Casa lui Hemingway, altă dispută SUA-Cuba

Washingtonul nu a finanţat renovarea locuinţei celebrului scriitor american, ca să nu încalce embargoul impus insulei Supranumită cândva "Parisul din Antile", capitala cubaneză de

Washingtonul nu a finanţat renovarea locuinţei celebrului scriitor american, ca să nu încalce embargoul impus insulei

Supranumită cândva "Parisul din Antile", capitala cubaneză de astăzi se mai agită doar la zile mari. Pe 24 iulie, de pildă, cubanezii au aniversat împlinirea a 54 de ani de când tânărul avocat Fidel Castro a atacat, împreună cu o mână de luptători, garnizoana Moncada, pe atunci sediul puterii generalului de tristă amintire Fulgencio Batista.

Deşi au fost înfrânţi, încarceraţi sau ucişi, cubanezii au dat în ziua aceea un semnal limpede că preferă să moară decât să mai accepte dictatura mafioţilor americani, refugiaţi la Havana.

Regimul condus de Batista avea să cadă abia la 1 ianuarie 1959, dar luptele din 1953 au rămas în istoria recentă a Cubei drept primii paşi spre eliberare. Generalul era, de fapt, un sergent provenit dintr-o familie modestă, care se asociase cu mafia americană şi candidase, în 1948, pentru un post în Senatul cubanez în timp ce locuia în lux, în staţiunea Daytona Beach, din Florida.

Cel mai bun prieten al militarului Batista era nimeni altul decât Meyer Lansky, unul dintre cei mai cunoscuţi gangsteri de după cel de-al Doilea Război Mondial. Prin Lansky, mulţi lideri mafioţi şi-au asigurat un refugiu la Havana.

Lucky Luciano, de pildă, care fusese deportat în Italia în 1946, s-a întors lângă "afaceri", venind în Cuba cu un paşaport fals. La Havana, la celebrul Hotel Nacional, s-a întrunit celebrul consiliu mafiot format din Frank Costello, Vito Genovese, Santo Trafficante jr., Moe Dalitz şi Meyer Lansky care l-a desemnat pe Lucy Luciano drept lider al mafiei din SUA şi a decis lichidarea lui Bugsy Siegel, pentru eşecul complexului Flamingo, din Las Vegas.

Având prieteni atât de puternici, Batista a câştigat alegerile prezidenţiale din 1952 şi prima lui decizie a fost să adauge Constituţiei cubaneze, în vigoare din 1940, încă 275 de articole, între care şi unul ce stipula că orice investitor care va construi un hotel de peste un milion de dolari va primi, automat, şi licenţă pentru a înfiinţa un cazinou. În doar câţiva ani, Havana a devenit "Las Vegas-ul latin".

Ernest Hemingway, un îndrăgostit de Havana

Mafioţii au ridicat hoteluri uluitoare şi au adus la Havana cele mai cunoscute staruri ale momentului: Frank Sinatra, Marlene Dietrich, Gary Cooper sau Ginger Rogers. Trabucurile cubaneze şi romul de bună calitate, dar şi prezenţa unei elite a intelectualităţii americane în frunte cu Hemingway atrăgeau la Havana milioane de turişti anual.

Apoi a urmat revoluţia, mafioţii au fugit care încotro, iar la Havana s-a instalat liniştea. Singurul american care a rămas în Cuba a fost însă cel mai bun dintre ei: scriitorul Ernest Hemingway. Acesta avea aici o casă încă din 1939 şi considera că Havana este un oraş atât de frumos încât poate numai Veneţia sau Parisul ar putea fi situate înaintea lui.

Acum, casa lui Hemingway este doar un subiect de dispută în plus, între Havana şi Washington. Cubanezii susţin că scriitorul, care era unul dintre apropiaţii lui Fidel Castro, a lăsat casa statului cubanez. Havana a început lucrările de restaurare şi a acuzat guvernul SUA că nu îngrijeşte acest loc, care face parte din patrimoniul cultural american.

Administraţia Bush a refuzat însă organizaţiile neguvernamentale care s-au oferit să finanţeze renovarea, pe motiv că s-ar încălca embargoul impus Cubei.

Oraşul Havana îi era drag lui Hemingway şi, după ce s-a prăbuşit de două ori cu avionul şi a rămas schilodit şi ars pe faţă, el s-a întors în capitala Cubei, notând că numai aici mai poate să iasă pe stradă. "E linişte. Havana mă ajută să mă odihnesc", i-a scris el unui prieten care se mira că un scriitor care a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură (în 1954) şi Premiul Pulitzer (în 1953) se mulţumeşte să locuiască într-o casă modestă din Cuba.

Oraşul înfiinţat de spanioli în anul 1515 este şi acum liniştit. Din tumultul anilor de după război au supravieţuit până azi doar trabucurile, romul şi Fidel Castro.