Dreapta lui Sarkozy

"Franţa s-a întors în Europa", a proclamat Nicolas Sarkozy, în discursul rostit imediat după afişarea rezultatelor scrutinului de duminică seara. Fraza care rezumă ambiţiile europene ale

"Franţa s-a întors în Europa", a proclamat Nicolas Sarkozy, în discursul rostit imediat după afişarea rezultatelor scrutinului de duminică seara. Fraza care rezumă ambiţiile europene ale noului preşedinte francez a fost deja întoarsă pe toate feţele în cancelariile comunitare. Fără a fi formulată clar - e prea devreme încă, iar preşedintele ales nici nu a fost instalat la Elysee -, îngrijorarea care se insinuează în rândul "europeniştilor" este în ce fel de Europă doreşte Sarkozy întoarcerea Franţei. Pentru că, orice ar spune, azi, Sarkozy, oricât de europenist s-ar declara, e greu de presupus că optica majorităţii francezilor faţă de Uniune şi politicile Bruxelles-ului se va schimba de la o zi la alta numai de dragul zâmbetului său fermecător. Vinovat de respingerea Tratatului constituţional în 2005 nu a fost neapărat Jacques Chirac, cum s-au grăbit să-l scoată ţap-ispăşitor, pentru propria lor linişte, ceilalţi lideri europeni. Hiba se află în continuare la Bruxelles, în structurile sale mult prea anchilozate şi rupte de aspiraţiile şi voinţa multor europeni de rând, nu numai ale francezilor. Neatenţi la "pulsul" naţiunilor, cei care conduc destinele Uniunii riscă să aibă surprize mai mari decât respingerea unui tratat. Atent, în schimb, la pulsul electoratului francez, Nicolas Sarkozy a ştiut să-şi adapteze discursul şi să-şi modeleze proiectele în funcţie de spaimele şi frustrările acestuia. Aşa se şi explică uşorul derapaj spre extrema dreaptă, cu accentele naţionalist-populiste de rigoare, care au iritat peste poate stânga europeană. Exponent al unei drepte mai degrabă lepeniste decât chiraqiene, Sarkozy dă apă la moară unui curent politic care prinde tot mai mult în Europa şi ai cărui reprezentanţi promovează idei asemănătoare (exacerbarea valorilor statului naţional, discurs antiimigraţionist etc). Diferenţa e că le rostesc mai direct, şi pe un ton mai dur. Cu toate suişurile şi coborâşurile sale, cu toate încăpăţânările adesea iritante, Franţa a avut incontestabil meritul de a promova şi impune în Europa valori politico-sociale generoase, indiferent care partid sau preşedinte s-ar aflat la cârma ei. Franţa lui Sarkozy scoate la lumină o altă faţetă. Dătătoare de speranţe pentru unii, dezamăgitoare pentru alţii, preocupantă pentru cei mai mulţi.

Exponent al unei drepte mai degrabă lepeniste decât chiraqiene, Sarkozy dă apă la moară unui curent politic care prinde tot mai mult în Europa