Dosariada bântuie încă Europa de Est

Ţările din fostul bloc comunist nu au reuşit să tragă linie sub delicata problemă a colaborării cetăţenilor cu fosta poliţie secretă, în ciuda eforturilor legislative La 17 ani de

Ţările din fostul bloc comunist nu au reuşit să tragă linie sub delicata problemă a colaborării cetăţenilor cu fosta poliţie secretă, în ciuda eforturilor legislative

La 17 ani de la căderea comunismului, ţările din Europa de Est se luptă încă cu fantomele trecutului. Una dintre acestea, colaborarea cetăţenilor cu fostele poliţii secrete, bântuie în continuare vieţile oamenilor, agită societăţile şi produce pagube colaterale.

Imediat după căderea Zidului Berlinului, în 1989, agenţii STASI s-au grăbit să pună pe foc sau să toace arhivele. O parte din cetăţenii germani dornici să îngroape pentru totdeauna trecutul stânjenitor a închis ochii la practicile fostei poliţii secrete din estul ţării.

Startul lustraţiei radicale a fost dat după ce disidenţii est-germani au ocupat sediul STASI, salvând o mare parte din dosare. Un pas important a fost făcut în 1990, când a fost înfiinţată o comisie specială pentru controlarea dizolvării Ministerului Securităţii Interne. Astfel, sub conducerea pastorului Joachim Gauck apare primul Institut al Memoriei, care strânge toate arhivele consultate din 1992.

În paralel, Legea lustraţiei, adoptată în august 1990, a impus un control riguros al trecutului politic al funcţionarilor de rang înalt.

Refacerea arhivelor, prioritară

Odată cu reunificarea, Germania a început să caute mijloace de lustraţie care nu au mai fost adoptate de nicio ţară din Europa de Est. Institutul Gauck a primit un buget anual de 100 milioane de euro. Cel puţin două milioane de persoane s-au grăbit să-şi consulte dosarele. În prezent, peste 50 de cercetători încearcă să refacă arhivele distruse, demersul lor fiind susţinut, din mai 2007, de un program informatic special, pus la dispoziţie de guvernul german.

Câţiva dintre marii responsabili ai STASI au fost condamnaţi, dar mulţi dintre ei au scăpat, îndreptându-se spre sectorul privat. Legea privind controlul trecutului politic al înalţilor funcţionari, care ar fi trebuit să fie abrogată la sfârşitul anului 2006, a fost reînnoită, iar unii s-au temut că acest lucru va duce la reabilitarea foştilor angaţi ai STASI. Despre trecutul comunist nu se mai vorbeşte în prezent, în Germania, decât în filme, ca "Viaţa altora", premiat în februarie cu Oscarul pentru cel mai bun film străin.

Modelul german, în Cehoslovacia

Lustraţia imediată a fost adoptată şi în Cehoslovacia, care, înainte de a se despărţi în două ţări, a folosit acest termen pentru legea din 1991 privind interzicerea numirii în funcţii administrative, politice şi economice în instituţiile de stat a foştilor funcţionari ai Partidului Comunist şi agenţilor STB.

Dar, spre deosebire de ce s-a întâmplat în Germania, accesul la dosarele rămase în custodia STB a fost adesea împiedicat. Situaţia s-a schimbat în cursul acestui an, când a fost adoptată o nouă lege, care permite accesul liber şi total la arhivele fostei poliţii secrete.

În 2003, a fost publicată o listă cu 75.000 de colaboratori, dar, paradoxal, puţine dintre numele care figurau aici s-au dovedit a fi cele ale agenţilor din poliţia secretă. Fostul disident Petr CibulkaUn a făcut un demers important, întocmind o impresionantă listă cu numele a 20.000 de ofiţeri. În ciuda faptului că a decis rapid îndepărtarea foştilor colaboratori ai poliţiei secrete din înalta administraţie, Cehia are un institut al memoriei de-abia de două luni.

Mai mult, Institutul pentru studierea totalitarismului va începe să funcţioneze în anul viitor. Această iniţiativă, dorită de multă vreme de guvernul de dreapta de la Praga, revenit la putere în 2006, a fost însă aspru criticată de presă şi opoziţie. În speţă, există temeri că astfel se deschide calea unor eventuale şantaje politice, deoarece institutul va funcţiona sub autoritatea Ministerului de Interne.

Institutul Gauck, pe mâna foştilor spioni STASI

Înfiinţarea Institutului Gauck, care se ocupă, din 1990, cu administrarea arhivelor fostei poliţii secrete est-germane, a suscitat numeroase controverse. Printre cei angajaţi să studieze perioada comunistă se află foşti agenţi ai STASI, dar şi foşti spioni.

Andreas este unul dintre foştii angajaţi ai poliţiei secrete est-germane care lucrează în prezent la Institutul Gauck. După ce, timp de 15 ani, a asigurat paza principalului sediu al STASI din Berlin, el face acum aceeaşi muncă la Institutul Gauck. Fostul agent de securitate ale STASI recunoaşte că această recalificare l-a surprins chiar şi pe el.

Fondatorii institutului nu par însă prea emoţionaţi de această situaţie. În prezent, la aproape 17 ani de la reunificare, 41 de foşti paznici, nouă foşti funcţionari şi doi foşti spioni STASI, continuă să lucreze în cadrul acestui organism.

Presa germană a dezvăluit amploarea fenomenului în noiembrie 2006, provocând o dezbatere aprinsă, care a dus la deschiderea unei anchete. Concluziile anchetei, prezentate luna trecută în faţa unei comisii din Bundestag se referă la prezenţa a 400 de foşti funcţionari şi responsabili est-germani dintr-un total de 2.205 angajaţi ai institutului.

Aceştia sunt acuzaţi că viciază deliberat atmosfera de lucru şi chiar stopează anumite cercetări. Actualul preşedinte al institutului, Marianne Birthler, le-a luat însă apărarea celor vizaţi, denunţând lipsa dovezilor. Pentru a justifica prezenţa foştilor membri ai STASI în cadrul Institutului Gauck, Marianne Birthler a făcut trimitere la predecesorii săi, punând în responsabilitatea acestora politica de personal.

Actualul preşedinte al organismului a afirmat că înţelege temerile apărute în urma acestei situaţii, dar a dat asigurări că victimele STASI care vin să-şi consulte dosarul nu sunt nevoite să ajungă faţă în faţă cu foştii angajaţi ai poliţiei secrete est-germane.

Despăgubiri pentru victimele poliţiei secrete est-germane

La 17 ani de la reunificare, Germania a anunţat că va oferi compensaţii pentru victimele regimului comunist est-german. Astfel, persoanele care au petrecut cel puţin şase luni în închisoare din motive politice şi ale căror venituri sunt mai mici de 1.035 de euro vor primi o pensie de 250 euro pe lună. "Nu le putem vindeca rănile cu această pensie, dar le putem da victimelor STASI impresia că nu sunt uitate", a subliniat Klaas Hubner, deputat social-democrat.

În total, 42.000 de persoane vor beneficia de această pensie. Iniţial, proiectul de lege a vizat un număr restrâns de victime, dar, după critici dure ale presei şi politicienilor, textul a fost modificat. Cu toate acestea, organizaţiile victimelor fostei poliţii secrete est-germane nu sunt mulţumite de condiţiile stabilite pentru acordarea pensiei.

Organizaţiile victimelor susţin că aproximativ 80.000 de persoane au fost închise de regimul comunist între 1949 şi 1989. Suma stabilită pentru pensie este considerată infimă, în comparaţie cu ceea ce primesc foştii funcţionari ai statului est-german, pentru care statul cheltuieşte anual peste patru miliarde euro. Pensiile alocate victimelor STASI nu vor face în buget decât o "gaură" de aproximativ 100 milioane de euro pe an.

Ungaria, excepţia de la regulă

O primă lege a lustraţiei a fost adoptată în 1994, fără măsuri de constrângere: colaboratorii trebuiau să demisioneze, în caz contrar, trecutul lor urma să fie publicat. De altfel, Ungaria este excepţia în rândul statelor foste comuniste, refuzând să îşi regleze conturile cu trecutul. Foştii comunişti sau colaboratori ai poliţiei secrete nu au suferit nici cele mai mici sancţiuni. Iar fostul premier Peter Medgyessy a putut rămâne în funcţie în pofida dezvăluirii trecutului său de agent al serviciilor secrete.

Polonia, condamnată de CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Polonia pentru nerespectarea dreptului la un proces echitabil în cazul unei poloneze declarate vinovate de cooperare cu poliţia politică în timpul perioadei comuniste, în cadrul Legii lustraţiei.

Wanda Bobeck a fost condamnată la 5 septembrie 1999 de un tribunal din Varşovia pentru că a minţit în declaraţii în legătură cu faptul că nu a colaborat niciodată cu serviciile comuniste de informaţii.

La 8 noiembrie 1999, Curtea de Apel din Varşovia i-a respins recursul şi a confirmat condamnarea în primă instanţă. Curtea de Casaţie i-a respins plângerea reclamantei la 10 octombrie 2000. Wanda Bobeck a cerut la
CEDO compensaţii de şase milioane de zloţi (1,5 milioane de euro) pentru prejudicii financiare şi de altă natură suferite, precum şi 31.532 de zloţi (7.883 de euro) cheltuieli de judecată.

CEDO consideră că verdictul în cazul Bobeck a încălcat articolul 6 alineatul 1 al Convenţiei, referitor la dreptul la un proces echitabil, dar a apreciat că această decizie constituie în sine o satisfacţie suficientă pentru a compensa prejudiciile suferite de reclamantă. Prin urmare, Polonia a fost condamnată să o despăgubească pe reclamantă doar cu suma de 1.400 de euro.

Lustraţia a fost una dintre legile prioritare ale fraţilor Kaczynski, aflaţi la putere din toamna anului 2005. Ei au apreciat că tranziţia paşnică spre democraţie, organizată de mişcarea Solidaritatea şi comunişti în 1989, nu a permis o tranşare clară a trecutului.

Obligând circa 700.000 de cetăţeni să declare dacă au lucrat sau nu pentru poliţia secretă (SB), Polonia a lansat cea mai vastă operaţiune de lustraţie întreprinsă în Europa.

România şi Bulgaria, între dezbateri şi acuzaţii

Trecutul comunist continuă să provoace dezbateri, acuzaţii şi texte de lege nedefinitivate niciodată în România şi Bulgaria. Problema arhivelor a rămas mult timp nerezolvată în cele două ţări. Românii şi bulgarii nu au pus în practică decât foarte puţin din Legea lustraţiei până în prezent.

Deşi o lege a lustraţiei a fost adoptată în 1992, în Bulgaria, obligaţia de declarare a trecutului şi interdicţia de a accede în anumite domenii au alternat cu lipsa totală de acţiune, în funcţie de guvern. O nouă lege mai ambiţioasă care obligă 29 de categorii profesionale, printre care aleşi şi jurnalişti, să îşi facă publică eventuala colaborare a fost votată în decembrie anul trecut.

În România, abia din anul 1999 demnitarii şi funcţionarii publici sunt obligaţi să declare dacă au colaborat sau nu cu fosta Securitate, iar declaraţiile false sunt sancţionate. În România, preşedintele Traian Băsescu s-a angajat doar să promoveze o lege a lustraţiei, după reconfirmarea la conducerea ţării, în urma referendumului din 19 mai.

Ultimul pe listă, preşedintele Bulgariei

Comisia care studiază arhivele fostelor servicii secrete din Bulgaria a confirmat ieri că preşedintele Gheorghi Părvanov s-a numărat printre "colaboratorii" fostelor structuri de securitate comuniste, relatează AFP. Potrivit comisiei, Părvanov, care a fost scurt timp membru al Partidului Comunist, avea numele de cod "Goţe", figurând drept colaborator în perioada 4 octombrie 1989 - 16 iulie 1993.

În 2006, Părvanov a recunoscut că figurează în arhivele serviciilor secrete bulgare după ce a acceptat să furnizeze Ministerului de Externe o analiză cu privire la situaţia din Macedonia, în calitatea sa de istoric.
"Dosarul conţine date despre mine, dar nimic scris de mâna mea. Reflectă activitatea mea în calitatea de consultant şi autor al unei cărţi", declara preşedintele în iunie 2006. Comisia a confirmat, ieri, că dispune doar de documente semnate de agentul care îl contactase atunci, subliniind că, într-adevăr, nu există niciun document scris de Părvanov.

O lege adoptată în decembrie 2006 prevede deschiderea totală a arhivelor serviciilor secrete comuniste.

Până în prezent, comisia a descoperit că şase dintre candidaţii la alegerile europarlamentare au fost membri sau colaboratori ai serviciilor secrete comuniste, la fel ca şi trei foşti membri ai Curţii Constituţionale şi 15 membri ai Consiliului Judiciar Superior.