Dictatorul favorit al Israelului

„Haaretz“ (Israel) 29 martie 2011

Oricât de ciudat ar suna, toată lumea în Israel (şi arabii, şi evreii) îi iubeşte pe dictatorii arabi. Iar cel mai iubit dintre toţi este preşedintele al-Assad. Aşa cum Assad junior a moştenit regimul opresiv din Siria, tot aşa şi-au transferat israelienii afecţiunea de la Assad senior către fiul său. După intifada din statele arabe, Bashar al-Assad a declarat într-un interviu pentru „Wall Street Journal" că situaţia din Siria este diferită de cea din Egipt şi că în Siria nu se va repeta istoria din Egipt, deoarece această ţară face parte din frontul „de rezistenţă" antiamerican şi antiisraelian.

Ei bine, are dreptate. Situaţia din Siria chiar e diferită: regimul sirian seamănă mai degrabă cu cel al lui Saddam. Partidul Ba'ath, care a condus Irakul, şi partidul cu acelaşi nume din Siria au agitat amândouă steagul ideologiei pan-arabe. Însă e doar vorbărie. Pentru Ba'ath, şi în Irak, şi în Siria, acest slogan a fost o platformă politică pentru a perpetua opresiunea etnică şi tribală.

Siria este diferită şi în termeni de preţ al sângelui plătit pentru regim. Guvernul sirian se bazează pe forţa exercitată de aripile de securitate conduse de lideri tribali şi de aliaţii lor interesaţi. Un asemenea regim va fi întotdeauna văzut ca unul străin. Asta se întâmplă când conduce o minoritate. De aceea, orice subminare a guvernului e văzută ca o provocare la adresa hegemoniei tribale şi ca un pericol pentru supravieţuirea tribului conducător. 

Atât Assad senior, cât şi Assad junior au fost avocaţii rezistenţei împotriva Israelului. Sloganul a folosit însă regimului ca o poliţă de asigurare împotriva cererilor de libertate şi democraţie. „Rezistenţa" nu a făcut nimic în privinţa Înălţimilor Golan. În schimb, regimul este gata să lupte împotriva Israelului până la ultimul libanez şi, dacă asta nu va fi de ajuns, atunci până la ultimul palestinian.

Recent, au existat voci în Israel care au vorbit în favoarea guvernării Hamas din Gaza. Tot aşa, acum, israelienii sunt îngrijoraţi de bunăstarea regimului sirian. Nu numai evreii se roagă în secret pentru supravieţuirea regimului de la Damasc, dar şi cei din partidele arabe. Vocile lor au fost mute şi nu s-a ridicat niciun strigăt de protest faţă de reprimarea protestatarilor. Toţi ipocriţii, arabi şi evrei, s-au unit. Se pare că al-Assad are sprijin unanim aici, ca şi când ar fi regele Israelului.