Cât de „imaculat“ e motorul economic german

Steaua Germaniei pare să apună şi ea, în ciuda legendarelor exporturi şi a productivităţii muncii. Criza datoriilor suverane a atins ieri şi Germania, odată cu eşecul de la emisiunea de „bund”-uri (obligaţiuni).

Bundesbank a intervenit şi a cumpărat masiv (39%) obligaţiuni cu maturitate de zece ani. A fost interpretat ca semn că investitorii au devenit tot mai reticenţi faţă de cumpărarea datoriilor europene, chiar dacă este vorba de Germania şi de Franţa, chiar dacă ambele state au nota maximă din partea agenţiilor de rating.

Până acum, obligaţiunile germane erau un refugiu pentru investitori, ceea ce a adus costurile la care se împrumuta Berlinul la un nivel extrem de scăzut. Iar acest nivel - 1,98%  - este considerat o „recompensă" prea mică pentru riscul asumat de investitori. Datoria europeană în sine este tot mai greu de „vândut", scrie „Wall Street Journal". Dobânda pentru obligaţiunile franceze pe 10 ani a crescut ieri până la 3,63%, iar pentru cele belgiene - până la 5,12.

Cum şi-a mascat Berlinul deficitul

 „Europa vorbeşte acum germana", spunea, în Parlamentul german, Volker Kauder, preşedinte al grupului parlamentar CDU-CSU. Şi pieţele, şi opinia publică îi împărtăşeau opinia. Cifrele par, de departe, imbatabile: un deficit public în scădere, pe care FMI îl estimează la mai puţin de 1,7% din PIB pe 2011; datorie de 82,6% din PIB, dar în scădere per ansamblu; şomaj de 6% (faţă de 9,5%, în Franţa); o balanţă de cont curent excedentară.

Ce scrie pe hârtie nu este însă literă de lege, avertizează economiştii intervievaţi de „Le Monde". „Deficitul Germaniei este trucat în mod ruşinos!", spune Sylvain Broyer, economist la Natixis. După 2008, Berlinul a făcut o manevră legală, dar nu şi etică, pentru a evita să contorizeze în deficit zecile de miliarde de euro plătite sau oferite ca garanţie pentru a-şi salva sectorul financiar şi a-şi relansa economia. Sumele au fost contabilizate într-un fond special („Sondervermögen"), care a crescut datoria ţării, dar care nu este însumat în calculul deficitului public. Fără acest artificiu, deficitul german ar fi fost în 2009 nu de 3,2%, ci de 5,1%.

Acuzaţii dure de la liderul Eurogrupului

Acuzaţia a fost lansată, destul de clar, şi de preşedintele Eurogrupului, luxemburghezul Jean-Claude Juncker. „În Germania, toată lumea se preface că nu există nicio problemă, se comportă ca şi când ţara lor ar fi scutită de datorii când toate celelalte ar avea datorii excesive. Iar Germania are o datorie mai mare decât cea a Spaniei. Numai că aici nimeni nu vrea să ştie", a acuzat Juncker.

De altfel, dacă se ia în calcul raportul dintre datorie şi PIB, Germania stă mai rău decât alte nouă state din zona euro. Şi în ciuda veniturilor fiscale în creştere pe 2011 (40 de miliarde de euro), datorate economiei dinamice, datoria publică va creşte şi ea. În valoare absolută, creşte în 2011 cu 25 de miliarde de euro.

 „Datoria Germaniei este cu mult peste 60%, cât este prevăzut în Tratatul de la Maastricht. Nici Germania nu şi-a făcut datoria. Iar datoria aceasta arată că Germania nu poate salva pe nimeni fără a-şi pierde ea însăşi nota maximă", crede Hans-Werner Sinn, preşedintele institutului economic german Ifo.

Potrivit economiştilor de la Deutsche Bank, trei situaţii ar putea pune în pericol nota Germaniei şi în consecinţă costul banilor pe care îi ia de pe pieţe: un ajutor mai mare dat statelor periferice, o aversiue a pieţelor financiare pentru obligaţiuni sau o recesiune.

Recesiune nu există încă, deşi există o încetinire a economiei prevăzută pentru 2012 - creştere economică de 0,9% faţă de 3% în 2011. Ieri, au fost anunţate scăderi în sectorul manufacturier şi cel al exporturilor, pentru prima dată după 27 de luni de creştere continuă.

39% din obligaţiunile germane emise ieri au fost cumpărate chiar de Banca Centrală a Germaniei.