Haaretz: Cine spune că evreii şi rasismul nu sunt unul şi acelaşi lucru?

Cei care se delectează cu dezvăluirile privind relaţia lui Richard Goldstone, fost judecător sud-african, care a condamnat crimele de război comise de soldaţii israelieni în Gaza, cu epoca apartheidă a Africii de Sud ar trebui să citească o nouă carte despre legăturile Israelului cu acel regim, titrează cel mai vechi cotidian israelian, Haaretz, în ediţia online.

Acordurile nucleare între Israel şi Africa de Sud, aşa cum sunt prezentate în noua carte a jurnalistului american Sasha Polakow-Suransky (The Unspoken Alliance: Israel's Secret Relationship With Apartheid South Africa), au deviat atenţia de la alte revelaţii ale cărţii privind relaţiile dintre statul evreu şi regimul rasist.

Autorul cărţii, senior editor la revista americană "Foreign Affairs", a remarcat faptul că Israelul nu a fost singura ţară care a încălcat embargoul asupra Africii de Sud. Mai multe naţiuni "luminate", printre care şi statele arabe deţinătoare de resurse petroliere, fac parte din acest grup dubios.

În cazul Israelului, însă, această relaţie a mers dincolo de interesele economice şi de securitate, transformându-se într-o prietenie solidă.

În noiembrie 1974, scrie Polakow-Suransky, Shimon Peres, care, la acel moment, era ministru al apărării în primul guvern al luiYitzhak Rabin, se întorcea dintr-o vizită secretă în Africa de Sud.

Peres ţinea să mulţumească atunci gazdelor sale pentru contribuţia lor la stabilirea unei legături "extrem de importante între cele două guverne". Această cooperare se bazează nu numai pe interese comune şi pe determinarea de a face faţă duşmanilor noştri, ci şi, pe baza sentimentelor de ură faţă de nedreptate, pe care le împărţim, şi pe refuzul nostru de a accepta injustiţia.

Aceasta este acelaşi Shimon Peres, care nu cu mult timp în urmă a declarat că fostul judecător sud-african Richard Goldstone, este "un om mic, lipsit de orice sentiment de justiţie", comentează Haaretz.

Shimon Peres: "Un evreu care acceptă rasismul încetează să mai fie evreu"

Doisprezece ani mai târziu, aflat în vizită la Camerun, Peres, care, pe atunci, deţinea funcţia de prim-ministru, afirma: Un evreu care acceptă rasismul încetează să mai fie evreu. Şi pentru a nu lăsa loc speculaţiilor, a adăugat: Evreii şi rasismul nu merg împreună. Atunci, scrie Polakow Suransky, au intrat în vigoare câteva dintre cele mai profitabile contracte ale Israelului privind apărarea naţională.

Potrivit lui Polakow-Suransky, schimburile comerciale dintre cele două ţări - şi, în special cooperarea în domeniul securităţii - au continuat să se dezvolte chiar şi după ce guvernul israelin a decis, în 1987, să impună sancţiuni asupra Africii de Sud.

Atunci, ca şi acum, mass media s-a lăsat păcălită de "considerentele de securitate".

Autorul cărţii citează un editorial publicat de cotidianul israelian "Haaretz" din timpul Războiului arabo-israelian din 1973: Niciun capriciu politic nu poate justifica diferenţa între un stat care şi-a arătat prietenia si unul care a trădat-o. Editorialul vorbea despre decizia Africii de Sud de a furniza piese de schimb pentru avioanele de vânătoare Mirage ale Israelului, într-un moment în care multe state africane care au beneficiat de pe urma programelor de ajutor israeliene au interrupt orice legătură cu Israelul.

Rabinii israelieni: "Să angajăm arabi, care, probabil, ne urăsc?"

Coloniştii şi susţinătorii Israelului au asaltat Autoritatea Palestiniană, pentru tupeul de a cere rezidenţilor acestor teritorii oprirea extinderii aşezărilor.

Pe un site al susţinătorilor de dreapta, care încurajează utilizarea forţei de muncă evreieşti, Elyakim Levanon, rabinul coloniei Elon Moreh din Cisiordania, scria: Aici, nu vin arabii să muncească. Aici, numai evreii lucrează. Acesta a raportat că, în unele aşezări, această regulă este foarte strict respectată, în timp ce în altele, mai puţin.

Dar rabinii David Hai Hacohen, David Dudkevitch, Haim Grinshpan şi Eliezer Melamed - nu renunţă atât de uşor la mâna de lucru arabă. Aceştia susţin că dacă cei din comunitatea Bracha Har ar insista asupra angajării de muncitori evrei, aşezarea nu s-ar extinde în ritmul necesar, de câteva zeci de case anual.

Când a apărut întrebarea dacă să angajăm arabi, care, probabil, ne urăsc, şi să continuăm să construim în ritmul normal, sau să nu îi angajăm şi să nu mai construim în ritmul necesar, au declarat liderii spirituali, o hotărâre rabinică a fost pronunţată pentru a continua construcţia cu muncitori evrei, iar atunci când este necesar, chiar şi cu arabi.

Alături de principiul general de a prefera muncitori evrei, rabinii puneau, de asemenea, problema plăţii. Ei au luat în considerare întrebarea "dacă este necesar să alegem muncitori evrei, caz în care preţul este dublu, sau să existe o regulă prin care până la un anumit procent, evreul ar trebui să fie preferat, dar dincolo de acest procent, să nu existe nicio obligaţie faţă de muncitorul evreu? "

În general, rabinii au răspuns că "regula se aplică în funcţie de angajator, care trebuie să găsească modalităţi de a angaja mai mulţi lucrători evrei, pentru a-şi face afacerea eficientă şi profitabilă.