Chichen Itza, oraş toltec şi mayaş deopotrivă

Piramidele civilizaţiilor precolumbiene din America Centrală, noi minuni ale lumii, au fost construite între anii 750 şi 1200 d.Hr. În centrul ruinelor oraşului Chichen Itza tronează templul

Piramidele civilizaţiilor precolumbiene din America Centrală, noi minuni ale lumii, au fost construite între anii 750 şi 1200 d.Hr.

În centrul ruinelor oraşului Chichen Itza tronează templul piramidal Kukulkan, înalt de 24 de metri, care are câte o scară pe fiecare dintre cele patru feţe laterale. Scările au câte 91 de trepte, adică 364 în total, iar dacă adăugăm şi platforma din vârf, obţinem numărul zilelor unui an obişnuit.

Chichen Itza e azi doar un sit arheologic, situat în Peninsula Yucatan, care aparţine statului Mexic. Acum un mileniu însă, Chichen Itza era centrul Imperiului Mayaş de Jos, fiind principalul punct comercial al zonei de câmpie. Arheologii spun că oraşul a căzut brusc fie în urma unui incendiu catastrofal, fie din cauza unei revolte a toltecilor ocupaţi. Oraşul nu a mai fost reconstruit de mayaşi, iar supravieţuitorii s-au mutat în Mayapan, o localitate apropiată, care a devenit noua capitală a Yucatanului.

Protejat de UNESCO, pe un teren particular Ruinele oraşului Chichen Itza fac parte din patrimoniul protejat de UNESCO, în ciuda faptului că terenul pe care se află este proprietatea familiei Barbachano. Situl arheologic este proprietatea Asociaţiei Americane de Antropologie, însă o parte din taxele turistice intră în conturile familiei ce deţine terenul.

În limba mayaşă, Chichen Itza însemna "Fântâna bună a celor din Iza", dar interpretările diferă de la un cercetător la altul. Prin urmare, ca şi Petra, din Iordania, Chichen Itza era un oraş care deţinea multă apă potabilă într-o zonă săracă în râuri sau lacuri. Întemeiat de tolteci, ocolit de spanioli Conştienţi de valoarea imensă a apei din marea lor fântână, mayaşii sacrificau animale şi chiar oameni pe altarele templelor în cinstea zeului apei, Chaac.

Consulul american Edward Herbert Thompson a dragat fântâna cea mare a oraşului şi a găsit, între anii 1904 şi 1910, o mulţime de obiecte de aur şi argint, vase de jad, ierburi arse şi chiar oase de om. Analiza acestora cu mijloace moderne a dovedit că indivizii muriseră în urma unor răni provocate, care atestă că tinerii respectivi au fost sacrificaţi cu intenţie, după ritualurile descrise de unele inscripţii.

Nu e limpede de ce mayaşii considerau că zeul ar avea nevoie de vieţi omeneşti pentru a îngădui apei să umple marea fântână, dar istoricii cred că explicaţia s-ar afla în faptul că lipsa apei distrusese, în ultimele secole, mai multe aşezări urbane mayaşe, iar cei din Chichen Itza sperau să nu păţească şi ei la fel.

Conform ultimelor studii, făcute cu ajutorul datării prin tehnologia izotopilor de Carbon 14, oraşul Chichen Itza a fost întemeiat de regele toltec Quetzalcoatl, care s-a aşezat aici împreună cu armata sa, după ce cucerise toată partea centrală a Mexicului.

Tot el a înfiinţat şi cea de-a doua capitală toltecă, Tula, iar arhitectura celor două oraşe confirmă stilul combinat al celor două civilizaţii, toltecă şi mayaşă. Se pare că de la tolteci a moştenit Chichen Itza sistemul de conducere prin "consiliu", o formă de democraţie care nu ar fi putut fi acceptată de mayaşi dacă nu ar fi fost atât de dragă locuitorilor tolteci. Spiritul luptătorilor tolteci, moştenit de locuitorii din Chichen Itza, a provocat o mare răscoală în anul 1221, pentru că mulţi dintre membrii consiliului nu vedeau cu ochi buni sacrificiile umane.

Atunci au ars toate casele de lemn, iar conducătorii mayaşi au părăsit oraşul, fiind în inferioritate. Ei nu au mai încercat niciodată să revină. Abia în anul 1531, conchistadorul spaniol Francisco de Montejo a revendicat Chichen Itza, considerând că populaţia locală, puţină şi săracă, nu se va putea opune. După numai câteva luni însă, spaniolii au fost goniţi de o revoltă bine organizată şi nu au mai revenit nici ei.

Cel mai vechi stadion de joc cu mingea Locuitorii s-au stins de-a lungul secolelor, ultimii dintre ei fiind obligaţi să se mute din lipsa apei. Atât templul mayaş Kukulkan, cât şi Templul toltec al Războinicilor sunt construite din rocă de bazalt, bine îmbinată, fără ciment. Toate construcţiile religioase ale acestui oraş au trepte şi semnificaţii astronomice, fiind mărturii ale înaltei civilizaţii a toltecilor, rămaşi aproape necunoscuţi. Tot în Chichen Itza a supravieţuit şi cel mai vechi stadion de joc cu mingea din lume.

Terenul măsoară 166 de metri pe 68 de metri şi este înconjurat de ziduri înalte, deasupra cărora sunt construite tribunele. Din acest motiv, jocul se desfăşura într-un soi de bazin gol, adânc de 12 metri. Pentru că pe un perete s-a găsit o gravură a unui jucător decapitat, mulţi cred că fotbalul era jucat numai de prizonierii de război. Regula era simplă: mingea nu trebuia să atingă pământul, iar cine greşea era ucis imediat. Cel care rămânea ultimul era eliberat şi tratat cu onoruri deosebite, ca fiind favoritul zeilor.