Discuţii de afaceri între cele două lumi coreene

Dacă liderii de la Seul visează o pregătire a reunificării prin investiţii în Nord, Phenianul caută doar rezolvări de moment ale crizei economice cronice. La şapte ani după prima

Dacă liderii de la Seul visează o pregătire a reunificării prin investiţii în Nord, Phenianul caută doar rezolvări de moment ale crizei economice cronice.

La şapte ani după prima întâlnire istorică dintre lideri ai naţiunii divizate de ideologie şi de războiul din 1950-1953, preşedintele sud-coreean, Roh Moo-hyun, va face, marţi, câţiva simbolici paşi peste frontiera nord-coreeană pentru a ajunge, cu maşina, la Phenian. Oferta sa include dezvoltarea de noi proiecte economice comune, care să aducă Nordului profiturile de care are nevoie. Regimul comunist însă ezită să se deschidă prea mult investiţiilor capitaliste.

Economie emergentă securizată de prezenţa militară americană, Coreea de Sud a avut anul trecut un PIB de 900 miliarde de dolari - al doisprezecelea din lume. Peste prăpastia celei mai militarizate frontiere a lumii, Coreea de Nord a reuşit abia 25,6 miliarde - adică bugetul militar al Sudului, după cum calculează Associated Press. În ultima jumătate de secol, cele două Corei au reuşit să restabilească doar slabe legături comerciale, facilitate de deteriorarea continuă a economiei Nordului şi de insistenţele Sudului îngrijorat de un posibil colaps peste graniţă.

Enclave capitaliste

Punctul culminant al noilor relaţii intercoreene s-a consumat în 2000, prin strângerea de mâini dintre preşedintele sud-coreean al vremii, Kim Dae-jung, şi "omologul" său nord-coreean, Kim Jong Il. Atunci s-au pus şi bazele colaborării economice din Complexul Industrial Kaesong, unde manageri capitalişti coreeni supraveghează muncitori de aceeaşi etnie.

Similar, autobuze cu turişti sudici sunt acum admise să plătească pentru a admira spectacularele peisaje montane nordice. Schimburile bilaterale realizate astfel ajung la 1,35 miliarde de dolari - prea puţin pentru economia Nordului, înfometat de eforturile militare. Cu câteva luni înaintea expirării mandatului, preşedintele Roh, adept fervent al politicii de deschidere a predecesorului său, va merge la Phenian însoţit de responsabilii ministeriali ai finanţelor şi economiei, agriculturii şi pădurilor.

Planurile lor pe termen lung vizează alte enclave tip Kaesong şi noi rute turistice. Se ştie că Phenianul doreşte doar o fabrică de fertilizatori şi o uzină de electricitate. În rest, regimul comunist se teme că o deschidere prea mare la investiţiile sud-coreene "ar dăuna sistemului economic local". Din 2002, Coreea de Nord experimentează o serie de reforme de tip chinezesc, ca ridicarea unor bariere pentru preţuri şi salarii, care au dus la apariţia unei firave "clase mijlocii": dacă se pot bucura de bowling, "noii nord-coreeni" trebuie să împingă mai departe tramvaiele rămase în pană - transmite sursa citată.

SUA alimentează regimul stalinist

Statele Unite au anunţat vineri că vor cheltui 25 milioane de dolari pentru un transport de 50.000 tone de petrol destinat Coreii de Nord - parte a înţelegerii pe care cei şase negociatori cu Phenianul au forjat-o, în februarie, ca preţ al dezasamblării programului nuclear nord-coreean.

Phenianul a cerut atunci combustibili în valoare de un miliard de dolari sau echivalentul monetar ori în alte forme de asistenţă - Seulul şi Beijingul au trimis deja petrol statului vecin, iar Moscova a contribuit cu ştergerea unor datorii.
La rândul său, Phenianul a închis, în iulie, reactorul de la Yongbion şi a acceptat
inspectorii AIEA.