China-Rusia, parteneriat antiamerican

Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, şi omologul său chinez, Hu Jintao, caută o alternativă la sistemul global de apărare controlat de SUA Dmitri Medvedev şi Hu Jintao au pus la Beijing

Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, şi omologul său chinez, Hu Jintao, caută o alternativă la sistemul global de apărare controlat de SUA

Dmitri Medvedev şi Hu Jintao au pus la Beijing bazele unei cooperări îndreptate împotriva sistemelor americane de apărare globală.

Prima vizită oficială a noului preşedinte rus Dmitri Medvedev la Beijing simbolizează noua politică a Kremlinului de a intra în competiţie cu interesele strategice ale Statelor Unite, în majoritatea locurilor din lume.

Însă Moscova intenţionează să lupte împotriva intereselor americane alături de China, ţară cu care împărtăşeşte interese strategice comune.

Unul dintre cele mai importante momente ale vizitei preşedintelui rus la Beijing a fost fără îndoială condamnarea, printr-o declaraţie comună a amplasării scutului defensiv antirachetă în Europa de Est.

"Astfel de proiecte defensive nu sunt favorabile menţinerii unei balanţe strategice şi nici stabilităţii", se arată în declaraţia celor doi lideri, citată de agenţia de ştiri Xinhuan.

Experţii americani au identificat în această declaraţie un mesaj clar la adresa Statelor Unite şi a aliaţilor săi, cu care cooperează în domeniul apărării balistice.

"Documentul trebuie văzut exact ceea ce este: o încercare de a destabiliza alianţa dintre Statele Unite şi aliaţii săi", arată analistul american Baker Spring, în lucrarea "SUA trebuie să sfideze atacul chino-rus asupra sistemelor balistice", publicat de fundaţia Heritage.

Interese globale

"Scopul său final este de a pune bazele agendei comune chino-ruse, de creare a unei lumi multipolare, prin punerea sub semnul întrebării a alianţelor globale din care fac parte Statele Unite", crede expertul american.

Condamnarea sistemului defensiv american antirachetă din Europa de Est nu se reduce doar la această zonă, unde oricum interesele geostrategice chineze sunt aproape inexistente.

Alianţe regionale

Indirect, poziţia ruso-chineză se răsfrânge şi asupra intereselor strategice americane din Asia, acolo unde principalul competitor al SUA este China. Analiştii americani identifică însă şi problematica alianţelor locale ale Statelor Unite, ce ar împiedica influenţa Rusiei şi a Chinei în diferite zone.

Conform viziunilor acestora, alianţele Statelor Unite cu state ca Republica Cehă, Franţa, Polonia, Japonia sau Coreea de Nord afectează ambiţiile de hegemonie regională ale Rusiei în Europa şi ale Chinei în Asia.

Test pentru solidaritate

Pe de altă parte, analiştii americani consideră cooperarea în domeniul apărării balistice drept cel mai vizibil aspect al solidarităţii dintre Statele Unite şi aliaţii săi globali.

Aceştia consideră că, dacă Washingtonul şi aliaţii săi cedează presiunilor Moscovei şi ale Beijingului, acest pas înapoi s-ar putea răsfrânge şi asupra unor alte probleme ale "aliaţilor", cum ar fi proiectele de extindere ale Alianţei Nord-Atlantice.

"Cooperarea dintre Statele Unite şi aliaţii săi în problema apărării balistice are implicaţii politice ce depăşesc problema securităţii oferite de aceste sisteme. Problema a devenit un test fundamental pentru solidaritatea alianţelor", consideră analistul Baker Spring.

Experţii se tem că dacă Varşovia, de exemplu, renunţă la cooperarea balistică defensivă cu Statele Unite, atunci Rusia va încerca, în mod inevitabil, să atragă Polonia în sfera sa de influenţă militară. Rusia ar putea oferi chiar contracte în domeniul energiei mai bune, în schimbul angajamentului polonez de a nu se implica în politicile defensive ale NATO şi ale SUA.

În schimb, Beijingul ar putea încerca să convingă Tokyo că SUA nu pot proteja rutele energetice asiatice, dacă un acord balistic defensiv japonezo-american nu ar avea loc.

Documentul este o încercare de a destabiliza alianţa dintre Statele Unite şi aliaţii săi
Baker Spring,
expert în relaţii internaţionale

Moscova şi Beijingul susţin o lume multipolară

Beijingul şi Moscova militează de la sfârşitul Războiului Rece pentru o lume multipolară. Succesul acestei politici este astăzi evident, mai ales pe fondul erodării Statelor Unite, în planul imaginii.

Totuşi, analiştii atenţionează că niciuna dintre părţi nu poate ignora implicaţiile de securitate rezultate. Noua lume multipolară include în aceeaşi măsură actori ca India, Iran, Israel, Pakistan sau Coreea de Nord. Pe listă ar putea apărea oricând un actor non-statal care să deţină arme nucleare. Pe lista de "aşteptare" se mai află însă state ca Brazilia, Egiptul, Arabia Saudită sau Turcia, ce încearcă în ultimii ani să facă o politică globală, şi nu doar una regională.

Liderii americani susţin că până şi într-o lume multipolară coaliţiile defensive globale reprezintă cheia contracarării unei posibile ameninţări la adresa securităţii din partea Rusiei sau a Chinei sau chiar a altor actori non-statali.

Viziunea publică a Washingtonului este aceea că o lume multipolară va evolua haotic din punctul de vedere al securităţii globale. Orice actor statal ar fi extrem de vulnerabil la atacuri din partea oricărui alt actor, statal sau non-statal.

"Limitarea pagubelor"

Analiştii americani identifică totuşi două principii care, adoptate, ar putea duce nu la o înlăturare a oricărui tip de ameninţare, ci doar la "limitarea pagubelor". Primul principiu, al non-agresiunii, ar putea fi implementat dacă actorii statali adoptă strategii de securitate naţională defensive.

În aceste condiţii, ar fi păstrată o forţă tactică ofensivă limitată. Principiul ar putea deveni funcţional, însă, doar în condiţiile în care actorii statali cooperează în vederea demilitarizării actorilor non-statali, aşa cum sunt organizaţiile teroriste. Al doilea principiu, al apărării individuale, ar necesita ca fiecare stat să asigure capabilităţi militare necesare apărării propriului teritoriu şi propriilor cetăţeni împotriva unor eventuale atacuri.

Strategia defensivă ruso-chineză

China şi Rusia îşi bazează în mare parte doctrina militară defensivă pe principiul retalierii, principiu stabilit în timpul Războiului Rece.

Deocamdată, ele nu sunt dispuse să renunţe la politicile militare ofensive. Spre deosebire de statele occidentale, Moscova şi Beijingul investesc destul de puţin în sisteme defensive antibalistice.

Ordine globală periculoasă

Cele două mari puteri acţionează astfel deoarece consideră că mediul internaţional post-Războiul Rece reprezintă o ameninţare la adresa securităţii lor.

Sistemul unipolar pentru care militează în mod constant reprezintă însă o ameninţare mult mai mare la adresa securităţii lor, decât înainte de 1989, prin creşterea posibililor actori violenţi. Experţii americani consideră că declaraţia comună din 23 mai reprezintă punctul de plecare al unei ordini ce ar afecta chiar interesele ruso-chineze.

SUA nu renunţă la aliaţi

Un alt lucru evident este însă faptul că SUA vor continua dezvoltarea de parteneriate strategice balistice defensive în întreaga lume, în ciuda nemulţumirii Moscovei şi a Beijingului. Unul dintre cele mai importante parteneriate de acest tip, cel cu Tokyo, priveşte acordarea de sisteme defensive balistice unor nave militare japoneze.

În ceea ce priveşte teatrul european, SUA sunt decise să construiască zece baze terestre care să intercepteze rachete în Polonia şi în Republica Cehă. Politicile americane demonstrează că strategia ruso-chineză are puţine şanse de reuşită, datorită faptului că, dacă ar fi adoptate, ar slăbi securitatea Statelor Unite şi a aliaţilor săi.

Politici defensive adaptate la noile ameninţări

Mediul de securitate actual este mult mai complex decât în timpul Războiului Rece. Cu toate acestea, preşedintele Bush continuă politicile defensive începute de Ronald Reagan. În 1979 existau doar nouă state în lume care deţineau rachete balistice.

Ameninţări complexe

La sfârşitul Războiului Rece, 16 state deţineau aceste capabilităţi, iar în prezent, 26. Analiştii consideră că tocmai complexitatea mediului internaţional de securitate obligă SUA şi aliaţii săi din NATO să îşi dezvolte capabilităţi pentru contracararea unui eventual atac.

Principalul pericol ar putea veni de la state ca Iranul sau Coreea de Nord. "Phenianul are un plan ambiţios de dezvoltare a rachetelor balistice şi a exportat rachete balistice şi tehnologia aferentă acestora în alte ţări, inclusiv în Iran", atenţionează generalul Michael Maples, directorul Agenţiei de Informaţii Militare a SUA.

Iranul, la rândul său, a testat în 2006, în timpul aplicaţiei militare "Marele Profet II", rachete tactice şi balistice cu rază scurtă de acţiune, ce pot atinge Turcia şi Israelul.

Proliferarea armelor balistice este principalul motiv pentru care SUA şi NATO intenţionează să construiască mai multe scuturi antirachetă în Europa.

"Aliaţii au o percepţie categoric comună asupra pericolului. Aliaţii sunt toţi de acord că rachetele balistice reprezintă un pericol", anunţa secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer.

Aliaţii sunt de acord că rachetele balistice reprezintă un pericol
Jaap de Hoop Scheffer,
secretar general NATO