Adevarul.ro

L-a primit cu onoruri pe dictatorul kazah, face campanie electorală pentru Sarkozy şi ignoră libertatea şubredă din Rusia. Sunt compromisuri pe care cancelarul Merkel le-a calculat exact.

Torturarea deţinuţilor politici, intimidarea jurnaliştilor, încălcarea libertăţii religioase a propriilor cetăţeni, fraudarea alegerilor, încurajarea cultului personalităţii. Sunt doar câteva dintre criticile care îi sunt aduse lui ­Nursultan Nazarbaiev, care conduce Kazahstanul de mai bine de 20 de ani.

Jurnaliştii germani de la „Der Spiegel" amintesc că în 2010, când universitatea din Astana a primit numele lui, preşedintele kazah a declarat cu modestie prefăcută „că nu a fost ideea lui, ci că aşa vrea poporul". N-a refuzat nici titlul de „conducător al naţiunii" pe care i l-a dat la împlinirea a 70 de ani Parlamentul ţării.  Documente ale Ministerului Afacerilor Externe de la Berlin, citate de revistă, notează că Nursultan Nazarbaiev „conduce ţara cu mână de fier", că „încalcă drepturile şi libertăţile democratice" şi că tolerează „corupţia şi intervenţia politicului în Justiţie".

Cancelarul german a reuşit să facă ww de toate aceste lucruri şi l-a primit cu toate onorurile pe preşedintele kazah Nazarbaiev, la Berlin. Agenda acestuia din urmă a inclus o conferinţă de presă comună cu Merkel, o întrevedere cu preşedintele Christian Wulff, o alta cu fostul ministru de Externe Hans-Dietrich Genscher - printre primii politicieni care au vizitat Kazahstanul în 1991, după proclamarea independenţei de URSS - şi oportunităţi de imagine pentru jurnalişti. Toleranţa cancelarului german este însă bine calculată, scrie presa germană.

Fuga după metale rare

Kazahstanul este o ţară extrem de bogată în resurse naturale, fiind cel mai mare producător de petrol din Asia Centrală, are rezerve imense de gaze şi uraniu, cărbune, cupru, zinc, mangan, fier şi aur. Nu are însă capacitatea de a exploata bogăţia. Iar cancelarul german vrea să profite exact de acest lucru. Ieri, la Berlin, cei doi lideri au anunţat încheierea unui parteneriat strategic economic şi semnarea a 50 de contracte de exploatare, mai cu seamă, a metalelor rare, în valoare totală de 4,5 miliarde de euro.

În schimbul acestui privilegiu, firmele germane se angajează să investească masiv în industrializarea Kazahstanului.  Merkel este conştientă că economia Germaniei este dependentă şi de furnizorii de materie primă. Un raport al Agenţiei germane pentru Resurse Minerale (Dera), citat de „Der Spiegel", arată că, în 2010, ţara a importat produse în valoare de 109 miliarde de euro, dintre care aproape 18 miliarde au fost plătite pentru materie primă.

„Germania este dependentă de importuri, la capitolul materii prime, dar mai ales la metale rare, astfel încât economia trebuie să se orienteze spre locurile din lume în care există resurse", se arată în analiza agenţiei. Presa germană aminteşte că vizita lui Nazarbaiev a fost pregătită din timp de Berlin. La începutul lui ianuarie, douăsprezece companii importante, printre care BMV, Bosch, ­Daimler şi BASF au înfiinţat un fel de asociaţie pentru asigurarea aprovizionării cu materii prime. Prioritatea sunt metalele rare, iar Kazahstanul foloseşte acestui scop. Metalele rare sunt folosite spre exemplu pentru fabricarea telefoanelor mobile, a eolienelor  şi a aparaturii cu laser. Iar în prezent, China deţine 95% din resursele de metale rare şi, aşa cum a făcut în urmă cu doi ani, poate creşte preţul lor oricând doreşte.

Şlefuire nemţească a imaginii

Câştigul lui Nazarbaiev, în afara tehnologiei cu care vin nemţii, este o imagine mai bună în cadrul UE. Organizaţiile pentru drepturile omului, precum Human Rights Watch şi partidul Verzilor au protestat vehement, spunând că „morala şi valorile democraţiei nu trebuie sacrificate de dragul unor relaţii mai strânse". 

„Cancelaria germană îl premiază pe preşedintele kazah cu o vizită doar pentru semnarea unui parteneriat pentru resurse minerale", a declarat Viola von Cramon, deputată în Bundestag din partea ecologiştilor. Mişcarea de stânga a organizat chiar şi un protest la Berlin faţă de prezenţa dictatorului, care se face vinovat de moartea a cel puţin 16 lucrători în domeniul petrolului doar pentru că au îndrăznit să intre în grevă.

Nu este însă primul compromis bine calculat pe care-l face cancelarul Angela Merkel. La începutul lunii februarie, şefa Guvernului german a efectuat o vizită oficială în China, frecvent acuzată de organizaţiile non-guvernamentale că încalcă drepturile omului şi ale minorităţilor, şi de liderii occidentali că păgubeşte economia mondială cu exporturile la preţuri de dumping. Scopul vizitei a fost pe jumătate atins: premierul Wen Jiabao a declarat că Beijingul analizează majorarea participării în fondurile de urgenţă destinate rezolvării crizei datoriilor din Europa.

Admiraţie faţă de aliatul de la Elysée

În interviul comun cu preşedintele Nicolas Sarkozy de zilel trecute, şefa Guvernului de la Berlin nu a pregetat să-l laude pe liderul de la Elysée, dar şi politicile acestuia. „Strategia pentru familie a Franţei este strălucitoare. Ar trebui să preluăm şi noi câte ceva, în Germania", a spus Merkel, reafirmând că „este normal" să-l susţină pe Sarkozy în campania pentru alegerile din aprilie.

Publicaţia „Wirtschaftswoche" aminteşte cu câtă pasiune se enerva Merkel pe liderul francez când acesta nu se ţinea de cuvânt sau cum în cercuri restrânse cancelarul îl imita pe Napoleon ca o ironie la adresa lui Sarkozy. Acum, toate aceste lucruri sunt de domeniul trecutului. Merkel ştie că un preşedinte socialist în Hexagon îi poate distruge planul de disciplinare bugetară a Europei.

Prietenii ruşi care au conducta

Nici prea multe critici la adresa regimului Medvedev-Putin nu au existat din partea Berlinului, deşi instituţiile pentru drepturile omului avertizează că în Rusia libertatea de exprimare este problematică şi că anunţul privind revenirea lui Vladimir Putin la Kremlin a aruncat o umbră asupra perspectivei îmbunătăţirii situaţiei politice în Rusia.

„Poliţia rusă dispersează în mod frecvent manifestaţiile organizate de militanţii din cadrul societăţii civile şi opoziţie, foloseşte forţa în mod excesiv şi arestează arbitrar manifestanţii paşnici", a informat organizaţia Human Right Watch, imediat după demonstraţiile împotriva puterii, organizate în Rusia, în urma alegerilor legislative din decembrie soldate cu o victorie a „Rusiei Unite", partidul lui Vladimir Putin. Este de înţeles, Germania este dependentă de gazul rusesc, poate şi mai mult acum, când Berlinul a renunţat la energia nucleară.

Strategia Berlinului

Cabinetul Angelei Merkel a adoptat zilele trecute o nouă strategie de politică externă, care se referă la „relaţiile cu puterile emergente"  în vederea unor parteneriate pentru furnizarea de resurse minerale Germaniei. Noua strategie a Berlinului se referă la statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud), dar şi la state cu potenţial economic enorm precum Vietnam, Columbia, Nigeria sau Kazahstan. În document se menţionează că Berlinul nu face rabat la respectarea drepturile omului în ţările menţionate, dar că „progrese durabile nu pot fi făcute decât pe baza unei relaţii de respect reciproc". Strategia este aplicată sub o formă sau alta de mai mult timp. Toamna trecută, Muzeul de istorie din Berlin a găzduit festivităţile organizate cu ocazia celei de-a 20-a aniversări a independenţiei Azerbaidjanului, ţară în care regimul autoritar al lui Ilham Aliyev rezistă.

4,5 miliarde de euro este valoarea celor 50 de contracte semnate de cancelarul Angela Merkel cu preşedintele kazah.