Adevarul.ro

Ministrul grec al Marinei comerciale, George Voulgarakis, şi-a prezentat ieri demisia, în urma acuzaţiilor legate de o afacere imobiliară în care a fost implicată şi Mânăstirea Vatopedu din

Ministrul grec al Marinei comerciale, George Voulgarakis, şi-a prezentat ieri demisia, în urma acuzaţiilor legate de o afacere imobiliară în care a fost implicată şi Mânăstirea Vatopedu din nordul Muntelui Athos. Tot ieri, Ministerul elen al Economiei a ordonat suspendarea oricărei proceduri legate de schimbul imobiliar controversat dintre stat şi mânăstirea în cauză.

Potrivit presei elene, călugării de la Vatopedu au primit o clădire din satul olimpic construit pentru Jocurile Olimpice din 2004, precum şi terenuri turistice de 800 de hectare lângă orăşelul Ouranopolis, aflat la "graniţa" cu Republica monastică a Muntelui Athos. Recenta "afacere", a cărei legalitate este pusă sub semnul îndoielii chiar de către Procuratură, a readus în atenţia opiniei publice şi alte probleme sensibile de la Muntele Athos, cum ar fi cea a călugărilor schismatici de la Mânăstirea Esfigmenou.

Justiţia elenă are de rezolvat dosare sensibile ale unor "afaceri" în care sunt implicaţi oameni politici din actualul guvern conservator şi călugări atoniţi

Într-o ţară în care Biserica nu este separată de stat, situl ortodox al Muntelui Athos pune o paletă complexă de probleme autorităţilor de la Atena.

Administrarea parcului imobiliar al mânăstirilor de pe Muntele Athos, supranumit "Vaticanul Ortodoxiei", alimentează o controversă mai veche referitoare la toleranţa actualului guvern conservator de la Atena faţă de "afacerile" călugărilor atoniţi.

Recent, presa greacă a prezentat dedesubturile unei astfel de "afaceri" imobiliare dintre stat şi marea mânăstire Vatopedu - al cărei stareţ ar fi un apropiat al ministrului grec pentru relaţia cu presa, Theodor Roussopoulos - pentru care a fost necesară intervenţia justiţiei.

Procurorul Curţii Supreme a cerut verificarea legalităţii tranzacţiei, susţinută de acte notariale pe care le-a semnat şi soţia ministrului Marinei Comerciale, George Voulgarakis.

Conform tranzacţiei, călugării au fost puşi în posesia clădirii centrale a satului olimpic construită cu ocazia Jocurilor Olimpice desfăşurate la Atena în 2004. Odată Olimpiada încheiată, această clădire nou-nouţă ar fi trebuit să adăpostească birourile unui minister.

Presa elenă susţine că edificiul a fost vândut apoi de călugări unui investitor privat, la fel ca mai multe terenuri turistice, de circa 800 de hectare, de lângă orăşelul Ouranopolis, aflat la "graniţa" cu Republica monastică a Muntelui Athos (denumirea oficială a sitului ortodox).

Pădure la schimb şi "păcăleli financiare"

Pentru edificiul din satul olimpic, monahii ar fi cedat 8.000 de hectare de pădure, în jurul unui lac din nordul peninsulei.

Potrivit guvernului grec, "schimbul" a fost făcut pentru a proteja acest sit natural, situat în afara graniţelor republicii monastice, pe care însă Mânăstirea Vatopedu (a doua în ordine ierarhică după Marea Lavră) l-a revendicat cu succes, în justiţie, la sfârşitul anilor '90.

Opoziţia (de stânga) nu a întârziat să acuze cabinetul conservator condus de Costas Caramanlis de "păcăleli financiare în detrimentul interesului public".

"Guvernul a făcut din călugări agenţi imobiliari", a declarat recent în Parlament şeful opoziţiei socialiste, George Papandreu, în timp ce partidul radical de stânga "Syriza" a denunţat "o sfântă afacere". "În secolul XXI, este absurd ca mânăstirile să poată invoca titluri de proprietate datând din Imperiul bizantin sau otoman", susţine şi Kyriaki Malama, locuitoare din Ouranopolis.

"Aceste terenuri trebuie să rămână statului sau familiilor care le exploatează de zeci de ani", mai spune ea. În afară de cazul Vatopedu, Malama a denunţat pentru AFP procedurile puse în practică de unele mânăstiri ale Muntelui pentru a obţine titluri de proprietate a mii de hectare din zonele turistice ale Peninsulei Halkidiki (Muntele Athos fiind cel de-al treilea "braţ" al acesteia).

O anchetă la cel mai înalt nivel monastic

"Este normal să revendicăm ceea ce ne aparţine de secole, dar în toată povestea de la Vatopedu există mai multe întrebări care se pun", a declarat, la rândul său, Părintele Nicodim, secretarul Comunităţii celor 20 de stareţi.

Angajată, după decenii de declin, în vaste proiecte de renovare şi restaurare a mânăstirilor, finanţate prin fonduri europene, dar şi prin donaţii private, şi îngrijorată că asemenea "poveşti" i-ar putea afecta reputaţia, comunitatea monastică a Muntelui a decis, de asemenea, formarea unei proprii comisii de anchetă.

Călugării schismatici, o altă problemă spinoasă

Muntele Athos se confruntă însă şi cu un alt gen de probleme, ce ţin de modul în care este înţeleasă viaţa monahală. De ani întregi, obştea călugărilor de la Mânăstirea Esfigmenou apare deseori pe prima pagină a ziarelor elene, şi nu numai. Consideraţi schismatici, aceştia refuză actualizarea calendarului, ghidându-se în continuare după cel iulian, precum şi apropierea Bisericii Ortodoxe de Vatican.

În 1972, au arborat drapele negre în semn de protest faţă de întâlnirea Patriarhului Athenagoras I al Constantinopolelui cu papa Paul al VI-lea, când cei doi înalţi prelaţi creştini au retras excomunicarea reciprocă pronunţată cu ocazia Marii Schisme din 1054.

Mai mult, încercarea Patriarhului Bartolomeu I de apropiere faţă de Biserica catolică i-a determinat pe călugării de la Esfigmenou să nu-l mai pomenească pe acesta la slujbe şi, în cele din urmă, să nu îi mai recunoască autoritatea. În ultimii ani, pe zidurile mânăstirii a fost arborată o pancartă neagră pe care scrie "Ortodoxie ori moarte".

În decembrie 2002, Patriarhia din Constantinopol a dispus evacuarea monahilor recalcitranţi, decizie contestată de aceştia în faţa instanţelor.

La sfârşitul lui 2003, la mânăstire a avut loc un adevărat asediu, când poliţia elenă a încercat să pună în practică ordinul de evacuare a celor 117 călugări care se baricadaseră în lăcaşul de cult. Deşi în 2005 o Curte de Apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei din Constantinopol, călugării schismatici de la Mânăstirea Esfigmenou reprezintă în continuare o problemă "atonită" care îşi aşteaptă încă rezolvarea.

Călugării români, vitregiţi de soartă

Monahii români din Sfântul Munte Athos nu au fost ocoliţi de încercări. Regimurile totalitare care s-au perindat la putere de-a lungul secolului XX nu s-au arătat prietenoase cu trăitorii de acolo, care de multe ori nu au primit sprijinul material solicitat, văzându-se nevoiţi să se descurce singuri.

Mai mult, există voci care îi acuză pe "fraţii greci" că au în plan preluarea aşezămintelor româneşti, odată cu trecerea la cele veşnice a călugărilor noştri. Aceasta cu toate că nu pot fi puse la îndoială donaţiile consistente ale voievozilor şi domnitorilor români pentru ajutorarea respectivelor lăcaşe de cult. În mai bine de cinci secole, contribuţia românească totală la Sfântul Munte este prima ca mărime în ortodoxie.

Mărturii din vechime

Schitul Sfântul Ioan Botezătorul (Prodromu), situat între Kavsokalyvia şi Marea Lavră, a fost cumpărat şi amenajat de către monahii români Nectarie şi Nifon, în 1857, astăzi fiind locuit de 25 de călugări de origine română. O altă aşezare monastică românească este Schitul Sf. Dumitru Valahu (zis şi Schitul Lacu), fondat în secolul X de călugări din Moldova, în prezent fiind locuit de 39 de monahi. Proschinitarul Sfântului Munte al Atonului, scris de ieromonahul Serafim şi tipărit la Bucureşti în 1856, în tipografia celui cunoscut ca Iosif Românul, constituie o carte de referinţă privind istoricul lăcaşurilor şi dovada marilor contribuţii româneşti la realizarea acestora.

Athos, comunitate teocratică autonomă, cu poliţie proprie

Republica monastică a Muntelui Athos, supranumită şi "Sfântul Munte", întinsă pe o suprafaţă de 336 km pătraţi, se bucură de un statut aparte.

Cele 20 de mânăstiri (dintre care 17 sunt greceşti, una rusească, una sârbă şi una bulgară) formează o comunitate teocratică autonomă, confirmată în dreptul internaţional prin Tratatul de la Lausanne, din 1923. În afară de cele 20 de mânăstiri, mai există 12 mici comunităţi de călugări şi numeroase schituri, printre care cele româneşti Prodromu şi Lacu.

Călugării (numiţi "atoniţi" sau "aghioriţi", a căror atestare pe Muntele Athos datează din secolul IV) nu depind de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Greceşti, ci de Patriarhul Constantinopolelui, arborând, din acest motiv, steagul bizantin, alături de cel al Greciei.

Comunitatea celor 20 de stareţi (conducerea supremă numită "Chinotita") elaborează Regulamentul Monastic după care este condus Muntele, fiind recunoscută de Patriarhia Ecumenică şi de guvernul de la Atena. Alegerea membrilor Chinotitei (legislativului) şi ai Epistasei (executivului) se face în Biserica Protaton din Careia, capitala republicii monastice. Din partea guvernului grec este numit un guvernator recunoscut de Chinotita, care are la dispoziţie un număr de poliţişti şi un pluton de militari.

Şi totuşi, interdicţia a fost încălcată

Cu toate acestea, "Abatonul" a fost încălcat de cel puţin două ori în istoria aşezământului monastic, din motive umanitare. Refugiaţi, printre care s-au aflat tinere fete şi femei, au fost adăpostiţi în mânăstirile de pe Munte mai întâi în 1770, după aşa-numita "revoluţie a lui Orloff" (episod din războiul ruso-turc din 1768, considerat un prim pas către independenţa Greciei) şi în 1821, în timpul Războiului de Independenţă.

Ceva mai recent, în iulie 1953, o fostă Miss Europa din 1930, Aliki Diplarakou, a povestit, într-un articol din "Time Magazine", că în anii '30 a reuşit să petreacă ceva mai mult timp pe Muntele Athos, deghizată în bărbat.
În ianuarie 2008, 500 de persoane, printre care s-au aflat şi numeroase femei, au pătruns pe teritoriul republicii monastice pentru a protesta faţă de dreptul de proprietate al mânăstirilor asupra unor terenuri publice.

În fine, în luna mai, patru femei din Republica Moldova au fost arestate pe teritoriul Muntelui Athos.

Anacronism în cadrul UE?

În Grecia (şi nu numai) se fac auzite voci care sunt de părere că femeilor ar trebui să li se deschidă, în sfârşit, porţile Muntelui Athos. "În cadrul Uniunii Europene, Muntele Athos este un anacronism, iar interdicţia privind accesul femeilor ar trebui ridicată", este de părere Soula Panaretou, vicepreşedinte al unui mic partid de stânga, "Syn".

În două rânduri, în 2002 şi 2003, Parlamentul European a cerut Greciei, în numele principiului egalităţii sexuale, să suspende această interdicţie. "Muntele Athos are o tradiţie de 1200 de ani, mulţumită unui decret al Bizanţului. Acest statut trebuie păstrat pentru totdeauna", susţine Părintele Nicodim, referindu-se la regula "abatonului".

"Abaton", sau fără femei

Cea mai cunoscută (şi mai controversată) particularitate a Muntelui este regula care interzice cu desăvârşire prezenţa oricărei creaturi de gen feminin ("abaton"), în special a femeilor, urmaşele Evei fiind considerate o sursă puternică de ispite.

Orice violare a "abatonului" este pasibilă, conform legilor greceşti, cu o pedeapsă ce poate ajunge la 12 luni de închisoare. "Afurisenia" călugărilor atoniţi pentru oricine ar nesocoti această interdicţie face parte, de asemenea, din lista "represaliilor".