Cine sunt amazoanele lumii moderne

A fi bodyguard nu mai e un apanaj al masculinităţii. Tot mai multe femei practică această meserie. Mânuiesc pistolul cu precizie, la nevoie te pun la pământ într-o secundă şi au nervi de oţel. Aşa arată un portret succint al femeii bodyguard din lumea de azi.

Se spune că amazoanele, fiice ale lui Ares, zeul grec al războiului, îşi sacrificau un sân pentru a manevra mai bine arcul şi se considerau egale cu bărbaţii. Evident, cele de azi nu-şi sacrifică integritatea corporală, dar păstrează ceva în comun cu legendarele lor predecesoare: antrenamentele epuizante şi convingerea că sunt cel puţin la fel de bune ca „omologii" masculini.

În Franţa, în Serviciul de Protecţie şi Pază (SPHP), un corp de elită al poliţiei naţionale, din cei 770 de ofiţeri, 70 sunt femei. Până au reuşit să ajungă aici e însă o poveste lungă.  O „pionieră" în materie, azi pensionară, a povestit pentru publicaţia „Le Point" că, în 1979, când s-a angat în SPHP, era singura femeie în acea lume rezervată bărbaţilor, iar colegii nu ştiau ce să facă cu ea. I-au încredinţat până la urmă misunea de a însoţi consoartele şefilor de stat care vizitau Franţa.

La acea vreme, spune pensionara, recrutarea era făcută prin cooptare, neexistând o formare propriu-zisă în domeniu. Trebuia doar să te antrenezi serios la tirul cu pistolul. Azi, pentru a intra în SPHP, trebuie să ai cel puţin trei ani de experienţă în poliţie. Candidaţii sunt supuşi mai multor teste, între care probe fizice, examene lingvistice şi două interviuri.

Unul, cu un psiholog pentru evaluarea stării mentale, celălalt, cu un juriu format din membrii SPHP: abia după ce ai trecut cu succes toate probele, devii „ucenic bodyguard". Urmează un stagiu de o lună, în care ucenicul învaţă tehnica protecţiei de aproape, recunoaşterea explozibililor sau metode de resuscitare.

Deşi azi reticenţele masculine, cel puţin în rândul SPHP, s-au mai risipit, femeile nu se înghesuie la porţile serviciului. Viaţa unui bodyguard de elită presupune sacrificii şi renunţări. Trebuie să fii disponibil 24 de ore din 24, să lipseşti de acasă uneori cu săptămânile, să te supui permanent riscurilor. La acestea se adugă antrenamente de trei ori pe săptămână, cu şedinţe de tir, alergări, sală şi lupte. În aceste condiţii, viaţa de familie suferă serios şi doar un soţ lucrând în branşă poate înţelege o soţie bodyguard.

VIPuri păzite de femei

Myriam Ouchenne (42 de ani) a ajuns în vârful ierarhiei SPHP, fiind adjuncta şefului de stat major al serviciului. În această calitate i-a asigurat protecţie regelui Marocului în timpul vizitelor private în Franţa şi a luat lecţii de scufundări pentru a-l acompania pe Saad Hariri, premierul libanez, în vacanţă la Monaco. La fel, l-a însoţit pe emirul Qatarului, la schi, la Courchevel. Cu toate acestea, gărzile de corp feminine trebuie uneori să învingă reticenţele clienţilor autohtoni. Unii miniştri, de pildă, refuză să fie protejaţi de femei.

„Greşesc, argumentează pentru „Le Point" Nathalie Lacquit, locotenent major SPHP. Femeile nu atrag atenţia în mulţime, pentru că oamenii nu-şi imaginează că pot scoate arma într-o secundă". Ea s-a numărat printre gărzile de corp ale familiei Obama, când preşedintele american a vizitat Franţa, în 2009. Deşi gărzile de corp nu pot vorbi despre înaltele personaje pe care le-au păzit, unele întâmplări hazlii se află.

De pildă, într-una din vizitele sale la Paris, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a ţinut să călătorească cu Eurostarul. A fost nevoie de o lună întreagă de pregătiri, în colaborare cu omologii britanici pentru a se pune la punct deplasarea prin tunelul de sub Canalul Mânecii. Trenul reginei a fost urmat de un al doilea. Regina le-a mulţumit gărzilor franceze, dându-le câte un portret cu autograf. 

O altă întâmplare datează din 2005. Atunci, la summitul mondial dedicat societăţii informatice de la Bamako (Mali), autocarul în care au urcat mai mulţi şefi de stat, între care Jacques Chirac, preşedintele Franţei la acea vreme, a rămas în pana prostului. Ofiţerului francez din SPHP însărcinat cu convoaiele prezidenţiale i-a revenit delicata misiune de a-i linişti pe şefii de stat, blocaţi într-o căldură sufocantă. Incidentul s-a încheiat cu bine, după ce a fost adus un autocar cu rezervorul plin.

Garda feminină a lui Gaddafi

Antrenamentele pentru femeile-bodyguard sunt la fel de dure ca şi cele pentru bărbaţi

„Escadronul" de şarm al liderului libian Muammar al-Gaddafi este de departe cel mai celebru din lume. Colonelul nu se desparte niciodată de garda sa de corp formată din 30 sau 40 de femei, care îl însoţesc peste tot, inclusiv în vizitele din străinătate. Îmbrăcate în uniforme kaki împodobite cu fireturi aurii şi cocoţate pe tocuri, "amazoanele" lui Gaddafi, alături de cortul cu care călătoreşte acesta, fac deliciul presei internaţionale.

Despre ele circulă un întreg folclor, povestindu-se că trebuie să fie frumoase, virgine şi antrenate să ucidă fără să clipească. În realitate, "amazoanele" sunt absolvente eminente ale Academiei Militare pentru femei din Libia, înfiinţată de Gaddafi încă din 1983, iar prezenţa lor lângă lider are un substrat politic, mai puţin atractiv. Gaddafi a pozat mereu în progresistul numărul unu al lumii arabe. Pentru a-şi cultiva această imagine, a ales, în mod simbolic, o gardă feminină.

Bodyguard la Abramovici 

Anna Loghinova a fost cea mai cunoscută femeie-bodyguard din Rusia, până când a fost ucisă în 2008, la Moscova, la doar 29 de ani. În paralel cu meseria de fotomodel, Loghinova îşi deschisese o agenţie de bodyguarzi-femei, antrenate de foşti membri ai KGB. Tânăra a fost solicitată în repetate rânduri pentru a asigura paza unor oameni politici şi miliardari ruşi, printre care şi Roman Abramovici.

Ea şi-a pierdut viaţa, opunându-se unui bărbat care a vrut să-i fure maşina. Potrivit anchetatorilor, Anna cobora din maşină, un Porsche Cayenne, când un necunoscut a tras-o afară din automobil şi s-a urcat la volan, demarând în forţă. Tânăra s-a agăţat de portieră şi a fost târâtă câţiva metri, alegându-se cu un traumatism cranian ce i-a fost fatal.