China atacă industria textilă din Italia

Hainele vândute de fabricile din Prato unor firme precum Zara, Mango sau Guess sunt produse de chinezi cu materiale ieftine din Asia. În unele zone ale micului oraş medieval, italienii sau alţi europeni sunt greu de depistat printre chinezii care deţin aici peste 3.200 de firme şi mici afaceri.

Prato, un cochet oraş medieval din apropiere de Florenţa, a fost secole la rând un centru al textilelor de calitate, renumite în întreaga lume. Această faimă i-a atras şi pe chinezi, în anii '80, fascinaţi de perspectiva unui loc de muncă. Primii veniţi au fost muncitorii din Zhejiang, o provincie săracă, dar cu o îndelungată tradiţie în industria textilelor. La început, aceştia au alimentat piaţa neagră a locurilor de muncă din Italia. Au prins însă repede rădăcini, au început să deschidă timid mici afaceri şi şi-au chemat rudele din China pentru a lucra aici.

„Invazia" a fost rapidă. Dacă în 1988 erau 31 de chinezi în Prato, astăzi locuiesc legal 11.500. Primăria estimează că alţi 25.000 de chinezi lucrează ilegal într-un oraş cu o populaţie de doar 187.000 de locuitori.

Ceea ce face ca Prato să aibă astăzi cea mai mare concentraţie de chinezi din Europa raportată la numărul de locuitori, notează „The New York Times". Pe principala arteră a oraşului, Via Pratese, cu greu poate fi depistat vreun european, iar în unele magazine vânzătorii vorbesc doar în chineză. Nici chinezii care s-au convertit la catolicism nu ştiu nicio limbă străină. Pentru a se înţelege cu pastorul lor, ei iau lecţii de engleză de la o chinezoaică, fostă profesoară de engleză în China.

În inima Toscanei

Potrivit primarului, în unele şcoli, numărul copiilor de origine chineză depăşeşte 40% din totalul elevilor. Unii localnici se tem că întregul oraş se va transforma într-un Chinatown. Deja sunt o mulţime de magazine cu tot felul de mărfuri aduse de acasă. Inclusiv legume şi fructe. Stabilirea chinezilor în inima Toscanei a fost favorizată de declinul investitorilor locali, care nu au reuşit să ţină pasul cu schimbările. Astfel că afacerile lor au fost preluate, rând pe rând, de chinezi, care deţin acum circa 3.200 de magazine şi fabrici, spre deosebire de italieni, care mai au sub 3.000 de firme. Şi numărul lor e în continuă scădere.

Dar poate ceea ce-i deranjează cel mai mult pe italieni este faptul că nou-veniţi i-au bătut pe teren propriu. Mai exact, chinezii s-au dovedit mai buni decât ei în ceea ce priveşte evaziunea fiscală şi fentarea faimoasei birocraţii din Peninsulă. „Aceasta ar putea fi viitorul Italiei", avertizează Edoardo Nesi, comisar cultural în provincie.

1,5 milioane de dolari trimise acasă zilnic

Potrivit Băncii Centrale, chinezii din Prato trimit zilnic acasă circa 1,5 milioane de dolari. Această sumă uriaşă nu se reflectă deloc în colectarea taxelor şi impozitelor. Micii afacerişti folosesc o tactică simplă, ajutaţi şi de faptul că o serie de oficiali aleg să închidă ochii. Astfel, ei deschid o firmă, o închid înainte ca autorităţile fiscale să încaseze impozitele şi apoi înfiinţează o altă firmă în aceeaşi locaţie, dar cu un alt număr fiscal de identificare. La începutul acestui an, mai mulţi ofiţeri din cadrul Biroului pentru imigranţi au fost acuzaţi de luare de mită în schimbul acordării unor permise de rezidenţă.

În acest climat a înflorit crima organizată, atât cea italiană, cât şi cea chineză. Ambele sunt implicate nu numai în importul ilegal de mărfuri, dar şi în trafic de fiinţe umane, prostituţie, jocuri de noroc şi spălare de bani. „Chinezii sunt foarte deştepţi. Nu sunt grei de cap ca alţi imigranţi", spune cu ciudă Riccardo Marini, un manufacturier din zonă.

Marfa produsă la Prato, care se bucură încă de renume, ajunge la numeroşi retaileri cunoscuţi, precum Zara, Mango, Top Shop sau Guess, sub eticheta „Made in Italy", care de cele mai multe ori e valabilă doar din punctul de vedere al locaţiei. Asta pentru că materia primă este importată din Asia, în special din China şi India, iar produsele finale ies din firmele conduse de chinezi cu angajaţi de aceeaşi naţionalitate.

Soluţie europeană

Situaţia nu avea cum să nu-i nemulţumească pe localnici. Anul trecut, pentru prima dată în era postbelică, ei au ales un primar de dreapta, Roberto Cenni, care a ştiut în campanie să exploateze teama lor faţă de „invazia chineză". În discursurile publice, Cenni tună şi fulgeră împotriva „proastelor obiceiuri" ale chinezilor şi vrea o abordare europeană în această problemă. Pe de altă parte, primarul este fostul preşedinte şi actual acţionar la Go-Fin, un holding ce deţine mai multe firme din Prato. Cel puţin una dintre ele, Sasch, şi-a mutat producţia tocmai în China, susţine „The New York Times".

Neputincios în faţa mersului lucrurilor, Cenni ia ce măsuri poate. A interzis uscarea peştelui în balcoane şi a cerut tuturor proprietarilor de magazine să ştie limba italiană. În luna iulie, procurorii au investigat activitatea a 100 de firme deţinute de chinezi, iar poliţiştii au arestat 24 de persoane.

Strategie secretă a Beijingului?

Pentru a ne face meseria „avem nevoie de o armată de oameni", se plânge Lina Iervasi, şefa Biroului pentru imigranţi din cadrul poliţiei din Prato. Ceea ce se întâmplă în Prato este „o strategie clară" a Guvernului chinez, care doreşte să creeze un cap de pod în economia europeană, acuză Andrea Frattani, membru al fostului guvern de stânga din regiune. Rugat să comenteze aceste acuzaţii, ambasadorul chinez în Italia, Ding Wei, a declarat că Prato reprezintă o chestiune centrală a mandatului său şi a trimis nişte consilieri să vadă despre ce este vorba.

„Sunt foarte atent faţă de ce se întâmplă în Prato, unde este o situaţie unică şi particulară. N-ar trebui să aibă impact asupra cooperării dintre ţările noastre", a adăugat diplomatul chinez.

Oficialii de la Roma reproşează Guvernului de la Beijing că nu face eforturi suficiente pentru a rezolva chestiunea imigraţiei ilegale. Totodată, ei încearcă să încheie un acord bilateral pentru a-i depista pe ilegali şi a-i expulza. De altfel, subiectul va figura pe agenda vizitei premierului chinez chinez, Wen Jiabao, care se va afla la Roma, luna viitoare. „Nu există nicio strategie. Asta e problema", remarcă Xu Qiu Lin, singurul chinez membru al filialei din Prado a Confederaţiei Generale a Industriei Italiene.

Europa, împânzită de cartiere chinezeşti

Cele mai multe capitale europene, precum şi alte oraşe mari au un Chinatown. Primul cartier chinezesc din Rusia urmează să fie construit la Sankt Petersburg. La 17 august, în localitatea Afumaţi din judeţul Ilfov a fost inaugurat şantierul primului Chinatown din România. Investiţia se ridică la 100 de milioane de euro.

Amatori de vinuri franţuzeşti

China a depăşit pentru prima dată Marea Britanie şi Germania în topul importurilor de vinuri franţuzeşti, atât în ceea ce priveşte cantitatea, cât şi preţul. În prima jumătate a anului, China şi Hong Kong au importat vinuri franţuzeşti din regiunea Bordeaux în valoare de 118 milioane de dolari, scrie „The Financial Times". În ultimii ani, „antreprenorul chinez s-a mutat din apartament la vilă, care este utilată cu pivniţă", explică Rupert Hoogewerf, editorul Hurun Report (care realizează lista celor mai bogaţi chinezi). S-a constatat creşterea consumului de vin, în special roşu şi franţuzesc, în pofida taxei de 50% aplicată vinurilor de import.