Deteriorarea relaţiei României cu Italia

În primul an de la aderarea noastră la UE, Bucureştiul a reuşit, şi prin "bunele" oficii ale diplomaţiei dâmboviţene, să-şi avarieze serios relaţiile cu Roma Decesul Giovannei

În primul an de la aderarea noastră la UE, Bucureştiul a reuşit, şi prin "bunele" oficii ale diplomaţiei dâmboviţene, să-şi avarieze serios relaţiile cu Roma

Decesul Giovannei Reggiani, italianca de 47 de ani tâlhărită şi agresată, la sfârşitul lunii octombrie, de Nicolae Romulus Mailat, cetăţean român de etnie rromă, a fost declanşatorul unui val de revoltă în Italia şi a deschis, la nivel european, o cutie a Pandorei în ceea ce priveşte polemica referitoare la imigraţie şi la procesul de integrare a rromilor.

Greşit gestionată de diplomaţia de la Bucureşti şi deturnată politic de dreapta italiană, criza Mailat a şifonat considerabil relaţia româno-italiană.

Legăturile milenare dintre români şi italieni au intrat într-un con de umbră din cauza delictelor comise anul acesta de conaţionalii noştri pe teritoriul Peninsulei, care au culminat cu abominabilul act comis de Nicolae Romulus Mailat.

Deopotrivă, opinia publică italiană, dar şi autorităţile de la Roma, şi-au manifestat vehement dezaprobarea faţă de violenţa dovedită de către imigranţii români, iar la adresa acestora şi, prin extensie, a tuturor românilor, au început să se manifeste puternice sentimente şi reacţii xenofobe.

Acestea pot părea paradoxale cu atât mai mult cu cât Italia a sprijinit, de la căderea comunismului, parcursul politic al României, acordându-i toată asistenţa necesară integrării în Uniunea Europeană şi în structurile nord-atlantice.

Italia, prima susţinătoare a României

Acest tratament preferenţial pe care Roma l-a arătat Bucureştiului s-a manifestat, pe plan politic, încă din decembrie 2005, când parlamentul italian a ratificat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Italia a devenit, la vremea respectivă, prima dintre ţările fondatoare ale UE care a ratificat documentul. Mai mult, după ce România a intrat, la 1 ianuarie 2007, în marea familie europeană, primul oficial de rang înalt care a venit la Bucureşti a fost premierul italian, Romano Prodi.

Vizita a fost cu atât mai elocventă cu cât România a început negocierile de aderare pe vremea când Prodi era şeful Comisiei Europene. "Comunitatea românească este de departe cea mai numeroasă comunitate străină şi aduce lucruri pozitive în Italia", a declarat atunci Prodi la Bucureşti.

La rândul său, premierul român, Călin Popescu Tăriceanu, a amintit că "Italia este principalul partener comercial al României, iar acum asistăm la o creştere a interesului marilor companii faţă de România". Peste doar câteva luni, atitudinea italienilor faţă de români avea să se schimbe în mod dramatic.

"Criza Mailat", speculată de mediile politice italiene

Reacţiile antiromâneşti au apărut chiar la înmormântarea Giovannei Reggiani, când din mulţime s-au auzit strigăte care cereau "plecarea asasinilor la ei acasă", ori "atenţie, români!" şi "la moarte cu ucigaşii!". Una dintre cele mai vehemente reacţii antiromâneşti a avut-o primarul Romei, Walter Veltroni, ales, la mijlocul lui octombrie, secretar al Partidului Democrat.

El a speculat momentul, îndreptând un deget acuzator înspre cetăţenii comunitari care iau cu asalt teritoriul italian şi a subliniat: 75% din aceştia sunt români.

"Italia trebuie să aducă în faţa forurilor europene acest nou caz de violenţă. Este vorba de o problemă de natură politică: Europa ar trebui să cheme în judecată autorităţile române", a tunat şi-a fulgerat edilul Romei. În replică, într‑un interviu acordat cotidianului "Corriere della Sera", premierul Tăriceanu s-a declarat "dezamăgit de declaraţiile unor politicieni italieni în legătură cu ostilitatea manifestată faţă de românii din Italia", arătând că "unele dintre acestea au pus gaz pe foc în ceea ce priveşte rasismul vizându-i pe conaţionalii mei, creând o reacţie şi aici, în România, unde se ripostează insultând şi ameninţând italienii". "Criza Mailat" a fost amplificată de lipsa de reacţie a Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti.

Consulul român la Roma, Cosmin Dumitrescu, a avut nevoie de o săptămână pentru a-l vizita pe infractor la închisoare şi, timp de mai multe zile, nu s-a ştiut cine este avocatul românului acuzat de crimă. La scurt timp după dramaticul episod căruia i-a căzut victimă Giovanna Reggiani, într-o şedinţă extraordinară a Consiliului de miniştri, Romano Prodi a propus adoptarea unui nou pachet de legi vizând siguranţa naţională.

Decret controversat şi aruncat la coş

În ziua de 2 noiembrie a fost aprobat un decret privind posibilitatea expulzării rapide a unor cetăţeni nedoriţi pe teritoriul italian, ce conţine "dispoziţii urgente referitoare la îndepărtarea de pe teritoriul naţional a unor persoane, din motive de siguranţă publică".

Prin adoptarea acestuia, prefecţilor li s-au dat prerogative sporite pentru semnarea ordinelor de expulzare a străinilor, principalii vizaţi fiind românii. Primele victime ale noii prevederi legale au fost patru români din Milano, despre care prefectul Gian Valerio Lombardi a spus că "reprezintă un pericol social şi nu au voinţa de a se integra în societatea noastră".

Florenţa şi Napoli au urmat, la scurt timp, exemplul oraşului Milano. Însă decretul autorităţilor italiene a fost luat imediat în vizor de Uniunea Europeană, care şi-a declarat îngrijorarea că acesta "poate duce la o expulzare în masă" şi la o "deportare" a cetăţenilor români. Aşa încât, acum două zile, guvernul italian a decis să renunţe la forma actuală a acestuia, deoarece preşedinţia a anunţat că va lansa "o examinare serioasă şi riguroasă" a textului, în special a normelor antidiscriminare.

Extremismul italian, pe cai mari

Tensionarea fără precedent a relaţiilor dintre românii aflaţi în Italia şi "gazde" s-a manifestat concomitent pe două planuri: pe de-o parte, românii au început să fie agresaţi, cel mai cunoscut exemplu în acest sens fiind incidentul dintr-o periferie a Romei, când patru bărbaţi de origine română au fost luaţi la bătaie de circa zece italieni înarmaţi cu răngi şi cuţite. Şi tot în capitala italiană, mai mulţi "voluntari" au decis crearea unor "miliţii populare" pentru a controla cartierele periculoase şi a patrula pe străzi, "pentru siguranţa cetăţenilor".

Pe de altă parte, un "avânt" politic neaşteptat şi-a luat gruparea extremistă de dreapta "Forza Nuova", care a organizat, în toată Italia, manifestaţii de protest faţă de străini, în special români şi ţigani. Într-un comunicat remis presei, invocând faptul că "răbdarea a întrecut orice limită raţională", "Forza Nuova" a cerut desfiinţarea taberelor de imigranţi şi a ameninţat că membrii săi se consideră "autorizaţi din punct de vedere moral să folosească, pentru apărarea cetăţenilor italieni, metode care depăşesc modalităţile simple de protest".

Tăriceanu, la Roma şi internaţionalizarea problemei rromilor

Aceste episoade de intoleranţă au dus la agravarea crizei politice dintre cele două ţări, în ciuda asigurărilor date de Prodi ("nu există nicio fricţiune cu România"). În consecinţă, diplomaţia s-a pus pe treabă pe mai multe fronturi, pentru detensionarea situaţiei.

Deşi preşedintele Traian Băsescu a calificat decretul italian referitor la expulzarea cetăţenilor străini drept "improvizat şi nedrept", cu ocazia celei de-a 76-a adunări generale a Interpolului, ce a avut loc la începutul lui noiembrie la Marrakesh, şeful poliţiei italiene, Antonio Manganelli, a obţinut de la Mihai Stoica, director general pentru cooperare internaţională din MIRA, "maxima colaborare" pentru aplicarea acestuia. A urmat vizita pe care premierul român a făcut-o la Roma, după ce în prealabil a lansat un apel către investitorii italieni din România, pentru ca aceştia să contribuie la (re)îmbunătăţirea raporturilor româno-italiene.

Odată ajuns în capitala Italiei, la 7 noiembrie, Tăriceanu a semnat, împreună cu omologul său italian, Romano Prodi, a scrisoare adresată preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Referindu-se la problematica rromilor, documentul comun cerea ca "răspunsul pentru fenomenul crescut al mişcărilor transfrontaliere la nivel european să vină din partea Uniunii Europene".

În replică, Barroso a acuzat Italia că nu a apelat niciodată la fondurile comunitare pentru programele menite să faciliteze integrarea rromilor.

Delicte comise de românii din Italia în 2007

7 februarie. În pădurea din Roccavivi (Aquila), este găsit trupul unui pensionar de 61 de ani, ucis cu lovituri de bâtă. Au fost arestate două persoane: o femeie pe care pensionarul o plătea pentru a întreţine relaţii sexuale şi soţul ei.

26 aprilie. Vanessa Russo, 23 de ani, este lovită la ochi cu vârful unei umbrele şi moare a
doua zi. Lovitura i-a afost aplicată de Doina Matei, care a fost condamnată de justiţia italiană la 16 ani de închisoare.

2 mai. O femeie de 67 de ani a fost înjunghiată în apartamentul ei, într-o zonă de lângă Veneţia. Autoarea asasinatului: Doina Croitoru, 37 de ani.

17 august. La Roma, pe pista pentru biciclişti din apropierea hipodromului Tor di Valle, un bărbat de 60 de ani a fost agresat şi jefuit. Au fost arestaţi doi tineri, dintre care unul în vârstă de 15 ani.

21 august. La Roma, regizorul Giuseppe Tornatore este jefuit în timp ce se întorcea acasă. Infractorii i-au furat mobilul, iPod-ul şi portofelul.