Cu ce fel de „bazooka“ vor veni liderii UE la summit

Europenii vor încerca să pună la punct, la summitul UE ce începe azi, un instrument financiar de salvare mai consistent şi reguli fiscale mai stricte. Sau, aşa cum a cerut premierul britanic, „o bazooka mai mare“.

Summitul care începe astăzi va fi unul dintre cele mai tensionate din istoria Uniunii Europene. Presaţi de pieţele financiare, de SUA şi de agenţiile de rating, liderii celor 27 de state membre trebuie să adopte un plan care să salveze moneda comună şi să convingă pieţele financiare.

Şefii de stat şi de guvern din UE trebuie să găsească modalităţi să salveze statele care au deja probleme financiare, să oprească contagiunea, dar şi să convină asupra unor reguli bugetare mai stricte. Un plan confuz sau minimal nu îşi va atinge scopul, iar marile schimbări intenţionate de un stat membru sau altul se lovesc de opoziţia altora.

Anunţul făcut luni de preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi de cancelarul german, Angela Merkel, nu a reuşit să calmeze temerile investitorilor, fiind primit cu scepticism de burse.

Puteri şi sancţiuni

Planul a lăsat în urmă multe întrebări şi multe probleme, scrie „The Guardian". Merkel şi Sarkozy au anunţat că vor propune o schemă pentru a preveni o altă criză şi că toţi membrii eurozonei vor trebui să se întindă cât le e plapuma.

Propunerile ce vor fi dezbătute la Consiliul European din 8-9 decembrie se referă şi la un grad mai ridicat de supraveghere şi disciplină în cadrul politicilor naţionale, dar şi la o armonizare treptată a sistemelor de pensii şi alte protecţii sociale.

Statele membre ar putea fi nevoite să-şi înscrie în Constituţie „regula de aur" a deficitului (nivel maxim de 3%). Planul se referă şi la un control strict al bugetelor naţionale. În cazul în care regulile nu vor fi respectate, există şi diverse propuneri de pedepsire a „indisciplinaţilor".

Potrivit planului, Comisia Europeană ar obţine atribuţia de a impune direct măsuri de austeritate ţărilor pe care le ajută. Un plan imaginat de şeful Consiliului European, Herman van Rompuy, şi obţinut marţi de „The Guardian" arată că aceste sancţiuni ar putea merge până la suspendarea dreptului de vot în cadrul UE.

Cinci probleme

În primul rând însă, planul franco-german pare să se sprijine pe precondiţia ca Banca Centrală Europeană să intervină şi să ajute Spania şi Italia, dacă va fi nevoie. Pentru că până la uniunea fiscală, cineva va trebui să finanţeze deficitele bugetare dacă investitorii rămân sceptici. Iar acel cineva este BCE, scrie „Guardian".

Ieri, chiar înainte de summit, mai circula o variantă despre cum s-ar face aceste garanţii: funcţionarea, în paralel, a două fonduri de urgenţă -  Fondul European de Stabilitate Financiară (EFSF) şi Mecanismul European de Stabilitate (ESM).

Astfel, EFSF, ce mai dispune în prezent de 250 de miliarde de euro, ar putea continua să funcţioneze şi după înfiinţarea ESM (în iulie anul viitor), care dispune pe hârtie de 500 de miliarde de euro, potrivit „Financial Times", care citează surse europene. Cele două, împreună cu o posibilă asistenţă a FMI, ar constitui „linia de apărare" în faţa extinderii crizei. Însă şi în cazul acesta, pentru sporirea fondurilor, ar fi nevoie de BCE.

O a doua problemă ar fi că toate regulile ar avea nevoie de modificarea de tratat. Sarkozy şi Merkel au anunţat că vor schimbarea tratatelor europene pentru disciplinarea bugetelor. Cei doi ar vrea un tratat modificat pentru toate cele 27 de state UE, dar, dacă va fi nevoie, au precizat ei, schimbarea tratatului UE va fi şi numai pentru cele 17 ţări din zona euro. „Dacă va fi nevoie" se referă la opoziţia Marii Britanii.

Un mic „truc"

Van Rompuy a mers şi mai departe şi a sugerat, potrivit „EuObserver", că UE ar putea evita schimbarea de tratat printr-un mic truc legal. „Trucul" ar fi amendarea protocolului Tratatului de la Lisabona, şi nu schimbarea tratatului în sine, care ar lua ani, iar rezultatul nu ar fi sigur. Articolul 126 al tratatului, care se referă la deficite excesive, este detaliat într-un protocol ataşat tratatului. Articolul dă şefilor de stat şi de guvern puterea de a modifica protocolul, fără a se mai lovi de posibile opoziţii ale parlamentelor naţionale sau de posibile referendumuri. Însă tot ar fi nevoie de acordul tuturor celor 27 de state membre.

Până acum, Marea Britanie a explicat clar că îşi va folosi dreptul de veto dacă nu i se îndeplinesc cerinţele. Premierul britanic David Cameron a ameninţat că nu va semna un nou tratat dacă acesta nu conţine măsuri de siguranţă, care să protejeze interesele britanice. Un nou tratat ar trebui să conţină garanţii pentru piaţa unică şi pentru sectorul financiar din Marea Britanie. Polonia, care deţine preşedinţia UE, a venit şi ea cu propriile ameninţări şi a avertizat că se opune unor modificări care să vizeze doar cele 17 state din zona euro.

Creştere, dar nu ştim de unde

În al treilea rând, o mai mare disciplină fiscală nu va ajuta prea mult dacă recesiunea din eurozonă se adânceşte. Din contră, în acest caz, deficitele vor creşte, scrie „Guardian". În planul anunţat la Paris, tandemul „Merkozy" s-a referit la creşterea economică, dar fără a preciza cum va fi ea generată. Or, toate statisticile arată că această creştere se micşorează pe zi ce trece pentru aproape toate statele eurozonei.

În al patrulea rând, problema Greciei nu a fost încă rezolvată. Deşi măsuri de austeritate au fost deja impuse, ele nu şi-au atins ţinta. Deficitul nu va putea fi redus de la 10,5% la 7,5%, anul acesta. „Atât timp cât Grecia rămâne în zona euro, ştergerea datoriilor ar putea să nu fie doar de 50%, ci de aproximativ 100%. Germania a acceptat ideea scoaterii Greciei din euro şi, probabil, şi Franţa", este de părere Charles Dumas, de la Lombard Street Research.

În sfârşit, Sarkozy şi Merkel nu au zis nimic de recapitalizarea băncilor din eurozonă. În urmă cu doar câteva săptămâni, FMI avertiza că e nevoie de circa 200 de miliarde de euro pentru a le pregăti să facă faţă instabilităţii financiare.

Presiuni SUA asupra BCE

Secretarul american al Trezoreriei, Timothy Geithner, este în Europa pentru a-i convinge pe liderii UE să ia decizii suficiente pentru a rezolva criza euro. Geithner a avut deja o întrevedere cu şeful BCE, Mario Draghi. Atât Geithner, cât şi preşedintele Obama au insistat că BCE ar trebui să intervină mai agresiv pentru a sprijini statele cu probleme.