Bulgaria: marea dezamăgire

După intrarea în NATO  şi în Uniunea Europeană , Bulgaria duce lipsă de obiective naţionale care să mobilizeze societatea.

La începutul anului 2010, ambiţiile noastre pentru zona euro au fost spulberate; la sfârşitul anului am fost alungaţi şi de la poarta Schengen. Pentru prima dată în această lungă perioadă de tranziţie, ţara noastră începe un nou an fără să ştie încotro merge. Bulgaria continuă să lupte împotriva deficitului bugetar cu scopul de a-l reduce la mai puţin de 3% din PIB - aceasta fiind una din cerinţele principale ale zonei euro.

Cât priveşte aderarea la Schengen, Sofia intenţionează să continue iluzia până la capăt, în ciuda veto-ului impus Bulgariei de doi dintre cei mai mari prieteni ai premierului Boiko Borisov, preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel. Speranţa moare ultima... Până în martie, Bulgaria va continua să „îndeplinească condiţiile tehnice", iar până în septembrie va pretinde că a înlăturat obstacolele „umane şi politice".

Condiţiile tehnice se rezumă la cumpărarea masivă de tehnologie occidentală de supraveghere şi control al frontierelor, totul cu ajutorul fondurilor furnizate de însăşi ţările occidentale sus-citate. Deci, nu ar trebui să fie o problemă.

Celelalte condiţii, adăugate în ultimul moment de Paris şi Berlin, sunt mult mai greu de îndeplinit: trimiterea după gratii a şefilor crimei organizate din Bulgaria, cei care controlează contrabanda de ţigări şi alcool, arme, droguri şi imigranţia clandestină. Ca şi în ceilalţi ani, Comisia Europeană va decide cu privire la aceste criterii în două reprize, într-un raport intermediar în februarie şi în raportul său anual în luna iulie. În septembrie, Consiliul JAI va spune dacă este sau nu de acord cu verdictul Comisiei.

Ca şi în ultimii patru ani, se va mulţumi să-l aprobe. Abia în acel moment Borisov va decide să renunţe la Schengen, doar dacă până atunci nu va fi lovit de nobila ambiţie de a  întemniţa bandiţii, inclusiv pe cei care afirmă că-i sunt prieteni. Dar este puţin probabil ca actualul guvern să fie însufleţit de astfel de ambiţii nobile, şi ar trebui să punem deja cruce pe Schengen. Ce obiectiv ne mai rămâne atunci pentru 2011?