Cât de periculos ar fi un Iran nuclear?

La împlinirea a 31 de ani de la Revoluţia Islamică, preşedintele Mahmud Ahmadinejad a anunţat că Iranul este acum un stat nuclear. SUA şi Franţa şi-au exprimat îndoiala faţă de capacitatea Teheranului de a îmbogăţi uraniul până la un nivel de 80%, dar pregătesc deja noi sancţiuni economice.

„Iranul e, de acum, un stat nuclear". Ultraradicalul preşedinte iranian avea nevoie de acest anunţ grandios pentru a marca cei 31 de ani împliniţi joi de la Revoluţia Islamică, dar şi pentru a distrage atenţia populaţiei de la necazurile economice şi de la protestele repetate ale opoziţiei.

În discursul său din piaţa Azadi, preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad a susţinut că ţara sa va dispune curând de capacitatea de a obţine combustibil nuclear, prin îmbogăţirea uraniului la nivel de 80%, după ce a reuşit deja "producerea primei tranşe de uraniu îmbogăţit la nivelul de 20%".

Cu alte cuvinte, va putea produce uraniul necesar construirii de arme nucleare. Nu este totuşi "un motiv de îngrijorare", a asigurat Ahmadinejad, mai ales că "Iranul este suficient de curajos pentru a anunţa explicit în cazul în care ar intenţiona să construiască o bombă nucleară".

Cu tot anunţul menit a stimula mândria naţională, opoziţia iraniană n-a pierdut nici această ocazie de a reînsufleţi protestele care au urmat după controversatele alegeri prezidenţiale din iunie. Şi asta, în ciuda avertizărilor venite din sfera puterii. Regimul de la Teheran a dispus însă o "adevărată blocadă de informaţii" pentru a împiedica mobilizarea simpatizanţilor opoziţiei şi comunicarea între ei.

SMS-urile şi serviciile de e-mail străine precum Gmail au fost indisponibilizate, fapt confirmat chiar de Google, care a observat o puternică scădere a traficului online în Iran. În plus, puterea a mobilizat zeci de mii de demonstranţi pro-guvernamentali pe străzile din Teheran pentru a contracara protestele de masă.

SUA nu cred în „gesturi politice"

La nivel diplomatic, afirmaţiile lui Ahmadinejad au fost primite cu totul altfel decât până acum. Casa Albă a respins declaraţiile Teheranului ca fiind "politice şi fără un fundament real". „Programul nuclear iranian s-a confruntat cu o serie de probleme anul acesta. Nu credem că au capacitatea de a îmbogăţi uraniul la nivelul la care spun", a afirmat purtătorul de cuvânt Robert Gibbs.

Totuşi administraţia Obama lucrează la un proiect de noi sancţiuni care vor viza companiile, băncile şi entităţile care au legături cu Gărzile Revoluţionare islamice, considerate drept forţa care conduce programul nuclear iranian şi care sprijină organizaţiile islamiste.

Încercarea de a bloca activele acestora din străinătate, printr-o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU, s-ar putea lovi însă de opoziţia Chinei, care are legături comerciale puternice cu Iranul, inclusiv investiţii de miliarde de dolari în câmpurile gazifere şi petrolifere, scrie „New York Times". Administraţia americană mizează pe Arabia Saudită şi pe Emiratele Arabe Unite pentru a asigura Beijingul că nu va rămâne fără petrol în cazul în care Teheranul va suspenda exporturile către China, dacă aceasta susţine sancţiunile.

O miză economică a ameninţării nucleare

Ce ar însemna un Iran nuclear? Părerile sunt împărţite. În timp ce unii analişti preconizează declanşarea unei curse a înarmărilor în Orientul Mijlociu şi în Golf, alţii văd această ipoteză ca pe un potenţial de reformare a autocraţiilor din regiune.

Adam B. Lowther, analist militar la Air Force Research

Institute, scrie în „NYT" că SUA ar avea unele beneficii dacă Iranul construieşte o bombă nucleară. În opinia sa, un Iran nuclear ar fi în primul rând o ameninţare pentru vecinii săi, nu pentru SUA, iar Washingtonul ar putea oferi securitate regională - sub forma unei „umbrele nucleare" în Orientul Mijlociu - în schimbul unor reforme politice şi sociale în regimurile autocrate arabe, care până acum au refuzat reforma, fiind protejate de bogatele resurse petroliere.

Alan Dershowitz, profesor la Harward Law School, consideră însă că, în cazul în care Iranul devine stat nuclear, regimurile arabe din regiune, realizând că umbrela nucleară americană nu le poate proteja, se vor apropia de Iran, ceea ce ar putea ridica preţul petrolului şi ar putea consolida natura autoritară a regimurilor arabe.

„Un Iran nuclear ar modifica peisajul politic, economic şi cultural al regiunii. De aceea, nu bomba nucleară iraniană este cea mai periculoasă, ci noul Orient Mijlociu ce ar rezulta din ea. Dacă Iranul obţine bomba, alte puteri regionale vor încerca să dezvolte programe nucleare.

Inevitabil, într-o regiune atât de volatilă, vor avea loc câteva catastrofe nucleare. Autocraţiile îşi vor lovi propriile populaţii, aşa cum a făcut Saddam cu kurzii. Aceste arme nu vor fi folosite împotriva rivalilor regionali, ele fiind doar un mijloc de descurajare pentru a evita războaie totale", scrie Lee Smith, bursier la Hudson Institute într-o analiză pentru „Slate".

Protest sufocat

Ca să nu rişte o situaţie asemănătoare cu cea postelectorală, puterea de la Teheran şi-a pregătit „contraofensiva" din timp. A mobilizat zeci de mii de manifestanţi pro-guvernamentali şi a creat un corp special în cadrul Gardienilor Revoluţiei. Gruparea, numită „armata cibernetică a Iranului", sparge site-urile opoziţiei. În plus, „neutralizează" site-urile de socializare, Twitter şi Facebook.