CEDO: Locul procurorului în sala de judecată nu plasează acuzatul într-o situație dezavantajoasă

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a stabilit că locul procurorului român în sala de judecată, la acelaşi nivel cu judecătorul, nu plasează acuzatul într-o situaţie concretă dezavantajoasă pentru apărarea intereselor sale.

Această apreciere a fost făcută de CEDO în decizia din 22 mai 2012, dată în cauza Trăilescu împotriva României.

În acest caz, CEDO a constatat ca vădit nefondată şi pe cale de consecinţă, inadmisibilă, plângerea reclamantului întemeiată pe prevederile articolului 6 paragraful 1 (dreptul la un proces echitabil), articolului 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) şi articolului 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit unui comunicat al Ministerului Afacerilor de Externe, citat de www.juridice.ro.

În esenţă, reclamantul Trăilescu a solicitat în instanţă anularea refuzului Ministerului Public de a propune Ministerului Justiţiei numirea sa în funcţia de procuror stagiar. Reclamantul a arătat că în timpul şedinţelor de judecată, procurorul a luat loc în sala de judecată alături de judecător, ceea ce în opinia sa încălca articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În decizia sa, având în vedere prevederile articolului 6 paragraful 1 din Convenţie, Curtea Europeană de la Strasbourg a statuat faptul că situaţia expusă referitoare la locul procurorului în sala de judecată nu este suficientă prin ea însăşi pentru a pune în discuţie principiul egalităţii armelor ori lipsa de imparţialitate şi independenţă a judecătorului, în măsura în care, chiar dacă reprezentantul Ministerului Public avea o poziţie „fizică" privilegiată în sala de judecată, acest lucru nu plasa „acuzatul" într-o situaţie concretă dezavantajoasă pentru apărarea intereselor sale.

Sub aspectul nerespectării principiului contradictorialităţii determinat de neataşarea dosarului de personal al reclamantului pe parcursul procesului, Curtea a reiterat faptul că admisibilitatea probelor este reglementată în primul rând de normele de drept intern, revenind instanţelor naţionale sarcina de a aprecia asupra probelor administrate. În cauză, Curtea a observat că solicitarea reclamantului a fost respinsă motivat de instanţele interne, iar pe de altă parte, reclamantul fusese informat asupra datelor de fapt în baza cărora se respinsese cererea sa de numire ca procuror stagiar.

În ceea ce priveşte articolul 8, analizat singur ori combinat cu articolul 13, CEDO a apreciat ca fondată excepţia de neepuizare a căilor interne de atac invocată de Guvern, raportat la posibilitatea reclamantului de a formula o acţiune în temeiul Legii 677/2001 pentru a obţine informaţii din dosarul de personal, această lege reprezentând în opinia Curţii Europene un remediu intern efectiv.

În acest context, Curtea a decis că articolul 6 paragraful 1, articolul 8 şi articolul 13 din Convenţie nu au fost încălcate, plângerea fiind respinsă ca inadmisibilă.