Domnia funcţionarilor

Politica monetară comună a Uniunii Europene se sustrage din ce în ce mai mult controlului cetăţenilor. Acest gen de „expertocraţie“ ridică mingea la fileu demagogilor eurosceptici.

 „Avem o mulţime de funcţionari europeni fără conducător" constata, anul trecut, scriitorul Harry Mulisch. În romanul său „Descoperirea cerului", el vorbeşte despre funcţionărimea de la Bruxelles ca despre „haine fără împărat. Lucru care ar putea duce la eşecul proiectului european" .

Tocmai funcţionarii aceştia fără conducător sunt aceia care se ocupă de salvarea monedei euro. Dau dovadă, în demersul lor, de extrem de multă discreţie şi iau decizii fără să consulte opinia publică. În timp ce europenii se uită uimiţi la pieţele financiare, ei se pliază la un curent discutabil din punct de vedere al politicii democratice. Politica monetară comună a UE, prezentă în fiecare portofel sub forma euro, se sustrage controlului cetăţenilor europeni.

Spre exemplu, ce om obişnuit a auzit de Comitetul Economic şi Financiar al UE? Această structură, formată din importanţi consilieri financiari ai statelor membre, pregăteşte toate deciziile pe care le iau consiliile miniştrilor de Finanţe din Uniune.  Când aceşti miniştri aterizează la Bruxelles, la diverse reuniuni, şi spun una sau alta în faţa camerelor de luat vederi, acest Comitet va fi soluţionat deja punctele sensibile ale deciziilor financiare europene.

Şi cine-l controlează pe Klaus Regling, de anul trecut director al Fondului european de stabilitate financiară (FESF), care are la dispoziţie 440 de miliarde de euro pentru a salva moneda unică europeană? Într-o declaraţie seacă a FESF se explică: „Deşi nu există niciun temei legal care să oblige Fondul de stabilitate să dea explicaţii Parlamentului European, vom ţine legătura cu cele mai importante comisii din PE". Trebuie să fii foarte naiv să crezi acest lucru. Aceşti funcţionari vor să-şi explice cât mai rar hotărârile. Ei răspund doar în faţa propriilor miniştri ai Finanţelor. Dar care ministru de Finanţe din UE poate lua decizii, în condiţiile în care pieţele financiare sunt de-o complexitate ameţitoare, fără să-i consulte pe experţi? De fapt, guvernele noastre sunt mulţumite de această domnie secretă a funcţionarilor.

„Die Presse" (Austria) 16 ianuarie 2011