Birocraţii UE ameninţă să falimenteze o întreagă ţară dacă partidele de opoziţie nu promit să susţină planul de austeritate.
Susţinerea pentru UE e privită drept o marcă a unui politician civilizat, rezonabil, şi, mai presus de toate, plin de compasiune. Garantează accesul la primele pagini ale ziarelor, în studiourile de televiziune, la conturi generoase şi călătorii în străinătate.
Motivul acestui tratament special este că politicienii britanici au tendinţa de a privi UE drept, poate, un pic incompetentă şi coruptă, dar cu siguranţă benignă, şi, în general, drept o forţă a binelui într-o lume cu probleme. Această atitudine devine din ce în ce mai greu de susţinut, deoarece acest parteneriat de ţări începe dintr-odată să arate foarte urât: un opresor brutal care dispreţuieşte democraţia, identitatea naţională şi resursele traiului oamenilor obişnuiţi.
Punctul de cotitură a fost în această săptămână, odată cu ultima intervenţie a Bruxelles-ului: birocraţii ameninţă să falimenteze o întreagă ţară dacă partidele de opoziţie nu promit să susţină planul de austeritate al UE. În Grecia, Produsul Intern Brut a scăzut deja cu circa 13% din 2008, şi, potrivit experţilor, e probabil să mai scadă cu încă 7% până la sfârşitul anului.
Totuşi, toate dovezile sugerează că elitei europene nu-i pasă deloc. Săptămâna aceasta, Olli Rehn, primul economist al UE, a avertizat în privinţa unor „consecinţe devastatoare" dacă Grecia dă faliment.
Contextul comentariului său sugerează însă că se gândea la consecinţele devastatoare care s-ar revărsa în restul Europei, şi nu la grecii înşişi. Un alt oficial a fost citat de „Financial Times" spunând că Germania, Finlanda şi Olanda „îşi pierd răbdarea" cu Grecia, părând a nu se gândi deloc, nici măcar în trecere, la adevăratele victime ale acestei poveşti oribile. Deşi elita europeană nu pare interesată, viaţa în Grecia, leagănul civilizaţiei europene, a devenit insuportabilă.
Circa 100.000 de companii au dat faliment şi multe altele se prăbuşesc. Numărul sinuciderilor a crescut abrupt, al omorurilor s-a dublat şi zeci de oameni au rămas fără adăpost. În zonele rurale, unde a reapărut comerţul în natură, traiul e mai suportabil. În oraşe e dur, iar pentru minorităţi, mai ales pentru albanezi, care nu au drepturi şi care acceptă joburile pe care grecii nu le vor - este terifiant.



















* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza