadorului în Insulele Fiji. A urmat Consulatul general de la Los Angeles. După stagiul petrecut la Los Angeles, a revenit în Israel, a lucrat 11 ani în cadrul Ministerului de Externe, din care nouă ani director la Departamentul de Proiecte în cadrul Centrului de Cooperare Internaţională, destinat ţărilor în curs de dezvoltare şi în tranziţie. Aceasta a însemnat implicarea în promovarea tehnologiei israeliene, în 35 de proiecte de infrastructură, în domenii ca agricultură, sănătate, dezvoltare comunitară, educaţie, mediu.

În timpul acestei însărcinări, în 2001 s-a aflat şi în România pentru implementarea unor proiecte în agricultură. Postul în România (început de şase luni) îl consideră important, mai ales că are şi rădăcini româneşti, mama fiind originară din Iaşi.

"Este posibil ca forţe extremiste să exploateze această libertate în stadiu incipient în propriul beneficiu."

"Publicul a devenit un interlocutor în procesul politic, ceea ce obligă regimurile să le ia în calcul revendicările."